V-am înţeles, a spus generalul De Gaulle...

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Odată consumată frumoasa şi dramatica aventură napoleoniană, cel de-al doilea imperiu colonial francez începea după 1830, odată cu progresiva cucerire a Algeriei. De la începutul secolului al XVI-lea, acest teritoriu era formal sub suzeranitatea Imperiului Otoman – numai că amprenta administrativă otomană scade masiv de-a lungul secolului al XVIII-lea, astfel încît în iunie 1830, debarcînd 37.000 de soldaţi în portul Sidi Ferruch, Franţa şi-a închipuit că va culege Algeria ca pe un fruct copt. N-a fost aşa. Corpul de armată francez n-a avut de luptat cu otomanii şi nici cu britanicii – cei care s-au opus feroce după 1832 au fost algerienii, sub conducerea cîtorva lideri locali, precum emirul de numai 24 de ani atunci Abdel Kader ben Muhiedin. Vreme de 15 ani, acesta a animat o lungă gherilă împotriva francezilor – gherilă pe care el, savant al Coranului, o va numi război sfînt (nu era nici primul şi nici ultimul război sfînt al arabilor împotriva occidentalilor).

În contextul prezenţei – şi mai apoi plecării, acum 50 de ani – a francezilor din Nordul Africii, Algeria a fost mereu un caz aparte. Percepută la Paris ca fiind mai importantă decît Maroc sau Tunisia, Algeria va fi piatra tombală pentru istoria şi legenda colonist-civilizatoare a Franţei. Deznodămîntul dosarului algerian a fost mai dramatic decît celelalte din zonă – de aici şi traumele memoriei, care-l însoţesc încă.

În vara lui 1954, principalele oraşe ale Algeriei erau agitate de ciocniri între naţionaliştii locali şi suporterii politici ai statu quo-ului. În toamna aceluiaşi an se structura un partid revoluţionar, Frontul de Eliberare Naţională şi braţul său armat, Armata pentru Eliberare Naţională (ALN) – care în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 1954 lansa în ţară o serie de atentate: ferme, depozite şi birouri de poliţie incendiate, şapte francezi împuşcaţi şi mai mulţi răniţi; o zi roşie a tuturor sfinţilor (Toussaint rouge), ce reprezintă începutul războiului de independenţă algerian.

Pe 7 ianuarie 1957 începea „bătălia pentru Alger“. Capitala devenea cîmp de luptă şi, simultan cu acţiunile armatei franceze, tot mai mulţi tineri algerieni intrau în mişcarea de rezistenţă. Ironia istoriei: păstrînd proporţiile, Franţa era pusă în situaţia de a combate o mişcare de partizani similară cu propria sa luptă anterioară de maquis împotriva armatei naziste. Trauma Franţei prinsă în război a fost reală şi ea a afectat politica, presa, mediile intelectuale, academice, sindicale sau militare. În Algeria, francezii pieds noirs, simţindu-se trădaţi de patria-mamă, devastau instituţii de stat. Haosul de acasă şi criza de legitimitate din Algeria deschideau la Paris drumul unui Salvator: pe 1 iunie 1958, generalul De Gaulle era invitat să revină la conducere, iar Adunarea naţională îi conferea „puteri depline“ pentru următoarele şase luni şi „puteri speciale“ în chestiunea algeriană.

Pe 4 iunie ’58, De Gaulle făcea primul său voiaj la Alger şi, din balconul guvernatorului, rostea celebrele patru cuvinte Je vous ai compris! – cuvinte din care fiecare, francez sau algerian, putea înţelege ce vrea. V-am înţeles!, dar drumul spre finalul conflictului era încă lung. Rezervorul de violenţă din Algeria era intact, de ambele părţi. În februarie 1961 lua naştere – în mediul francezilor din Algeria – Organizaţia Armată Secretă (OAS), care în aprilie următor încerca un puci (nereuşit) împotriva Parisului (şi a politicii lui De Gaulle). În paralel, în Franţa, la Evian, debutează pe 20 mai ’61 negocierile între guvernul francez şi o delegaţie a FLN. OAS va încerca cel puţin două atentate la adresa generalului De Gaulle – pe 8 septembrie 1961 şi pe 22 august 1962.

În 1961 şi 1962, 800.000 (din cei aproape un milion) de francezi din Algeria reveneau în Franţa – o ţară pe care cei mai mulţi dintre ei n-o ştiau decît din poveşti de familie.

Pe 3 iulie 1962, după ratificarea acordurilor franco-algeriene de la Evian, Algeria devenea independentă. Astăzi, la 50 de ani distanţă, războiul memoriei între Paris şi Alger e departe de a se fi consumat – la fel şi traumele asociate conflictului de atunci. În 2011, vîntul revoluţionar al Primăverii arabe a ocolit Algeria – nu pentru că situaţia de acolo ar fi fost impecabilă, ci pentru că ţara a trecut între 1992 şi 1997 printr-un devastator război civil, care a marcat generaţiile recente. Ca multe alte state bogate în hidrocarburi, economia Algeriei de azi are datele unei economii rentiere, în care statul, prin exploatarea materiilor prime, încearcă să menţină pacea socială.

De unde se vede că independenţa, per se, nu rezolvă toate problemele unei ţări. 

(fragment din volumul Lumina nu vine mereu de la Răsărit. România, Occidentul şi lumea arabă, în pregătire la Editura Curtea Veche)

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

1 pozitie somn jpg jpeg
Obiceiuri de somn care cresc riscul de demență STUDIU
Durata somnului și ora la care oamenii dorm ar putea influența riscul de demență, arată rezultatele unui nou studiu,
Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.
DN73C drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Tigveni Argeș Foto Google Maps jpg
Drumul expres menit să lege Râmnicu Vâlcea de Autostrada A1 Sibiu – Pitești, o incertitudine
Secțiunea 6 a autostrăzii A1 Sibiu - Pitești este în pericol să nu se mai construiască. Fondurile pentru drumul expres Râmnicu Vâlcea - Tigveni au fost blocate, după cum a anunțat deputatul Cristian Buican.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.