Gigi, descălecătorul

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Gigi, descălecătorul jpeg

- semnificaţia unei ironii -

Gigi Becali este un destin istoric fără personaj istoric. Rădăcinile lui de cioban şi aventurile imobiliare în Pipera reconstituie secvenţa descălecatului într-un timp post-istoric, la o mie de ani de la evenimentele propriu-zise, ilar şi totuşi plin de sensuri.

Apetitul din anii trecuţi al românilor pentru case pe pămînt – sintagmă ce diferenţiază construcţia de cărămidă, de sine stătătoare de cea din ţi-ai luat casă, referitoare la apartamentul de bloc cumpărat cu greutate – nu a fost doar o nebunie naţională, ci şi o pulsiune istorică. Din modul cum s-au cristalizat statele în Europa, ştim că o ţară este o sumă de proprietăţi private, aglutinate în timpul feudalismului. Dar, pe de altă parte, România a evadat din acest algoritm, cel puţin în vremea comunismului, odată cu naţionalizarea din 1948, care a substituit abstractul stat proprietarilor cu nume şi faţă. Legea şi politicul au potenţat cariera altei sintagme, ţara nimănui, referire peiorativă la o Românie în care lucrurile se întîmplă ciudat. Dar şi incidenţa unei infracţiuni necunoscute aiurea, furtul din avutul obştesc.

Pe acest fundal istoric a apărut Gigi Becali, dornic de o păşune pentru oile tatălui, Tase. Începuturile miliardarului nu sînt consemnate foarte precis, dar aşa e cu toate personajele legendare, chiar şi cînd legenda e o caricatură. Certă e apartenenţa lui Becali la romanitatea sud-dunăreană, familia de aromâni din care provine, care îşi găseşte şi ea locul, ironic, în povestea cu transhumanţa. Dar, la un moment dat, transhumanţa devine descălecat. Momentul e acela cînd cele 20,9 hectare din Pipera se transformă, din păşune, în loturi de casă. Atunci se petrece un soi de înţărare, maidanul capătă consistenţă socială şi valoare pecuniară. Terenul de la marginea Bucureştilor a generat pentru proprietar peste un miliard de dolari, conform estimărilor de pe culmea valului imobiliar, pentru ca apoi ea să scadă la cîteva sute de milioane. Iar Pipera e un fel de Oraş Imperial al României noi.

Povestea lui Becali este singulară, dar nu şi unică. Retrocedările au dus la o schimbare tectonică. Trecerea în intravilan a terenurilor, parcelarea lor şi transformarea în cartiere de locuinţe au efecte pe termen lung asupra comunităţii. Ţara devine mai ţară decît a fost.

Desigur că pornirile voievodale ale lui Gigi Becali, vanitatea creştină sau creştinismul vanitos sînt ridicole. Dar ele se pretează la ironia socratică, cea care ne face să punem starea de lucruri sub semnul întrebării, pentru ca să vedem ce e dincolo de ea. Putem chiar prelungi această ironie, gîndindu-ne la noul feudalism care se instituie în România, ipostaziat mai ales în termenul de baroni locali. În cronici, boierii români – mai puţin Banul Craiovei şi alţi cîţiva – sînt mai degrabă deţinători de demnităţi la curte decît feudali identificaţi printr-o bucată de pămînt. Numele persoanei îl dă pe cel al locului, şi nu pe dos, ca la nobilimea apuseană. Baronii pe stil nou sînt însă stăpîni discreţionari peste părţi ale ţării şi funcţionează într-o simbioză politică cu puterea centrală, căreia îi furnizează nu armată, ci bani. Specialişti în ars etapele cum sîntem, ni se întîmplă să transformăm instituţii, epoci şi evoluţii în caricaturi. Istoria noastră e mai plină de umor involuntar decît a altora, şi uneori acest umor se întoarce împotriva noastră.

P.S. Scandalul perpetuu referitor la exploatarea de aur de la Roşia Montană s-a multiplicat. Pe lîngă problema şisturilor bituminoase de la Bîrlad, a apărut şi povestea privatizării Cuprumin. Reacţia violentă a opiniei publice nu are cum să fie doar una întreţinută de activişti ecologişti. Ea s-ar putea lega de pulsiunile de posesie de mai sus, ca şi acel „Nu ne vindem ţara!“ din anii ’90. Se adaugă şi referinţele critice din manualul şcolar, despre foamea de pămînt a ţăranului din Ion. Dar, ca orice text de gazetă, cel de mai sus îşi propune mai degrabă să pună o problemă, decît să o epuizeze şi să dea verdicte.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.