(Iar) pe bicicletă

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Spital, în Franţa jpeg

Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată. Locuri, altfel, cît se poate de banale. Cum ar fi de la Sala Polivalentă în sus, spre Orăşelul Copiilor sau spre Mărţişorul lui Arghezi. Pe atunci, asemenea spaţii mi se păreau o altă lume. Chiar aveam vise cu o trapă care se deschidea pe o anumită alee din parc, aproape de o anumită fîntînă, şi prin ea treceai într-un alt univers (ce-i drept, unul în care, printre altele, te întîlneai cu Serena, verişoara Samanthei din Ce vrăji a mai făcut nevasta mea, idolul meu de atunci).

Cînd „goneam“ (cuvînt nu neapărat adevărat în fapt – pentru că mai mereu am fost destul de prudentă –, ci mai ales în simţiri) pe Pegasul meu, mă simţeam puternică. Nu-i puţin lucru cînd tu te deplasezi cu ceva care merge mai repede decît simplele picioare ale celor din jurul tău. (Doar) din perspectiva asta îi pot înţelege şi pe cei care gonesc (vocabulă folosită adecvat de astă dată) cu motocicletele sau decapotabilele pe şoselele patriei.

Diferenţa e că, în cazul bicicletei, îl vezi mai îndeaproape pe cel pe lîngă care treci, îi vezi figura şi privirea pe care ţi-o aruncă cînd îl depăşeşti: uneori enervată, alteori admirativă (sau, cel puţin, aşa vrei să ţi se pară) şi, în unele cazuri, uimită pur şi simplu. E o formă rudimentară şi facilă şi fără prea mari mustrări de conştiinţă (în cazul în care nu faci victime, nu dai peste cineva) de a te... da mare – pe termen scurt şi cu persoane pe care, în majoritatea cazurilor, nu le mai vezi altădată.

Pe scurt, pînă şi eu, o copilă şi o adolescentă destul de la locul ei (care, de pildă, nu mînca corcoduşe direct din pom fără să le spele în prealabil), aveam scurtele mele momente vane pe... bicicletă.

Acum, la o vîrstă matură, am reluat mersul pe bicicletă. În ciuda inadecvării benzilor, în ciuda numeroaselor borduri şi a îngustimii şi aglomeraţiei unora dintre trasee, m-am ambiţionat, totuşi, să merg.

Întîi am ales zona Bulevardul Unirii – Parcul Tineretului. Am mers pe acolo cîteva duminici bune la rînd. Traseul era posibil, doar o mică porţiune străbătea o zonă, nesemnificativă, de carosabil. În rest, tot înainte pe benzile acreditate...

Numai că peisajul în sine (deşi traseul trece, de pildă, şi pe lîngă proaspăt deschisa Bibliotecă Naţională), în zona asta, nu-mi spunea nimic. Şi cum pentru orice drum, cu oricîtă viteză ai goni, şi fundalul e important, m-am decis să schimb traseul. L-am ales pe cel care merge de la Romană la Victoriei şi de la Victoriei la Aviatorilor şi apoi în Parcul Herăstrău.

Traseu care, ca şi Parcul Tineretului, avea, pentru mine, oarece conotaţii mitologice: pe actualul Lascăr Catargiu, fostul Ana Ipătescu (cu ea ce-or mai fi avut?) mă plimbam, romantic, în perioada liceului. Şi tot pe acolo îşi făceau veacul Arabela, Gogoloi şi Piţa Fetiţa, personajele din poveştile pe care i le spuneam în fiecare seară copilului meu cînd era mic (personaje cărora li se întîmplau chestii fantastice în casele de pe bulevard).

Pe scurt, mi-am luat bicicleta şi am pornit-o pe traseul cel nou. Culmea e că mi-a plăcut (şi îmi mai place) foarte mult: are copaci adevăraţi, umbroşi şi case vechi...

Plăcîndu-mi traseul, am devenit nu doar o biciclistă gata să se dea mare, ci şi una mai grijulie, capabilă nu numai să ferească, de departe, copiii, bătrîni şi alte persoane mai fragile de pe traseu, ba chiar şi să meargă în tăcere pe trotuare în spatele oamenilor, ca să nu-i deranjeze. Am început să-i observ şi pe alţi biciclişti, cu care m-am simţit solidară, chiar dacă ei, probabil, nu mă luau în considerare.

Pe scurt, m-am simţit fericită, într-un soi molcom şi modest, aşa cum, de obicei, nu reuşeam. Am testat şi eu pe pielea mea, de astă dată cu succes, teoriile prin care îţi poate fi bine – miracol! – şi cu puţin.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.