"Abilitatea" de a scrie despre "abilitare"

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Pentru că pe tastatura laptop-ului meu literele r şi t sînt vecine, atunci cînd mi-am exprimat opinia despre teza de abilitare, cu excepţia titlului corect, în text apare deseori „abilitate“. La prima lectură a textului m-am simţit vinovată pentru o aşa confuzie (şi-mi cer scuze de la cititorii mei), dar apoi m-am gîndit că pînă la urmă ceea ce s-a vrut o abilitare ajunge să fie o abilitate în mînuirea cuvintelor necesare celor 150 de pagini de teză de abilitare. Şi, cu DEX-ul lîngă mine, de astă dată (pentru că tot există acum o modă a DEX-ului la purtător), iau abilitate în toate sensurile sale posibile: „îndemînare, iscusinţă, pricepere, dibăcie“, dar şi „deprindere, obicei, şmecherie, şiretlic“. Sistemul Bologna este, după părerea mea, şi după opinia multora de prin Europa, periculos şi pernicios. După trei ani de licenţă, studentul abia descoperă „materia“, după doi ani de master află pe ce lume se află, iar după trei ani de teză produce „ceva“. Ceva ce ar putea fi un eseu, o introducere sau o descoperire a unui subiect. La sfîrşit are o diplomă, nici el nu ştie de ce şi ce ar trebui să facă cu ea... Teza nu-i poate aduce gloria, întrucît 150 de pagini nu spun mare lucru unui editor experimentat, şi n-ar putea spune mare lucru breslei din care speră să facă parte. Aşa că normal ar fi să se îndrepte către teza de abilitare şi să aibă „abilitatea“ (din DEX) de a scrie serios şi bine o „operă“ care să-l consacre. Dar legislaţia îi dă dreptul de a avea aceeaşi „abilitate“ de a face o teză de abilitare fără a depăşi cele 150 de pagini şi fără a spune mare lucru într-un domeniu sau altul, ci doar despre sine. Or, despre sine sînt întotdeauna multe de spus.

Am pe masa de lucru, alături de DEX, Alain Corbin, Archaïsme et modernité en Limousin au XIXe siècle, 1845-1880, vol. 1 La rigidité des structures économiques, sociales et mentales; vol. 2 La naissance d’une democratie de gauche, Marcel Rivière, Paris, 1975. Cartea este, de fapt, Thèse de Doctorat d’Etat, suţinută în 1973 şi publicată în această primă ediţie (1975), reluată în ediţii succesive de diferite alte edituri. Elev al lui Ernest Labrousse şi Fernand Braudel, Alain Corbin exploatează arhivele departamentale din Limousin pentru a scrie o monografie de 1167 de pagini, şi astăzi de neînlocuit. Apoi s-a îndreptat spre altceva: istoria sensibilităţii şi, ceea ce a fost, mai este încă (?), istoria mentalităţilor, producînd lucrări capitale. Astăzi, cu acest sistem de la Bologna, un tînăr doctorand se străduieşte să o scoată cît mai repede la capăt în cei trei ani. Apoi, luat cu ale vieţii şi într-o perpetuă nevoie de supravieţuire, îşi risipeşte timpul în activităţi multiple, deseori incompatibile. Şi să vrea, nu are timpul necesar să realizeze o astfel de teză. 1167 de pagini? Cînd? O teză de Stat sau o teză de abilitare? Ar prefera o teză de abilitare. Şi apoi nu-i cere nimeni părerea. Atunci ce produce? Cel mult eseuri, cel mult introduceri la introduceri, cel mult păreri despre ce ar putea să facă într-un viitor mult prea îndepărtat pentru a şi fi crezut că ar face vreodată ceva. Calitatea învăţămîntului, calitatea cercetării se diminuează considerabil atunci cînd nu există cerinţe, atunci cînd competiţia este ignorată cu intenţie, atunci cînd legile lasă loc interpretărilor de tot felul, atunci cînd aceste legi nu stimulează şi nu creează valori.

Şi apoi, toate acestea sînt în van, cînd valoarea profesorului pe piaţa muncii este atît de prost plasată. Ce să mai zic de un cercetător din domeniul ştiinţelor umaniste? O vizită în Biblioteca Academiei Române este pentru mine spectacolul cel mai trist al cercetării româneşti. Aciuaţi la căldură, mai ales în zilele de iarnă, „bătrînii“ cercetători ai culturii române, rătăciţi printre tranşeele lecturii, îşi expun umil sărăcia. Cercetarea a fost de multe ori lăsată, este lăsată şi astăzi, la libera perseverenţă a cercetătorului. Unii au perseverat şi au lăsat posterităţii opere impecabile şi inestimabile, făcînd sacrificii enorme; mulţi însă s-au lăsat „contaminaţi“ de nevoile cotidiene şi au pierit în anonimat, distruşi de acelaşi cotidian. Ce vreau să spun: investiţia în cultură este o operă pe termen lung, este o investiţie în prestigiul unei naţii, iar formarea profesională trebuie să fie consecventă şi susţinută financiar. Imitarea unor modele europene nu are nici o valoare, atîta timp cît nu-şi dovedesc eficienţa nici la ele acasă, darmite pe sol străin. Criterii de performanţă, de promovare, teze de abilitare, sistem Bologna şi altele aplicate aşa, doar de dragul unei uniformizări europene (mai degrabă SUA), amestecarea ştiinţelor – toate acesta vor sfîrşi într-o harababură „abilitată“ din care nimeni nu va învăţa nimic. Dar probabil că, mai întîi de toate, ar trebui să ne frigem cu ciorba uniformizării generalizate pentru a ne reîntoarce la diversitate... 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.