Blonda, miopul şi piticul (versiunea franceză)

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

La începutul anului 2008, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a venit la Bucureşti în vizită oficială şi cred că împotriva lui s-a comis atunci o mică (sau mare) nedreptate. Mică, mare – cum se va vedea, nu-s tocmai cuvinte inocente aici. Despre ce e vorba: pentru discursul pe care l-a citit de la tribuna Parlamentului nostru, protocolul (la cerere franceză) a fixat pe podium, ascunsă privirii dinspre sală, o mică treaptă de lemn. Treaptă pe care dl Sarkozy a urcat-o în timpul discursului, ca să pară mai înalt – cel puţin în raport cu pupitrul nostru, care nu-i nici el foarte mic. Acest mărunt truc, evident, n-a putut fi ţinut secret; drept care, în zilele ce-au urmat, cîteva referiri ironice au pigmentat ziarele româneşti – oricum, mai multe referiri decît cele dedicate discursului propriu-zis, care a fost admirabil.

La ora la care scriu – între cele două tururi de scrutin –, Nicolas Sarkozy pare destinat a pierde. Nici o emoţie la Bucureşti – deşi cei care au urmărit cu oarece expertiză politica pariziană vor fi de acord că dl Sarkozy n-a fost nici pe departe cel mai slab preşedinte francez din ultimele decenii. Ca şi la Bucureşti, cei care l-au judecat au fost, cred, mai atenţi la aparenţele lui Sarkozy (e drept, uneori stridente) decît la faptele lui (uneori meritorii). A fost Sarkozy prea dinamic? Sau a fost el doar încă una dintre victimele crizei europene, într-o Uniune ce nu reuşeşte să se definească? A fost el, într-adevăr, un preşedinte bling-bling, al poleielilor mediatice (romanţul lui cu dna Carla Bruni, copilul lor născut în timpul mandatului etc.) sau doar un preşedinte enervant de omniprezent – într-o vreme în care gustul public pare a-i avantaja pe cei mai domoli şi mai şterşi, cu figuri de funcţionari, care conduc fără a ieşi în evidenţă şi ies în evidenţă doar cînd vin şi pleacă din post?

Preşedinţii postbelici ai Franţei – de la De Gaulle la Mitterand şi de la Giscard d’Estaing la Chirac – au avut, indiferent de poziţionarea politică stînga/dreapta, o interesantă aură regală, explicabilă poate doar prin paradoxul care face ca un popor ostentativ de republican să agreeze, în fruntea-i, indivizi cu prestanţă de monarhi. N-ar fi singurul paradox francez – revistele glossy din toată lumea se întreabă, constant, cum se face că femeile de acolo, deşi gătesc cu unt, nu se îngraşă niciodată; sau de ce francezii, deşi mari băutori de vin şi cognac, par imuni la ciroză.

Nicolas Sarkozy n-a fost deloc paradoxal. A cîştigat preşedinţia graţie activismului său şi pesemne că o va pierde din cauza aceluiaşi activism. Prea multă mişcare (y compris prezidenţială) oboseşte ochiul şi spiritul celui ce priveşte – aviz şi altor agitaţi, de pe la noi. Aceasta (plus criza, plus euroscepticismul, plus islamofobia, plus altele) e una dintre explicaţiile pentru care Sarkozy, cu abia 27% din voturi, lua în primul tur cel mai slab scor (din istoria recentă) al unui preşedinte la final de prim mandat. În locul alurii monarhice altoite pe ritualul republican, Sarkozy a pus hiperactivismul. Agitaţia lui a început prin a seduce şi a sfîrşit prin a agasa.

Ce va urma după Sarkozy? François Hollande, cu aerul său de institutor de provincie şi cu ochelarii de fost tocilar, nu poate să fie spectaculos – şi să sperăm că nici nu va încerca să devină, spre binele său, al Franţei şi al Europei. Stînga socialistă revine la Élysée – prima dată după 1995. Bravo ei, felicitări dlui Hollande! Dar, indiferent de învingător, miezul acestei campanii a fost în altă parte.

Mai către extrema comunistă, Jean-Luc Mélenchon – candidatul Frontului Stîngii – a fost cu mult mai spumos decît Hollande şi a atras media într-o manieră, pentru mine, bizară. Spre extrema dreaptă, cu 17,9% din voturi, vioaia doamnă Marine Le Pen relansează vigurosul curent naţionalist, grupat în Frontul Naţional creat de tatăl său în 1972 (partid care pînă spre mijlocul anilor ’80 n-a putut apărea la televiziunea franceză! Atunci, în 1984, a intervenit preşedintele Mitterand şi a sugerat televiziunii de stat că dl Le Pen are şi el dreptul la porţii de vizual). Şi iarăşi e cazul s-o spunem: criza economică, rateurile politicii de integrare a imigranţilor de primă şi de a doua generaţie, islamofobia şi teama de delocalizarea locurilor de muncă, toate acestea au suflat acum în pînzele oratoriei frontiste. Blonda doamnă Le Pen obţine medalia de bronz într-o cursă pe care – ca şi camaradul Mélenchon – n-a dorit decît s-o încurce. O treime dintre francezi a fost sensibilă la aceste sirene ale populismului. De fapt, aceasta – şi nu căderea dlui Sarkozy sau succesul dlui Hollande – mi se pare a fi lecţia alegerilor franceze: pe fondul capitalismului în criză, extremele politice ies revigorate.

S-a mai întîmplat aceasta în istoria Europei şi, de regulă, n-a fost de bine. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.