Cum să-ţi dai seama cît îmbătrîneşti

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Sînt mai multe răspîntii pe drumul către bătrîneţe. Prima este pe la 30 şi ceva de ani, cînd descoperi, oarecum uimit, că fostele colege de liceu nu prea mai seamănă cu cele ce (nu) purtau acelaşi nume pe la 18 ani. A doua fază este cînd îţi dai seama că la bacalaureatul tău n-ai pus nici o fotografie pe Facebook... că de fapt nu exista nici fotografia digitală... stai puţin... parcă nu se inventase încă nici Internetul şi – uau! – de fapt nici un calculator PC nu torcea pe biroul tău de-acasă! Iar a treia fază... ce să mai insist?... mai bine uită-te singur în oglindă.

Ceea ce urmează aici nu e un text promoţional, deşi voi pomeni mai multe mărci decît puteţi întîlni în pauza de publicitate TV. Încep cu anul de graţie 2006. N-am băgat de seamă cînd firma japoneză de foto & film Minolta anunţa că iese din business-ul de gen, după o istorie de 78 de ani de excelenţă în domeniu. În adolescenţa mea, Minolta era genul de marcă pe care eventual o vedeai în filmele americane; mai apoi, după ’90, doar prin birourile guvernamentale găseai fax-uri şi imprimante cu acest logo – erau printre cele mai bune şi mai scumpe. După care, cum v-am spus, zbang!, în 2006, mortua est!

Sau: pe la începutul anilor ’80, cine avea acasă un casetofon stereo marca Sony se chema că a) ori avea pe mama vînzătoare la un shop; b) ori avea pe tata care mai muncea (!) pe-afară; c) ori avea ambii părinţi ca locatari pe B-dul Primăverii (sigur, mai existau şi excepţii – dar, în linii mari, cam aşa stăteau lucrurile). Sony era celebrisimă în România – cu aparate radio, casetofoane, mai apoi videoplayere etc., deşi ele propriu-zis nu se găseau pe piaţă – şi îi vedeai numele peste tot: copiii şi-l scriau cu pixul pe genţile de şcoală; la TV, la meciurile de fotbal cu echipe străine, vedeai numele în reclame la marginea arenei; ba încă şi Amza Pellea l-a pomenit într-un cuplet de-al lui cu „Nea Mărin“. Pînă cînd, ce să vezi? Citesc recent că Sony e bîntuită de faliment: patru ani consecutivi de pierderi (la divizia de televizoare, pierde cîte 80$ la fiecare ecran vîndut! – scrie The Economist).

Sau: vă mai aduceţi aminte de firma Sanyo (tot radio... casetofoane... videoplayere... reclame pe stadioane etc.)? Relativ recent, Sanyo a dispărut (după ani de tras barca pe uscat), înghiţită de un rival – pe nume Panasonic (îl cunoaşteţi şi pe el; ori de-aţi avut, ori de n-aţi avut, sigur v-aţi dorit cîndva un radiocas Panasonic). Dar, ce să vezi, minune mare: doar ce-a luat Sanyo, că şi Panasonic a căzut lat pe patul bursei: pe la începutul lui februarie a.c. firma anunţa cel mai prost an din istoria-i, cu pierderi în 2011 de 10,2 miliarde $ – drept care va concedia spre 17.000 de angajaţi.

Nici nu terminasem ştirea de mai sus că-mi sare sub ochi o alta: companiei de electronice Sharp anunţă pierderi de 3,8 miliarde $ pe 2011, iar compania Standard & Poor’s i-a scăzut cota de la A- la BBB+ (nu scăderea în sine e problema, ci lipsa unui orizont de creştere). Sau: firma Olympus (lentile, aparate optice, camere foto, binoculare ş.a.), după ani de pierderi, îşi dă în judecată foştii directori, pentru management defectuos. Dar cea mai tare veste vine dinspre o megafirmă! Eastman Kodak era nu o companie, ci un colos (totul începînd cu un George Eastman care, în secolul trecut, a inventat filmul fotografic în rolă). În anii ’70-’80, aproape că nu era film artistic care să nu fie turnat pe Eastman Kodak (doar studiourile româneşti, în anii de vaci slabe, mai foloseau peliculă AzoMureş). La un moment dat, Kodak controla 90% din piaţa mondială de profil. Pînă cînd...

În 1994, pentru a-şi astupa găuri financiare, Kodak (încă gigant) a vîndut cealaltă jumătate, numită Eastman Chemical. În deceniul trecut, încă megaloman, Kodak a semnat un contract (de 74 milioane $) cu celebrul teatru din Hollywood în care se decernează Oscarurile. Dar, din pierdere în pierdere, în septembrie 2011 a explodat zvonul: Kodak ar fi în pragul falimentului şi s-ar putea să nu mai apuce 2013. Anul acesta, contractul cu Kodak Theatre s-a rupt: premiile Oscar n-au mai fost asociate cu numele Kodak.

Am pomenit aici mai cu seamă mărci japoneze, din simplul motiv că în anii adolescenţei noastre Japonia era o putere economică în urcare. Puteam în egală măsură vorbi despre compania aeriană a ungurilor – Malev-ul a tras recent obloanele – sau despre (ieri mari) firme auto din SUA, care-şi rod de sub unghie. Cînd firme ale căror nume ţi-au legănat pruncia se duc de rîpă, te simţi tu însuţi depăşit. Cînd Sony sponsoriza campionate mondiale de fotbal, China era o ţară mare şi nesemnificativă economic. Azi, China e la fel de mare – dar a devenit şi principala piaţă de desfacere pentru automobilele Rolls-Royce.

Uite-aşa simţi cum trece timpul peste tine.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.