O Românie altfel - cîteva iniţiative civice

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
O Românie altfel   cîteva iniţiative civice  jpeg

La sfîrşit de martie am primit o invitaţie la un curs de acordare a primului ajutor. Era vorba de un proiect al Asociaţiei React, care a fost înfiinţată în martie 2006 pentru „a contribui la schimbarea în bine a vieţii oamenilor“. Istoria ei a început cu campanii simple, proiecte punctuale care veneau ca răspuns la problemele de sănătate ale comunităţii în care îşi desfăşurau activitatea: campanii anti-hepatita B şi anti-HPV sau proiecte de comunicare pentru studenţi. În acelaşi an, a fost lansat şi proiectul „Dăruieşte din inimă“ – o campanie de donare de sînge, care a demarat în primul rînd ca mesaj adresat studenţilor din Bucureşti, cărora li se oferea astfel şansa de a dona sînge chiar în incinta facultăţilor unde învăţau. În 2007, „Dăruieşte din inimă“ devenea o campanie naţională, desfăşurată simultan în zece centre universitare; a fost atins recordul naţional la donarea de sînge într-un punct mobil, devenenind astfel şi sursa principală de aprovizionare cu sînge a Centrelor de Transfuzii partenere. În 2008, alături de Vodafone România, Asociaţia React a lansat „O şansă pentru viaţă“ – cel mai amplu program naţional de donare de sînge, care a contribuit la salvarea a mai mult de 120.000 de vieţi. În 2011, a fost lansat proiectul „O viaţă poate depinde de tine“ – un proiect iniţiat alături de Vodafone România cu sprijinul IGSU (SMURD), prin care se dorea popularizarea cursurilor de prim ajutor.

Cînd am ajuns la sediul Asociaţiei, mă gîndeam la singurele cursuri de acordare a primului ajutor pe care le făcusem vreodată: adică cele din clasa I, organizate şi ţinute de asistenta cabinetului medical de la şcoală, care ne învăţa ce să facem cînd unui coleg i-ar curge sînge din nas. A fost singurul meu contact cu „resuscitarea“. Restul – reacţii cînd cineva se îneacă sau cînd se opărăşte sau cînd, Doamne-fereşte!, i se opreşte inima – erau pure teorii, învăţate după ureche, de pe net sau de la televizor (mi s-a demonstrat, de exemplu, în cursul pe care aveam să-l urmez, că Heimlich nu e deloc o scenă dintr-un film artistic). Ce aveam să învăţ „pe viu“ era departe de orice mi-aş fi putut imagina.

Un kit de supravieţurie

Am fost întîmpinată de managerul de comunicare al Asociaţiei, Andreea Rotaru, care mi-a prezentat pe scurt cîteva dintre proiectele aflate în derulare, vorbindu-mi în primul rînd despre proiectul „O şansă pentru viaţă“. „Este deja cunoscută penuria de sînge din spitalele din România. Proiectul acesta este modalitatea prin care încercăm să stimulăm donarea de sînge, încercăm să responsabilizăm oamenii, să le transmitem faptul că nu e de ajuns să doneze o singură dată, că e nevoie de sînge permanent, că sîngele donat are un termen de valabilitate limitat şi, tocmai din această cauză, trebuie permanentizată donarea de sînge.“ Şi nu este vorba, din cîte am aflat, doar de termenul de valabilitate. Mi se spune că pacienţii cu leucemie, de exemplu, nu pot lua sînge de la un donator care donează pentru prima dată, ci doar de la donatori fideli, care sînt astfel creditaţi. „Acesta este unul dintre proiectele de care sîntem foarte mîndri pentru că, de exemplu, în perioada 2008-2010 am reuşit să creştem numărul donatorilor de sînge cu 8%. E un proiect care continuă, în facultăţi sau în companii. Legată de acest proiect este şi dorinţa de reabilitare a Centrului de Transfuzii din Bucureşti, un centru în care nu s-a mai investit de 50 de ani, dar care este cel mai mare din ţară şi care furnizează inclusiv sînge şi produse pentru celelalte judeţe, unde, deşi există centre de transfuzii, nu întotdeauna au suficient sînge.“

A doua direcţie a Asociaţiei este implicarea socială – drept pentru care mi se povesteşte despre un alt proiect de suflet: „Fabrica de bine“. „Este un proiect la care ţinem foarte mult, fiind unul de economie socială, realizat cu fonduri europene. Despre ce e vorba: înfiinţăm şase întreprinderi sociale, care produc obiecte din hîrtie reciclată, întreprinderi în care avem angajate 150 de persoane, dintre care 90 cu dizabilităţi. Ajutăm persoane vulnerabile să se integreze în societate, «Fabrica de bine» fiind exact ceea ce îi spune numele – o fabrică de bine, un proiect care face bine comunităţii în care se implementează, care ajută concret persoanele cu dizabilităţi, dar şi persoanele care trăiesc din venitul minim garantat de statul român.“

Ajungem şi la direcţia de educaţie – proiectul la care fusesem invitată să iau parte. Aflu că „O viaţă poate depinde de tine“ este în primul rînd o campanie de informare şi educare publică privind acordarea primului ajutor în situaţii de urgenţă şi de folosire corectă a numărului 112. Campania este organizată de Asociaţia React împreună cu Vodafone România şi în parteneriat cu IGSU, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Sănătăţii.

„Am lansat proiectul «O viaţă poate depinde de tine» din cauza celor 6.800.000 de apeluri false primite la 112, apeluri înregistrate în prima jumătate a anului 2011. Practic, 73% din totalul apelurilor la numărul de urgenţă 112 au fost apeluri abuzive, care au întîrziat uneori sosirea echipajelor de intervenţie rapidă.“

Pe de altă parte, aflu că aproximativ 60% dintre cazurile în care apelurile sînt reale necesită intervenţie medicală „şi este foarte important ca în aceste situaţii în preajma acelor persoane care au nevoie de asistenţă să fie cineva care să ştie lucrurile elementare de prim ajutor“. E foarte important ca atunci cînd treci pe lîngă o persoană să ştii să acorzi primul ajutor, căci de acele minute depinde viaţa unui om. „Durează 3 minute ca o persoană aflată în stop respirator să moară, 10 minute pînă la sosirea ambulanţei şi mai puţin de 1 minut pînă la deschiderea căilor aeriene printr-o manevră de prim ajutor.“

Scurtă lecţie de păstrare a vieţii

Un instructor, două manechine – Annie şi Charlie – şi noi, participanţii – sîntem avertizaţi că nu doar vom privi, ci că e musai să exersezi pe manechin. „Este foarte important să faceţi partea practică, pentru că e mare diferenţă între ce pare a fi şi ce este de fapt. Cu siguranţă există diferenţă şi între a face practică pe un manechin sau a acorda primul ajutor unui om, dar contează foarte mult să ne apropiem de realitate.“ Experimentul începe cu o întrebare: cum reacţionaţi, care este primul gest pe care îl faceţi cînd vedeţi o persoană căzută? Verificăm pulsul, sunăm la 112, strigăm după ajutor? După care, răspunsurile – lecţia în sine – au umplut multe lacune.

„În primul rînd te asiguri, ca potenţial salvator, că eşti în siguranţă. Dacă strigi victima şi vezi că nu reacţionează, te apropii cu precauţie şi-l zdruncini uşor. Dacă e inconştient, nu răspunde la nici un stimul, nici la cel verbal, nici la cel tactil, urmează al doilea pas: strigi după ajutor; dacă vine cineva, îl pui să sune la 112, dacă nu, continui cu al treilea pas: eliberarea căilor aeriene; unei persoane inconştiente, care stă pe spate, îi laşi capul pe spate, îi deschizi gura şi dacă are ceva înăuntru, şi doar dacă sînteţi sigur că îl puteţi scoate, cu degetul învelit într-o batistă, înlăturaţi obiectul. Dacă nu există nimic, trebuie verificat prin ascultare dacă persoana respectivă respiră, prin simţirea respiraţiei pe obraz şi mereu cu ochii pe torace, pentru a vedea dacă există o ridicare a acestuia, care ar indica respiraţia.“

Bineînţeles, paşii trebuie să dureze puţin, cîteva secunde. „Dacă, în interval de zece secunde, prindeţi două respiraţii – continuă paramedicul – înseamnă că persoana respectivă respiră; dacă e doar una, înseamnă că mai are puţin şi va intra în stop respirator. Dacă respiraţia nu e regulată, începeţi resuscitarea, sunînd în prealabil la 112, dînd toate detaliile: vîrstă aproximativă, sex, respiră/nu respiră, adresa şi un punct de reper. E foarte important să spuneţi aceste detalii de la bun început şi să nu aşteptaţi întrebările dispecerului de serviciu, căci economisiţi astfel timpul. Urmează compresiunea toracică, care se face numai pe bustul gol. În centrul toracelui victimei se pun mîinile suprapuse, iar cu podul palmei pe stern, umerii paralel şi perpendicular pe stern, coatele drepte, începeţi 30 de compresiuni, bruşte şi scurte, dacă e vorba de un adult. Pentru că pacientul nu respiră, masajul cardiac trebuie combinat cu respiraţia artificială.“

Bineînţeles, după teorie a urmat practica, şi mi-am dat seama că manechinul pe care am făcut compresiuni şi resuscitări, dacă spre neşansa sa ar fi un om viu, n-ar fi avut prea mulţi sorţi de izbîndă. A face resuscitare „pe bune“ e cu totul şi cu totul altceva decît ce „vezi în filme“.

Una peste alta, am primit o lecţie, şi mi se spune că este o lecţie pe care oricine ar vrea ar putea să o aibă. „Persoanele interesate să înveţe măsurile de prim ajutor în situaţii de urgenţă se pot înscrie pe www.salvez.ro pentru a participa în mod gratuit la cursurile susţinute în cadrul acestei campanii de către paramedici SMURD în Bucureşti, Craiova, Tîrgovişte, Piatra Neamţ şi Sibiu. De asemenea, facem cursuri şi la şcoli, sedii de asociaţii, instituţii,
companii.“

Am plecat de la sediul Asociaţiei, pe înserate, cu o tolbă de informaţii (luînd în calcul doar cîteva dintre proiectele pe care React le desfăşoară) şi cu entuziasmul insuflat de o mînă de oameni şi de programele lor, gîndindu-mă că acea „Românie altfel“ pe care ne-o dorim ţine, în primul rînd, de această parte a societăţii civile.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.