Tărîmul monştrilor

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Nu cred că e adresat copiilor, pentru că Max pleacă de acasă şi trăieşte o poveste imaginată.“ „Nu mi-aş lăsa copilul să se uite la aşa ceva, o lume plină de istericale şi de personaje bizare.“ Sînt cîteva comentarii ale unor părinţi la ecranizarea lui Spike Jones după cartea lui Maurice Sendak – Where the Wild Things Are (tradus în română Tărîmul monştrilor). Scriitorul american s-a prăpădit la începutul acestei luni, la 83 de ani. Fantastica lume pe care a creat-o pare greu de înghiţit pentru unii părinţi, care ar putea totuşi să se uite lejer la film alături de copiii lor. Sigur că fiecare se va duce pe alt nivel de înţelegere, dar, vă asigur, nu va fi nici o pierdere de timp pentru nici una dintre părţi.

Dar... nu e Disney-ul clasic, nu e Bambi cu ochi umezi, nu e nici desene animate pentru adulţi. E un Sendak oniric, trist, exuberant şi teribil de sincer, ca de obicei. E o copilărie necosmetizată leşios de dulceag, aşa cum obişnuiesc să facă uneori adulţii. Oricum, copilăria asta mică e îngrozitoare. Eşti îmbrăcat, hrănit, pus să te uiţi la anumite chestii, altele îţi sînt interzise, eşti dus în vizite, tras de obraji, mîngîiat pe cap iar lumea îţi vorbeşte ca unui pui de urangutan surd: tare, clar şi uneori peltic. Dacă aş fi copil şi dacă aş avea ceva de zis, m-aş supăra teribil.

Mă gîndesc, de pildă, la o fetiţă de un an şi un pic, probabil. Oricum, copila abia s-a ridicat în mers. E învălătucită într-o rochie cu milioane de volane, funde şi bretele care pică aiurea pe trupul abia ieşit din scutece. În urechile fine şi rozalii i se bălăngăne o pereche de cercei din aur. La gîtul, încă străbătut de colacii de grăsime de sugar, are un colan tot din aur. În carnea moale şi pufoasă de la încheietura mîinii poartă o brăţară. Aur. Copila aleargă de colo-colo, rîde, dă din mîini, cade, se ridică, iar aleargă. Sigur că puţin îi pasă de bling-urile care atîrnă de ea. Putea să îi pună mămica şi nişte fire de iarbă împletite, o zgardă cu ţepi, un colan din usturoi, că tot una îi era. Parcă a întrebat-o cineva ceva cînd i-au făcut găuri în urechi la cîteva zile de la naştere! Sau cînd i-au făcut cont pe Facebook. Sau cînd mami a pus fotografii cu ea în fundul gol din ziua botezului. Parcă are habar copila asta că un număr considerabil de oameni – prieteni cu mami şi cu tati pe acelaşi Facebook – au aflat de ziua în care a făcut prima oară căcuţă la oliţă. Sau că a fost înscrisă la nuştiuce concurs pentru cel mai drăgălaş bebeluş iar mami a cerşit like-uri în stînga şi în dreapta, în numele ei? N-are habar. Se va ridica apoi copilă spre adolescenţă şi va vedea că are în spate o lungă dîră de prezenţă virtuală de care probabil că-i va fi jenă. Noi ăştialalţi, care n-am prins diverse reţele de socializare cînd am fost copii, sîntem un pic mai bine. Purtăm doar în suflete, şi nu la vedere, prima jenă în faţa iubitului/iubitei căruia/căreia i se arată pozele cu tine pus pe burtă, gol/goală puşcă pe o frumoasă păturică.

M-aş mai supăra dacă mama ar încerca să-mi bage pe gît numai lecturi şi filme despre care ea crede că-s în regulă. Dacă mama nu-l place pe Maurice Sendak, mie poate mi-ar părea rău să nu-l fi citit în copilărie. Dacă mama şi şcoala cred că e obligatoriu să cunosc Pupăza din tei şi copilăria copilului universal, dar m-ar văduvi de Max şi Moritz, iar mi-ar părea rău. Dacă mama ar insista de fiecare dată, iernile, să zic poezia cu Moş Crăciun tuturor colegelor de serviciu, iar m-aş revolta. Dar sigur că nu pot totdeauna. Sînt prea mic. Dar cînd pot, o fac. În mine nu zace doar inocenţă şi drăgălăşenie, aşa cum le place să creadă adulţilor. În mine e şi o imaginaţie nebună, curaj, autoconservare, duioşie şi multă cruzime. Daţi-mi mai mult ca să pot mai mult atunci cînd voi creşte. Altminteri, toţi copiii fug odată şi odată Where the Wild Things Are. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.