⬆
Societate
Pagina 117
Deliciu fiert din cap gras de porc
Opăriţi temeinic un cap de porc, răzuiţi-l bine cu o lamă şi despicaţi-l în două. Fierbeţi jumătăţile la foc iute, într-o supă cît mai condimentată. După ce a fiert, dezosaţi căpăţîna, tăiaţi carnea în bucăţi mici şi puneţi-le din nou pe foc, în aceeaşi supă, la care mai adăugaţi 3 uncii de sare, 6 de zahăr, o livră de vin de orez, puţină ceapă şi ghimbir, tocate maşcat.
Cum a trecut Năstase sticla
Ani de zile, cît a contat ca politician, Adrian Năstase a fost un sinonim al lipsei de charismă. Însă în noaptea de 20 spre 21 iunie, cînd cu sinuciderea ratată, social-democratul şi-a văzut cu ochii visul de a umple jurnalele de ştiri ale televiziunilor şi paginile 1 ale ziarelor, fără să le plătească sau să le constrîngă pentru asta.
De ce să nu fie desființată Televiziunea Română
Înainte să fie rasă Televiziunea Română de pe faţa pămîntului, să ne punem întrebarea dacă nu sînt şi ceva drepţi pe-acolo. De data aceasta, numărul poate fi negociat crescător, pornindu-se de la cincizeci şi ajungîndu-se la sute. Aduceam vorba şi săptămîna trecută despre aceştia, despre oamenii care fac lucruri bune în TVR.
Localități intrate în legendă
Cuca e o comună din judeţul Argeş. Poate cea mai mare. De ea aparţin 14 sate, printre care şi Măcăi. Pe vremuri, Măcăi era comună, iar Cuca – un sat care aparţinea de Măcăi. De aici denumirea de Cuca Măcăii. Deşi astăzi ar trebui să fie exact pe dos. Adică Măcăii Cucii.
Cu ochii-n 3,14
Cu epidemia asta de plagiate, aştept dintr-un moment în altul să se anunţe Ordonanţa de Urgenţă prin care parlamentarii scot plagiatul în afara legii. (M. C.)
Caricatura zilei în londonezul The Independent: pe malul Styxului, un grec amărît citeşte gînditor acest anunţ: „Acceptăm şi euro, şi drahme, doar la cursul zilei“. De pe luntrea sa, Caron îl întreabă: „Ei, amice, te traversez sau nu?“. (R. C.)
În taxi, aud discuţie în staţie între operatoare şi alt taximetrist: „14 minute, vă ocup
Voturi şi speranţe în umbra Piramidelor
Istoria s-a scris sub ochii noştri în Egiptul acestor luni, ca parte a unei tranziţii care – noi, în Estul Europei, o ştim – e mereu mai lungă decît se credea iniţial. Vreme de 30 de ani (din octombrie 1981), acest stat a fost condus, cu mînă de fier, de preşedintele Hosni Mubarak.
O zi ca oricare alta
24 aprilie 1832 – pe rol, la judecătoria ţinutului Iaşi o serie de procese şi un număr mare de justiţiabili aşteaptă. Pricini diverse îi ţin legaţi de un timp al altora, zăbovind ore, zile, săptămîni, luni, ani, o viaţă pe la porţile tribunalelor, reclamînd o „dreptate“ greu de prins în cuvinte, greu de definit de limbajul grav al legilor.
Căutăm ministru bun
În „lumina“ ultimilor douăzeci de ani trecuţi peste învăţămîntul românesc, profilul ideal al ministrului Educaţiei pare din ce în ce mai greu de conturat: ştim mai degrabă cum nu trebuie să fie, şi nu cum să fie, ce să nu facă, şi mai puţin ce anume să facă. Ştim, cu alte cuvinte, ce nu vrem, nu şi ce vrem.
Tac şi fac
Nu vă doriţi cîteodată aşa ceva? Să vă cufundaţi în deplină tăcere şi să faceţi ceva palpabil cu mîinile dumneavoastră? Orice, în limitele posibilităţilor fiecăruia: un gard de lemn, o oală de lut, un scaun, poate nişte şosete din lînă?
Viaţa noastră-n filme proaste
Am văzut, recent, un film incontestabil prost: Jurnal din Cernobîl (2012, regia Bradley Parker). Filmul e un horror de serie... C, plasat în oraşul Pripiat, cel în care locuiau muncitorii de la centrala nucleară Cernobîl. După accidentul din 26 aprilie 1986, Pripiat a fost abandonat.
to bring/throw up food după produse tradiţionale româneşti din Mărginimea Sibiului
Sîmbătă, nici o aventură. Verdeaţă din Şulea. Fasole verde din Şulea. Tarhon din Şulea. Dovlecei din Şulea. Roşii din Şulea. Sîni de gospodină din Şulea. Ţărancă cu talgere din Şulea. Fermoare din Şulea. Bărbat în şort cu şoricar din Şulea. Brocoli din Şulea. Ardei gras din Şulea. Cireşe din Şulea 8 lei. Vişine din Şulea 7 lei.
Lăsaţi-mă s-o-ntorc ca la Ploieşti!
Astăzi, dragii mei, lăsaţi-mă s-o-ntorc ca la Ploieşti. Să nu-mi pese de nimeni şi de nimic. Nici de Marga, nici de Ponta, nici de Băsescu, nici de vînt, nici de fondurile UE la pămînt. Nici de doamna Valérie Trierweiler, concubina, ţiitoarea sau, mai politicos, cum zic mediile franceze, „partenera“ noului preşedinte François Hollande.
Prăjitură de jujube la abur (zheng zao gao)
Fierbeţi în apă două livre de jujube uscate. După ce se înmoaie, cojiţi-le, scoateţi-le sîmburii şi puneţi-le la loc în oală, cu o cantitate mică de apă. Pasaţi-le cu o furculiţă, pînă obţineţi o pastă cu consistenţă noroioasă. Adăugaţi apoi 2 sheng (cca. 2 litri) de orez glutinos.
Adevărata percepţie a unui summit
În teorie, organizarea unui eveniment politic de magnitudinea summit-ului NATO de la Chicago reprezintă o ocazie care merită celebrată de locuitorii oraşului în care un astfel de eveniment se desfăşoară. Pînă la urmă, liderii politici de pe cinci continente s-au întîlnit pentru a discuta aspectele critice referitoare la o lume din ce în ce mai fracturată, mai violentă, mai imprevizibilă.
Medici români în Franţa
De aproape un an şi jumătate, locuiesc împreună cu soţul meu în Franţa. Amîndoi sîntem medici şi ne-am hotărît să ne bucurăm o vreme de avantajele mobilităţii europene. Am lăsat şi noi în urmă familii şi prieteni dragi, pe care îi vizităm cît putem de des şi pe care îi aşteptăm în vizită.
Poetul din pungă
În noua ipostază de bust, dezvelit acum vreo trei săptămîni de primarul Onţanu, Adrian Păunescu a privit placid şi, în fine, tăcut la hipsterimea care s-a adunat în evenimentul numit Street Delivery pe Verona, ca să cînte, să picteze şi să ia parte la o serie de alte activităţi subversive, în weekendul trecut.
Fapte diverse din TVR
Un redactor-şef din Televiziunea Română realizează după o vreme că vede la lucru, în redacţia sa, mai puţini oameni decît apar pe ştatele de plată. Cere organigrama şi face o listă cu cei despre care nu ştie nimic. Apoi se apucă să-i sune. Primul număr pe care-l formează e al unei doamne.
Edirne, oraşul timpului pierdut
„De ce Edirne?“ – ne-a întrebat, la graniţă, uşor contrariat de destinaţia declarată, vameşul turc, obişnuit cu turiştii români care se duc la Kusadasi, Antalya sau în orice altă staţiune de la malul mării, căci Turcia, nu-i aşa, înseamnă în primul rînd „mare“.
Cu ochii-n 3,14
În metrou, într-o zi, un el şi o ea, vorbind. Şi vine un moment cînd ea îi spune lui, răspicat, dar cald: „Tu ai altă filozofie de mers cu metroul decît mine!“. (D. S.)
Meciul Rusia-Polonia a fost arbitrat (impecabil!) de un german. Dacă asta nu vă spune nimic înseamnă că nu sînteţi european; iar dacă şi numele acestui neamţ – Stark – vă lasă rece, deschideţi dicţionarul şi veţi înţelege humorul inegalabil al istoriei şi cu siguranţă îmi veţi spune Danke schön. (R. C.)
James Bond s-ar cam plictisi în Ungaria
Ca fan al aventurilor agentului 007, sînt iremediabil dezamăgit de scenariul debil după care, recent, cîţiva oficiali maghiari s-au gîndit să aducă pe plaiuri transilvane rămăşiţele unui poet pe nume József Nyirö. Respectivul personaj are o reputaţie albă precum blăniţa unui dalmaţian plin de purici.
Cu dinţii de aur la Paris
Să-ţi spun. Abia am ajuns la intersecţie cînd de pe trotuar două ţigănci (deux tsiganes) cu dinţii de "aur" s-au repezit să-mi spele geamul. Le-am făcut semn politicos, că nu am nevoie de ajutorul lor. Dar una dintre ele, zîmbind hîd şi arătîndu-şi dinţii ăia auriţi, că aşa i-am văzut, a insistat. I-am spus iară şi iară că nu vreau să-mi spele nici un geam.
O societate cîntărită prost
Cred că una dintre cele mai păguboase deprinderi pe care le dobîndesc cei care ajung în fruntea ierarhiilor de orice fel şi a rating-urilor din România este aceea de a-şi închipui că ştiu exact diagnosticul suferinţelor româneşti. Miniştri, şefi de televiziune, parlamentari, şefi de partide, toţi se înghesuie să dea verdicte.
Uşor cu pianina pe scări
E neagră. Lacul, odinioară lucios ca o apă, e acum mătuit şi crăpat pe alocuri. Marginea capacului care protejează clapele şi muchiile picioarelor sînt uşor roase, se zăreşte culoarea dulce-mierie a lemnului. E bătrînă. A văzut un război, a trecut prin mai multe mutări.
O Monte Cristo de soap
Răzbunarea a fost, mereu, motorul acţiunilor şi pasiunilor diverşilor nedreptăţiţi din varii timpuri şi... cărţi. Edmond Dantès, contele de Monte Cristo al lui Dumas, e doar unul dintre cei mai celebri răzbunători. Pe parcursul romanului, nu prea poţi să nu fii alături de el, deşi, uneori, ţi-e milă şi de nenorocirile veroşilor Morcerf, Danglars ori Villefort.
Preţurile de la pînă-n 99 de bani la peste 01 bani
Aţi văzut că preţul are tupeu? O cafea care bătea porţile lui 5 lei, crescînd într-un an de la şi 20 la şi 40 şi apoi numărînd din zece în zece bani. Cafeaua aia, am urmărit-o, a sărit cu 4 bani peste 5 lei. Cu cîţiva bănuţi, dar aceia afişaţi. Deloc neglijaţi. Chioşcarul şi-i vrea.
Arhitectura memoriei (II)
Datorită multiculturalismului, precum şi a coexistenţei postcomuniste (de pildă, în ţările baltice sau în ţările foste colonii europene, din Africa sau America Latină) de grupuri care partajează memorii controversate asupra unor date istorice, locuri sau evenimente, apare din ce în ce mai multă arhitectură a memoriei care se adresează acestei probleme.
Pui de baltă afumaţi
Decapitaţi şi jupuiţi două livre de broaşte verzi. Maceraţi-le o jumătate de zi într-un vas, cu ceapă, ghimbir, sos de soia şi vin de orez. Frigeţi-le apoi în untură pînă se rumenesc; scoateţi-le şi scurgeţi-le de grăsime.
Bel Paese în restrişte: răni proaspete şi răni redeschise în Italia
Pe 20 mai, la 4,30 dimineaţa, o mînă invizibilă ne împinse patul: înainte, înapoi, iar înainte, iar şi iar, scuturîndu-ne vîrtos, un zgomot apocaliptic venind din străfunduri ne vîra încă mai multă groază în oase... A durat poate o jumătate de minut, lungă cît o eternitate; afară, urlete de cîini, ţipete de spaimă ale oamenilor treziţi, probabil ca noi, dintr-un somn adînc.
Revoluţia pe Twitter a avut loc. Pe Facebook
Curentul grassroots care i-a adus lui Nicuşor Dan 7-8 procente în exit poll-urile pentru Primăria Bucureştiului seamănă mai bine cu revoluţiile Twitter din ţările cu probleme democratice, decît cu campaniile de Web ale candidaţilor americani. El s-a creat şi l-a propulsat însă pe matematician nu pe Twitter, ci mai degrabă pe Facebook.
Alegeri, monşer!
Zi mare pentru naţiune! Televiziunile de ştiri sînt pătrunse de momentul istoric pe care în sfîrşit l-au prins şi ne transmit, încă de la primele ore ale dimineţii, lucruri de importanţă capitală. Reporterii sînt cuprinşi de un soi de excitaţiune şi totul are un aer de festivism agitat.
"Să fii universal..." - interviu cu lăutarul Gigi Melody
Lăutarii, pentru mine, erau o categorie necunoscută îndeaproape: îi legam de un gen de muzică şi “distracţie” pe care nu mi le doream. Cu cîţiva ani în urmă, l-am cunoscut, întîmplător, pe Gigi Melody la Restaurantul Pescarul. A cîntat, în mare, repertoriul cunoscut, de romanţe şi cîntece lăutăreşti, cîntece interbelice…
Cu ochii-n 3,14
Toate cele ce s-au scris prin presă nu au rezumat mai clar, mai concis, mai simpatic al celor întîmplate în penultima săptămînă din mai ca tricoul cu mesaj purtat de Andi Moisescu în emisiunea Apropo TV: „După Eurovision KO / După dealuri OK“. (P. M.)
Într-un pliant promoţional de la un supermarket ni se propune „parchet de bambus orizontal“. Deduc că există şi parchet vertical. Probabil e folositor atunci cînd îţi vine să te urci pe pereţi. (M. V.)
Cultura locală
Acum două săptămîni, scriam despre valurile de promisiuni ale candidaţilor la primării şi despre relativa mulţumire a multor cetăţeni că „totuşi, s-a făcut ceva“ (un bulevard asfaltat, nişte becuri pe străzi, un pic de curăţenie şi altele).
Evreii şi arabii în războiul din 1967
În dimineaţa zilei de luni, 5 iunie 1967, puţin după ora locală 7 a.m., forţele aeriene israeliene operau un atac năucitor: aproape întreaga flotă a statului evreu se desfăşura asupra bazelor aeriene egiptene (din Peninsula Sinai pînă la Cairo) şi atacau aviaţia lui Nasser mai înainte ca aceasta să se ridice în aer.
Cum să faci cercetare cu... Poşta Română
Printre multele măsuri bune luate de directorul Arhivelor Naţionale ale României se numără şi cîteva mai puţin bune. Cum e şi firesc. Dar cea care mi se pare cu adevărat dezastruoasă şi hilară este colaborarea cu Poşta Română.
Cei trei R
Atunci cînd revista Dilema veche a anunţat introducerea abonamentului online, principala cerinţă a celor interesaţi să îl achite a fost aceea de a fi scutiţi de reclame. Sîntem mulţi, noi, cei din faţa calculatorului, pentru care cele 15 secunde de reclamă reprezintă o eternitate prăvălită între click-ul pe informaţia căutată şi răspunsul oferit de Internet.
Vecinul L. in the sky with diamonds
„Doamnă, am crezut că fac un infarct chiar acolo!“ Zicînd acestea, domnul L., vecinul meu de palier, duse o mînă palidă la piept, cu tot cu umbrela pe care o apucase strîns, şi se clătină periculos în mijlocul sufrageriei mele. „Vai de mine“, am zis, „luaţi loc, vă aduc un pahar cu apă, liniştiţi-vă...“ şi am zbughit-o să aduc nişte apă, să nu colapseze, Doamne, fereşte.
Adolescenţi magici
În serialul Once Upon a Time, personajele îşi caută adevăratele identităţi. În principal, în două moduri – esenţial-umane, de cînd lumea şi pămîntul: iubirea şi puterea. Iubirea înseamnă găsirea adevăratei perechi, a acelei true love cu care ni se împuie capul de cînd sîntem mici; puterea, într-o lume de basm, se manifestă, deseori, prin magie.
Trei morţi. Ce mă costă?
Se ţine sus preţul căpşunilor. Oho, dar al cireşelor! Uite, ieri, unul în Piaţa Norilor a lăsat din preţ la cireşe spunînd: dom’le, sînt crăpate de la ploaie, ce să faci? Nu te pui cu natura. Nu te pui cu natura, repetă glasul acela în mine. Şi trec prin mahalale. În Traian, în spatele Pieţei, muri gogoşica cu pechinezi.
Coliva Marcelei
De la Duminica Fiului Risipitor pînă la cea a Înfricoşatei Judecăţi a nins aproape neîncetat. De Sîmbăta Morţilor, ne aflam înzăpeziţi în satul meu natal, undeva pe lîngă Bucureşti, aşa că am mînecat spre Sfînta Biserică pentru slujba de pomenire a celor mutaţi de la noi.
Bobi crocanţi
Înmuiaţi în apă rece, peste noapte, a zecea parte dintr-o baniţă de bobi (candou – literal, „boabe vierme-de-mătase“). A doua zi, puneţi bobii la scurs, într-o sită. După cîteva ore, clătiţi-i abundent cu apă, fără a-i scoate din sită. Repetaţi operaţiunea de 4-5 ori.
Lipsa problemelor cu vecinii maximizează puterea şi influenţa regională
În primul rînd că nu sînt nici din Ucraina, nici din România şi, în acest sens, sper să vin cu o perspectivă ceva mai detaşată faţă de problemele cu care s-au ciocnit aceste două state foarte importante din punct de vedere regional; al doilea avantaj este că vorbesc româna şi, dacă mai reuşim să organizăm vreo cinci forumuri de acest fel, sper să învăţ şi ucraineana.
Opt zile prin Iran
Oare călătoriile intră la capitolul experienţe de cunoaştere veritabile? Ce anume poţi cunoaşte sau înţelege dintr-o ţară în opt zile? Turismul e o iluzie colectivă de familiaritate sau cel mai mic numitor comun al experienţelor transnaţionale?
Houellebecq, controversă, scandal, Barnum
În dezbaterea la care a fost invitat la Bookfest, Michel Houellebecq a primit o întrebare interesantă, la care a dat un răspuns la fel de interesant. Cum e statutul de autor controversat? a fost întrebarea. Asta nu e atît de important, a răspuns Houellebecq. Controversele contribuie la animarea sezonului literar şi pe urmă dispar.
Pe marginea audienţelor lunii mai
Faţă de luna aprilie, PRO TV a avut în luna mai, în prime time, la nivel urban, cu 75.000 de telespectatori mai puţin, iar Antena 1 – cu 65.000. În fine, faptul că PRO TV are o scădere ceva mai mare e nesemnificativ, deoarece, chiar şi-aşa, audienţa postului din Pache Protopopescu e aproape dublă faţă de cea a televiziunii clasate pe locul secund.
Oameni şi locuri. Prin Metaliferi
De Munţii Metaliferi a auzit toată lumea. Chiar şi fără voie, căci cel puţin în ultimii ani aurul a fost motivul „metalic“ care a condus la popularizarea zonei, de cele mai multe ori în sens negativ. Şi, din păcate, celelalte aspecte au trecut sau, mai bine zis, au fost lăsate în plan secundar.
Cu ochii-n 3,14
Dacă, după ce am văzut faţa şi ochiul tumefiat al lui Bute, a putut circula ideea că la Nottingham ar fi fost blat înseamnă că sîntem loviţi la cap mai rău decît el. (R. C.)
Unul dintre invitaţii speciali la Bookfest a fost Bernard Pivot. Printre altele, a venit şi pentru „Marea dictare“, un test pentru cunoscătorii limbii franceze. Iniţiativa ar trebui reluată şi adaptată: n-ar strica o mare dictare în limba română. (M. M.)
Ceauşescu, Corto Maltese şi Rahan
Uneori se-ntîmplă că francezii mai au şi idei bune – spun asta cu simpatie şi cu ceva reproş. Personal, am convingerea – pe care cred că am mai şi scris-o pe-aici, cu ani în urmă, într-o poveste despre legenda lui Alain Delon în România – că Parisul (y compris la nivel politico-diplomatic) habar n-avea în 1990 de ce capital de simpatie se bucura Franţa printre români.
Yeats ori Yates - sau despre superficialitatea educaţiei noastre
Dorinţa de fi deştepţi cu orice preţ ne duce deseori cu oiştea în gard, ca Ieremia altădată. Toţi vrem diplome şi, mai ales, vrem să nu prea muncim, să nu prea citim, să nu prea învăţăm, dar nu scăpăm nici o ocazie de a vorbi despre noi, încercînd cu obstinaţie să ne punem în valoare inteligenţa şi subliniind, fără doar şi poate, superficialitatea educaţiei noastre.
Ce ne învaţă la şcoală?
Noul ministru al Educaţiei a avut de răspuns, urgent, la două întrebări „grele“: dacă elevii vor fi supravegheaţi şi anul acesta cu camere video la examenul de bacalaureat şi dacă subiectele vor fi mai „uşoare“. La prima întrebare, răspunsul a fost afirmativ, insistîndu-se asupra faptului că obiectivele camerei video nu vor mai fi fixate, ca în anii trecuţi, „pe geamuri şi uşi, ci pe elevi“.