Despre vinuri la un wine bar

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Despre vinuri la un wine bar jpeg

- interviu cu Ştefan IONESCU şi Răzvan ADAM -

Nu departe de Mitropolie, într-o zonă în care chiar şi spălătoriile poartă denumiri poetico-metaforice, gen „Bob de rouă“, dau de un loc care se cheamă „1000 de chipuri“. Înăuntru e elegant, cu fotolii stil, o lumină calculat difuză; arată ca o bibliotecă: pereţii sînt acoperiţi de rafturi din lemn, mici şi dese. Numai că pe ele nu sînt cărţi, ci vinuri... Intrînd în vorbă cu unul dintre antreprenorii locului (cum le place să se numească), aflu că e vorba, de fapt, de un wine bar.

Mai aflu că unul dintre ei e absolvent de filozofie. Şi că e un loc în care, dacă eşti client, chelnerii şi patronii nu vor să stoarcă cît mai mult de la tine, ci dimpotrivă, să îţi ofere cîte ceva – de pildă, un pahar cu apă sau o prăjitură... – într-un mod cu adevărat – şi neaşteptat – prietenos.


De ce „1000 de chipuri“? De unde denumirea? Are legătură cu zona, cu apropierea de Mitropolie?

Răzvan Adam: Joseph Campbell, un mitolog american de la mijlocul secolului trecut, a lansat o teorie a monomitului, prin care le atribuie tuturor eroilor o singură origine, un singur model, eroul arhetipal, de la care au pornit toţi ceilalţi, de la Prometeu la Moise sau Iisus. Vinul are cam aceeaşi poveste. Vitis Vinifera e soiul unic de la care a pornit totul. Şi astăzi, după 7000 de ani de vinificaţie, vinul are acelaşi punct de plecare, multiplicat în zeci de mii de feluri. Campbell şi-a susţinut teoria în cartea The Hero with a Thousand Faces. Un titlu pe care noi l-am adaptat şi adoptat la wine bar.

E adevărat că în zonă sînt multe denumiri de felul ăsta, dar nu avem nici o legătură cu ele.

Ce e un wine bar

Înţeleg că aţi deschis primul wine bar din Bucureşti.

Răzvan Adam, Ştefan Ionescu: Magazine de vinuri adevărate funcţionau de ceva vreme în Bucureşti, dar un wine bar nu se încumetase nimeni să facă. Adevărul e că vinul nu-i ca vodca. După ce desfaci o sticlă şi bei un pahar, trebuie să te gîndeşti serios la ce faci cu restul. Or, noi avem deschise cam 150 de etichete.

Un wine bar e un loc în care poţi degusta multe soiuri de vin, fie că e vorba de un Cabernet Sauvignon din America, fie de un Shiraz din Australia. Scopul e să cunoşti, să-ţi îmbogăţeşti simţurile, nu să te îmbeţi...

Acum, în Bucureşti sînt deschise patru wine bar-uri. Cu cît mai multe, cu atît mai bine.

De unde v-a venit ideea, de unde conceptul (v-aţi inspirat din locuri asemănătoare din Vest etc.)?

Răzvan Adam: Sînt multe astfel de locuri în toată Europa. Desigur, şi în Statele Unite, dar noi nu am ajuns încă pînă acolo. Ne-ar plăcea să fie şi românul ca spaniolul, să bea un pahar de vin la o gustare cu brînzeturi, în pauza de prînz.

Cît de mult vin se bea în România?

Ştefan Ionescu: În momentul de faţă, numărul băutorilor de vin de la noi e în creştere, de vreo 5-6 ani. Se beau în jur de 35 de litri de vin pe cap de locuitor. Creşterea se datorează îmbunătăţirii calităţii vinurilor româneşti, precum şi numărului mai mare de producători.

Investiţia în cultura viţei-de-vie e foarte mare şi de durată: o plantezi azi şi-ţi aduce profit abia peste 10-20 de ani. Ca să plantezi 50 ha de viţă-de-vie îţi trebuie 1 milion de euro. Noroc cu fondurile europene care s-au mai acordat producătorilor din domeniu.

Care este, de fapt, conceptul? Cu ce e diferit un wine bar de un bar obişnuit – şi acolo oamenii se pot duce să bea un pahar de vin…?

Răzvan Adam: Diferenţa e dată în primul rînd de băuturile pe care le servim. La noi, vinul e actorul principal, nu tăriile, nu cocktailurile. Mojito sau Sex on the Beach bem şi noi, dar în alte localuri. N-avem bere, avem spumante. La pahar. În rest, servim, cafele, ceaiuri, fresh-uri sau prăjituri, ca la orice bar. Ca să meargă vinul, facem platouri cu brînzeturi sau mezeluri crud-uscate..

Spuneţi-ne cîte ceva despre clădire, despre felul în care aţi amenajat-o. Interiorul arată ca o… bibliotecă. În mod intenţionat?

Răzvan Adam, Ştefan Ionescu: Ne-a luat doi ani să amenajăm locul. Clădirea pe care am ales-o stătea să cadă... Două luni ne-au trebuit doar ca să alegem paharele. Dacă nu ne împingeau prietenii de la spate...

Ne-am dorit ca ambientul să fie unul primitor şi, mergînd pe principiul că vinul are 1000 de chipuri, am aşezat sticlele precum cărţile într-o bibliotecă, pentru a fi „citite“ şi interpretate. Te poţi duce la raft să îţi alegi ce vin doreşti. Pentru că funcţionăm şi ca magazin de vinuri.

Cîteva vinuri...

Am citit pe site că aveţi 500 de feluri de vinuri. Cum le-aţi ales, ce vinuri aveţi?

Răzvan Adam: Sînt zeci de mii de crame în lumea largă care fac vinuri bune. Noi avem peste 500 de etichete, adică foarte puţin. Vrem să ţinem aici măcar vinurile importante din România, să le promovăm, să le cultivăm. Nu sînt multe în momentul de faţă, dar sînt bune şi au potenţial. Vinurile străine sînt aduse de importatori, nu se poate altfel. Noi le degustăm şi luăm ce se potriveşte segmentului nostru de clienţi. Cele mai multe vinuri pe care le comercializăm nu se regăsesc în retail. E una dintre condiţii. Vinurile româneşti sînt luate direct de la sursă, adică de la crame.

Dacă ar fi să faceţi un top 5, să zicem, al vinurilor dvs., care ar fi acela? De ce?

Răzvan Adam, Ştefan Ionescu: Nu avem un top al preferinţelor, pentru că apar vinuri noi în permanenţă, iar un vin care mi-a plăcut, la un moment dat, acum poate fi epuizat.

Dăm doar cîteva exemple de vinuri foarte bune: Lacerta, o investiţie austriacă în Sfinţeşti, Dealu Mare; vinul lor cel mai bun e Cuvée IX, un cupaj de Cabernet, Merlot şi Fetească neagră; Anima, de la Săhăteni, un Merlot; Golem, de la Basilescu, tot un cupaj; Cuvée Charlotte, de la Terra Romana, un cupaj de Cabernet Sauvignon şi Fetească neagră; Passarowitz, de la Oprişor, construit din cinci soiuri – Cabernet Sauvignon, Shiraz, Merlot, Pinot Noir şi Dornfelder.

Există vreun mod anume în care omul trebuie (cuvîntul e cam tare…) să-şi savureze vinul? Cum să-l bea, cît să bea ca să aibă un efect benefic, şi nu invers?

Răzvan Adam: Important este ca vinul să fie băut de plăcere, mirosit îndelung pentru ca plăcerea să fie sporită, savurat în totalitate. Nu-l daţi pe gît din prima, pentru că, aşa cum v-am spus, e posibil să fie ultima sticlă. Vinurile mai vechi se beau după o decantare.

Vinul roşu, femeile şi specialiştii

Se poate vorbi de o cultură a vinului în România? Ştiu că există, în continuare, multe persoane care preferă un şpriţ… Cum stăm la capitolul acesta în raport cu alte ţări?

Răzvan Adam, Ştefan Ionescu: La noi există cultura băutului, şi mai puţin cea a producerii de vin de calitate. De vreo 6-7 ani, au început să apară crame adevărate, iar oamenii le încearcă vinurile.

Cînd bei un vin bun, nu pui apă în el pentru că nu ai de ce. Obiceiul de a pune apă în vin e firesc atunci cînd bei o porcărie, pentru că ai tendinţa de a-l îmbunătăţi. Şi, cum s-a băut mult vin prost, a rămas obiceiul, de neacceptat pentru un wine bar.

În afară, se bea mai mult vin roşu, care este mai... complex. La noi abia acum a început să fie descoperit. Pînă acum „moda“ era să se consume în special un vin alb, tînăr, proaspăt, fără complexităţi...

Cine vă sînt clienţii?

Ştefan Ionescu: Interesant e că în jur de 65% sînt femei, peste 30 de ani, cu studii superioare. Nu vin aici ca să se îmbete, ci – repet formula... – ca să-şi delecteze simţurile.

De altfel, şi în lume tot femeile sînt cele care se ocupă mai mult de vinuri în ultimul timp: de pildă, Jancis Robinson e o celebră Master of Wine, care are un blog notoriu în domeniu.

Noţiunea de connaisseur s-a schimbat cu cea, mai puţin pretenţioasă, de wine lover. Lumea s-a democratizat...

Vă propuneţi să deveniţi şi dvs. producători de vinuri?

Ştefan Adam: Da, am 67 ha de viţă-de-vie la Dealu Mare. Urmează să scot un vin care se va chema „1000 de chipuri“... 

Ştefan Ionescu şi Răzvan Adam sînt asociaţii wine bar-ului „1000 de chipuri“.

a consemnat Iaromira POPOVICI 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.