Derapaje

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Săptămîna trecută, două episoade, care dau seamă de nivelul foarte jos al televiziunilor noastre, au fost semnalate şi puse în discuţie pe bloguri sau în presa scrisă. Este vorba de transmisiunea în direct din timpul unei aşa-zise furtuni de nisip de pe Litoral, la Realitatea TV, şi de noi mostre de mahalagism, la emisiunea lui Dan Capatos de la Antena 1.

La Realitatea TV, într-o corespondenţă în direct de la Constanţa, reporterul vorbea despre un fenomen meteo extrem – o furtună de nisip pe plajă. Omul se afla la faţa locului şi descria grozăvia: „Sînt momente în care este imposibil să stai aici, pe malul mării, din cauza faptului că vîntul suflă cu peste 60 de km/oră. Colegul meu vă arată acum, în imagini, cît de bine suflă vîntul şi cît de repede este scos, ridicat, nisipul de pe plajă spre strada din apropierea staţiunii Mamaia“. Toate bune, numai că acel coleg al lui, operatorul, a deschis prea mult cadrul şi aşa s-a văzut că nisipul suflat de vînt era de fapt rezultatul unui „efect special“: un nene arunca harnic nisipul cu piciorul.

Nu e nici prima, nici ultima dată cînd o contrafacere grosolană a televiziunilor este dată în vileag. Anul trecut, Realitatea TV se remarca printr-o altă făcătură: în mijlocul unor protestatari, o bătrînă leşina exact la ţanc, în timp ce reporteriţa transmitea în direct. În martie anul acesta, la Observatorul Antenei 1 ne era arătată o bugetară amărîtă, Mirela, care se plîngea că nu are bani şi e nevoită să cumpere doar două roşii. Cîteva cadre mai încolo, o vedeam pe femeie cum vinde la tarabă. S-a aflat ulterior că o chema nu Mirela, ci Mirabela, şi vindea ea însăşi roşii în piaţa Crîngaşi.

Toate aceste lucruri nu ar trebui să ne surprindă deloc. Nu e vorba de cazuri izolate, ci doar de izolate dări în vileag. Au ieşit la suprafaţă din cauza prostiei sau a neatenţiei unor reporteri şi cameramani, dar nu toţi oamenii de televiziune sînt la fel de proşti şi de neatenţi. Sînt profesionişti, adică stăpînesc perfect arta contrafacerii. De obicei, realitatea e mult prea banală, deci nu aduce audienţă. Prin urmare, omul de televiziune trebuie s-o facă interesantă. Acesta e primul lucru pe care-l învaţă cînd intră în branşă. Restul sînt detalii.

Celălalt episod pus în discuţie este din emisiunea Un show păcătos de la Antena 1. „Cît de jos se poate ajunge pe micul ecran? O ceartă ca la uşa cortului, presărată cu invective, acuzaţii, ţipete şi ameninţări s-a derulat zilele trecute, undeva după miezul nopţii.“ – scrie blogul paginademedia.ro. În fine, nici de data aceasta nu e vreo surpriză. Cît de jos se poate ajunge? Se pare că nu există limită. Cu cîteva luni în urmă, aceeaşi emisiune ne arăta un filmuleţ cu Emil Boc dezbrăcîndu-se într-un vestiar. Deci se poate orice şi nu ştiu dacă mai are rost să ne pierdem timpul să punem în discuţie aşa ceva.

Mult mai interesante sînt comentariile din coada materialului de pe paginademedia.ro. Unii se întreabă de ce nu face nimic Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru a stopa o asemenea mizerie şi sînt de părere că instituţia respectivă e sensibilă cu precădere la latura politică, pentru că membrii CNA sînt ei înşişi oameni politici. Alţii vin cu celebra replică: „Nu-ţi place, schimbă canalul!“. Şi, desigur: „Asta se cere, asta se difuzează. Nu poţi învinovăţi televiziunea pentru gradul de degradare al oamenilor“. La care cineva răspunde: „Asta este scuza celor care lucrează în televiziune pentru a nu-şi asuma responsabilităţi. E o tîmpenie să acuzi un adolescent că vrea să mănînce numai junk food, dacă asta i-au dat părinţii de cînd era mic“. Unul spune: „Mass-media este oglinda telespectatorului“. Altul îi replică: „Nu. Mass-media este oglinda celor care o fac“. Interesant ping-pong, nu?

Derapajele televiziunilor nu trec, prin urmare, neobservate. Nu că asta ar conta. Lor le place derapajul controlat şi-i dau cu voioşie înainte. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.