Cu ochii-n 3,14

DE CÎND S-A PORNIT DISPUTA UNUI
TEHNICIAN CU INIMILE OAMENILOR,
BUGETUL ŞI-A ARĂTAT FAŢA TRISTĂ  

● Campania electorală are părţile ei bune: de cînd s-a pornit, din Piaţa Sudului au dispărut ca prin farmec doamnele şi domnii aceia mai închişi la culoare care practicau cea mai nouă meserie din lume (contrabanda cu ţigări) şi despre care gurile bune spun că e oprit să le adresezi cuvinte cu conotaţii DEXuale. (D. S.)

● Urmărind disputa dlui Radu Cosaşu cu dl cercetător O.R. pe tema „obsedantul deceniu“ / „obsedantele decenii“, îmi permit o sugestie pentru a ieşi cumva din dilemă: să începem grabnic, de la înălţimea anului de graţie 2012, o dezbatere serioasă pe tema „obsedantul mileniu“. (M. V.)

● La o filmare care avea loc pe coridoarele unui penitenciar de maximă siguranţă din România, echipa tehnică discută lucruri normale. „Lasă camera pe pămînt“, îi spune operatorul unui tehnician. Imediat, de după una dintre uşile de metal care nu au ochi, dar au multe perechi de urechi, se aude, sfîşietor de tristă, o voce estompată: „Se spune lasă camera pe ciment, că noi aici nu avem pămînt, avem ciment…“. (A. M. S.)

● Din cauza măsurilor de austeritate impuse Greciei, Angela Merkel a fost acuzată de liderul extremei stîngi, Alexis Tsipras, că „joacă poker cu inimile oamenilor“. Cum ar suna o asemenea declaraţie privitoare la liderii politici ai României? Ar juca barbut sau alba-neagra? (S. G.)

● Dacă e să dăm crezare cifrelor răspîndite prin Bucureşti pe flyere pre-electorale, Capitala adăposteşte 60.000 de maidanezi (dintre care un sfert sînt bolnavi şi pot transmite leptospiroza), care muşcă cîte-un cetăţean la fiecare 30 de minute, în timp ce 4 hingheri acoperă tot oraşul, iar bugetul Asociaţiei pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor se ridică la suma de un milion de euro anual. Oricît de exagerate ar fi cifrele astea, nu credeţi că avem, totuşi, o foarte mare problemă!? (M. C.)

● Nu am putut să nu remarc cîtă sensibilitate, cîtă emoţie poetică se ascunde în buletinele de ştiri cînd am auzit lucruri precum „vremea şi-a arătat faţa tristă“ sau „bărbatul s-a trezit cu şoseaua deasupra capului“… (P. M.) 

O ŞTIRE ÎMBUCURĂTOARE 
PENTRU NELU: IUBIREA ACCEPTĂ
SCUZELE DOAR INVERS. 
BINE, MĂI, NELULE, SĂ ÎNŢELEG 
CĂ LUMEA E CONDUSĂ CEREBRAL?

● O ştire îmbucurătoare pentru ţările ale căror economii o duc rău: insula Nauru din Oceanul Pacific se descurcă bine-mersi exportînd excremente de păsări. Adică ce, noi n-avem înaripatele noastre!? (M. C.)

● E scris cu litere de-o şchioapă: „FRF = MAFIA SEMNAT NELU“. Bine, măi, Nelule, şi pentru atîta lucru trebuie să mîzgăleşti staţia de metrou? (M. M.)

● În centrul Capitalei, o reclamă domină traficul spre Gara de Nord: „Cînd iubirea mă apasă / Eu îţi dau o motocoasă“. Se precizează, nu ştiu de ce, şi preţul (349 RON), cînd este evident că versul e de milioane. (R. C.)

● François (Hollande) a întîrziat mai mult de o oră la prima întîlnire cu Angela (Merkel). A avut şi scuze: avionul cu care se deplasa a fost lovit de un fulger. A trebuit să aterizeze de urgenţă. A luat alt avion. Angela l-a aşteptat însă pe François. Ba chiar a dat semne că acceptă scuzele. Cîte femei ar fi la fel de înţelegătoare? (M. M.)

● Prin anii ’80, un spital din Las Vegas şi-a concediat o bună parte dintre angajaţi pe motiv că aceştia pariau cînd vor muri pacienţii. Am auzit că şi prin spitalele bucureştene se întîmplă asta, doar că invers: pacienţii pariază între ei cînd vor fi băgaţi în seamă, iar primul care ajunge să fie tratat pierde! (M. C.)

● La ieşirea din criză (oare?) au revenit în trend second-hand-urile, însă arată altfel faţă de cele din anii ’90. Aerisite, cu manechine în vitrină mai ceva ca la H&M, cu hainele aşezate frumos pe umeraşe, pe mărimi şi pe culori. Coşurile cu maldăre de sutiene şi chiloţi destrămaţi au dispărut. La fel şi mirosul pregnant de rufărie murdară. Să înţeleg că ni se oferă o viaţă second-hand în ediţie de lux? (A. P.)

● Proaspătul ministru de Externe, dl Andrei Marga, nu scapă nici o ocazie pentru a face noi şi noi dezvăluiri despre relaţiile sale personale. După ce, în timpul audierii la comisia parlamentară de politică externă, a spus că e prieten cu un consilier al lui Putin, a zis că are relaţii şi cu dna Merkel, care „cunoaşte România“ pentru că „mergea cu rucsacul, ca studentă“ în Munţii Făgăraş şi la Mamaia. Ne-am liniştit. Noua strategie de politică externă a României se bazează pe relaţiile personale ale dlui ministru. Pentru a înţelege însă complet viziunea domniei sale, ar trebui să răspundă la o întrebare care decurge dintr-o declaraţie sibilinică făcută (tot) la comisia parlamentară: „Lumea e condusă de doi prorectori: Putin şi Ratzinger“. Şi rectorul cine e? (M. V.)

● Pe la mijlocul anilor ’90, jurnalistul francez Jean-Dominique Bauby a suferit un atac cerebral care i-a paralizat aproape tot corpul. Singura parte a corpului pe care o putea mişca era ochiul stîng, cu care a dictat (printr-un sistem învăţat de la o logopedă de geniu în spitalul din Berck-sur-Mer) romanul Scafandrul şi fluturele, vîndut în 25 de milioane de exemplare. Nu vă evocă „aripă stîngă“ fluturele scufundat? Şi, ca să fie coincidenţa (cărtăresciană) cu totul neliniştitoare, negrul însărcinat de Editura Robert Laffont să definitiveze cartea se numea Claude Mendibil… Curat Mandebil… (S. S.) 

AM TRĂIT-O ŞI PE ASTA:
TOMBERONUL DISCUTĂ DESPRE 
FĂT-FRUMOS LA POARTA INOCENŢEI

● Am trăit-o şi pe asta: cîteva bănci chineze importante au intrat pe piaţa americană. Vă lasă R. C.?

● Un candidat important la Primăria Capitalei promite de toate cu toptanul (era să scriu cu tomberonul): transport gratuit, facturi de întreţinere mai mici, eliminarea cîinilor vagabonzi. Pe afişele aceluiaşi aspirant la Primărie mai scrie şi „străzi aspirate, nu măturate“. Bune şi astea, dacă vor fi îndeplinite, dar sper că bucureştenii au şi aspiraţii mai înalte. (A. M.)

● Un şerif din Virginia l-a dat afară pe unul dintre angajaţii săi pe motiv că „ar fi împiedicat armonia şi eficienţa în cadrul biroului“, pierzîndu-şi timpul pe Facebook. De fapt, şeriful a fost supărat din cauza faptului că angajatul a îndrăznit să dea un Like pe pagina adversarului său politic. În presa americană se discută deja despre încălcarea drepturilor de exprimare pe Facebook şi Like-ul va ajunge în dezbatere la Curtea Supremă. Indiferent de concluzia finală, trista realitate este că, mai nou, îţi poţi pierde locul de muncă cu un singur Like! Unlike. (A. P.)

● Primesc un mesaj în spam: „Promoţie Apă Vie România“. Mă uit cine l-a trimis şi sînt dezamăgită. Nu, nu era Făt-Frumos. (A. P.)

● Samantha Brick, jurnalistă la Daily Mail: „Franţuzoaicele sînt ostile şi prădătoare. (…) De nenumărate ori am izbucnit în lacrimi din cauza franţuzoaicelor care nu simt nevoia să-şi ascundă dispreţul faţă de mine. Exemplele includ salutarea soţului meu şi ignorarea mea, trecerea înaintea mea la coadă la poştă, ignorarea salutului meu la poarta şcolii“. Samantha, autoarea articolului „De ce mă urăsc femeile din cauză că sînt frumoasă“, s-a gîndit oare că nu franţuzoaicele sînt prădătoare, ci că e ea toantă? (L. V.)

● Se mai întîmplă, uneori, şi miracole stradale. Pierzîndu-mă, semiintenţionat, pe nişte străzi din zona Moşilor, am nimerit, la un moment dat, în faţa unei biserici. Lîngă ea, doi bărbaţi tineri, la costum, jucau fotbal cu un băieţel. În curtea unei şcoli despre care am aflat, după aceea, că e una specială. Şi că strada pe care se afla era a… Inocenţei. (I. P.)

Foto: M. Vasilescu