⬆
Societate
Pagina 117
"E de-al nostru" - complicitate şi plagiat
De ceva vreme, întreaga dispută politica s-a mutat pe terenul fragil al cercetării. Ar fi fost poate bine să nu devină o miză politică, dar este o bună ocazie, pe care o vom rata cu siguranţă, de a face cel puţin un bilanţ, dacă nu o curăţenie atît de necesară. Aşa că mă irită ipocrizia noastră a tuturor. Brusc, am descoperit că în România se plagiază.
Iuliu Maniu n-a avut ambulanţă
Într-o emisiune televizată, procesul şi condamnarea unui fost prim-ministru al României pentru fapte de corupţie au fost descrise ca făcînd parte din dramatica galerie a marilor procese politice comuniste.
Treceri şi locuri miraculoase
Cine spune că nu există „alte lumi“ în jurul nostru se înşeală. Şi nu mă refer la lumi paranormale sau supranaturale. Ci la locuri pe cît de fascinate, pe atît de ascunse; pe care, atunci cînd le descoperi, ai impresia că ai nimerit de-a dreptul într-o altă lume.
Obsesia subţirimii
Am prietene pentru care supremul compliment la întîlnirea cu cineva care nu le-a mai văzut de o bucată de vreme este „Dragă, dar ce ai slăbit!“. O lumină se va aşterne pe chipul complimentatei, care va arunca o privire asupra propriului trup, se va roti uşurel de-a stînga-dreapta, îşi va netezi bluza cu mîinile şi va spune „Pe buneee?“.
Ceasornicarul din Obor
Ziceam io că la Obor găsesc casete video mici de filmat. Ziceam io. Ţinusem minte că odată am luat ieftine şi bune de la intrarea din Obor. Şi aşa m-am trezit la un ceas fără zece. Nu era deschis. Şi stau. Coco şi fermoarele lui se aflau la locul faptei. Se adună zece oameni. Ce-or fi ei?
Pui la groapă
Cînd vine vorba de gătitul la foc deschis, direct pe jar, bucătăria chineză distinge între două moduri de a coace mîncarea: în coajă de lut, „la groapă“, şi în vas etanş de pămînt (tán).
Scurta şi fericita guvernare a lui Ponta
În şapte săptămîni, Victor Ponta a făcut trei greşeli de imagine care anulează impulsul pe care electoratul l-a avut către USL şi l-a arătat la locale. Tînărul preşedinte al PSD nu va avea o traiectorie atît de înaltă pe cît sperau susţinătorii. Dar e asta un lucru rău pentru noi, ceilalţi?
Iphigenia şi băieţaşul de cartier
Mai întîi a apărut spotul Salvaţi Roşia Montană, cu Maia Morgenstern. Într-un teatru grec, pe scena căruia sînt o masă şi un scaun, apare actriţa îmbrăcată, desigur, în negru. Se aşază la masă şi spune cu o voce calmă: „Bună ziua. Sînt Maia Morgenstern şi vreau să fac o donaţie celor care au neapărată nevoie de aur“.
Taxidriver - o proiecţie pe străzile Clujului
TIFF-ul de anul acesta a însemnat, printre altele, multe drumuri prin oraş: între locurile unde se proiectau filmele, din cartierul Gheorgheni, unde mi-am petrecut o mare parte a vacanţelor de vară din copilărie, în centru, din centru la Hotelul Belvedere, care pe la 10 ani îmi inspira un vapor naufragiat în mod straniu pe vîrful unui deal (aş fi dat orice să stau măcar o zi acolo...
Cu ochii-n 3,14
De-a lungul timpului s-a protestat pentru tot felul de lucruri. Zilele trecute, părinţi şi copii au strigat în faţa Ministerului Educaţiei, după proba de limba română de la examenul de capacitate: „Pre-di-ca-ti-vă!“. Cred că la un asemenea rafinament al protestelor n-a mai ajuns nimeni niciodată. (A. M. S.)
Savuroasă epopeea plecării la Bruxelles. Gîlceava internă care a precedat Consiliul European a fost atît de intensă, încît premierul a ajuns acolo epuizat. Pun pariu că n-a fost în st
Sinuciderea lui Năstase şi legile probabilităţi
Joi, 21 iunie a.c. Dimineaţă. Căldură mare. Peste cîteva ore se împlineau 71 de ani de la atacarea URSS de către Hitler – dar nu la asta mă gîndeam pe cînd ieşeam din casă, cu ochii mijiţi de soare şi, în gură, încă purtînd aroma ceaiului cu bergamotă pe care-l băusem grăbit.
Cultura dispreţului şi arta victimizării
Habar nu am ce se întîmplă cu ţărişoara noastră, asta aş fi tentată să spun. Dar lucrînd atît de mult cu românii, cu românii trecutului, bineînţeles, ştiu că avem aşa un mare dispreţ pentru valorile prezentului şi aşteptăm moartea pentru a ridica statui şi veşnice pomeniri celor care ne-ar fi putut fi de folos pe pămînt şi în timpul vieţii.
Educaţia ca formă de protest
În România ultimilor ani, educaţia pare a avea de dus poveri din ce în ce mai grele. Privesc cu compasiune către toţi cei implicaţi în formarea copiilor şi tinerilor – părinţi, dascăli, artişti, scriitori, angajaţi ai instituţiilor de cultură şi educaţie – şi văd cum sarcinile lor devin din ce în ce mai dificile, din ce în ce mai greu de pus în practică.
Jurnalul din portofel
„Umbrelă Alina“ stă scris pe un post-it roz care zace de cîteva luni la mine în portofel (nu i-am adus Alinei umbrela înapoi). Tot în portofel, pe un alt bileţel, galben de data asta, scrie aşa: pungă pişcoturi 400 gr, ouă, mascarpone 200 gr, 200 ml frişcă lichidă (după care urmează trei semne mari de întrebare), lapte, Baileys.
Greaţa şi viaţa
Rima din titlu e cam de prost-gust, ştiu. Din fericire, sintagma de mai sus nu se referă la nimic figurat. Ci, pur şi simplu, la anumite momente de rău fizic, organic, care, vrînd-nevrînd, mi-au „marcat“ viaţa.
Revin
asupra vomitării de produse tradiţional toxice româneşti din Mărginimea Sibiului. Cu un amendament. Vomiţi? Vomiţi un întreg univers ce va să fie. Mai precis: ţi-e indiferent că în frigider ai luat roşii, vinete, dovlecei, cartofi noi, tarhon, leuştean-toate-toate să faci o măreţie de legume pe uăk.
Cîteva note asupra tradiţiilor şi a Tradiţiei
Tradiţia este o federaţie de naraţiuni cu diferite grade de generalitate şi complexitate (grand narratives, dar şi petits histoires) semnificative pentru un grup (familie, comunitate), care se transmit(e) din generaţie în generaţie. Aceste naraţiuni pot privi facerea (poiesis şi techné, dar şi mituri ale genezei omului şi a zeilor), dar şi lumea (inclusiv în sens heideggerian).
Deliciu fiert din cap gras de porc
Opăriţi temeinic un cap de porc, răzuiţi-l bine cu o lamă şi despicaţi-l în două. Fierbeţi jumătăţile la foc iute, într-o supă cît mai condimentată. După ce a fiert, dezosaţi căpăţîna, tăiaţi carnea în bucăţi mici şi puneţi-le din nou pe foc, în aceeaşi supă, la care mai adăugaţi 3 uncii de sare, 6 de zahăr, o livră de vin de orez, puţină ceapă şi ghimbir, tocate maşcat.
Cum a trecut Năstase sticla
Ani de zile, cît a contat ca politician, Adrian Năstase a fost un sinonim al lipsei de charismă. Însă în noaptea de 20 spre 21 iunie, cînd cu sinuciderea ratată, social-democratul şi-a văzut cu ochii visul de a umple jurnalele de ştiri ale televiziunilor şi paginile 1 ale ziarelor, fără să le plătească sau să le constrîngă pentru asta.
De ce să nu fie desființată Televiziunea Română
Înainte să fie rasă Televiziunea Română de pe faţa pămîntului, să ne punem întrebarea dacă nu sînt şi ceva drepţi pe-acolo. De data aceasta, numărul poate fi negociat crescător, pornindu-se de la cincizeci şi ajungîndu-se la sute. Aduceam vorba şi săptămîna trecută despre aceştia, despre oamenii care fac lucruri bune în TVR.
Localități intrate în legendă
Cuca e o comună din judeţul Argeş. Poate cea mai mare. De ea aparţin 14 sate, printre care şi Măcăi. Pe vremuri, Măcăi era comună, iar Cuca – un sat care aparţinea de Măcăi. De aici denumirea de Cuca Măcăii. Deşi astăzi ar trebui să fie exact pe dos. Adică Măcăii Cucii.
Cu ochii-n 3,14
Cu epidemia asta de plagiate, aştept dintr-un moment în altul să se anunţe Ordonanţa de Urgenţă prin care parlamentarii scot plagiatul în afara legii. (M. C.)
Caricatura zilei în londonezul The Independent: pe malul Styxului, un grec amărît citeşte gînditor acest anunţ: „Acceptăm şi euro, şi drahme, doar la cursul zilei“. De pe luntrea sa, Caron îl întreabă: „Ei, amice, te traversez sau nu?“. (R. C.)
În taxi, aud discuţie în staţie între operatoare şi alt taximetrist: „14 minute, vă ocup
Voturi şi speranţe în umbra Piramidelor
Istoria s-a scris sub ochii noştri în Egiptul acestor luni, ca parte a unei tranziţii care – noi, în Estul Europei, o ştim – e mereu mai lungă decît se credea iniţial. Vreme de 30 de ani (din octombrie 1981), acest stat a fost condus, cu mînă de fier, de preşedintele Hosni Mubarak.
O zi ca oricare alta
24 aprilie 1832 – pe rol, la judecătoria ţinutului Iaşi o serie de procese şi un număr mare de justiţiabili aşteaptă. Pricini diverse îi ţin legaţi de un timp al altora, zăbovind ore, zile, săptămîni, luni, ani, o viaţă pe la porţile tribunalelor, reclamînd o „dreptate“ greu de prins în cuvinte, greu de definit de limbajul grav al legilor.
Căutăm ministru bun
În „lumina“ ultimilor douăzeci de ani trecuţi peste învăţămîntul românesc, profilul ideal al ministrului Educaţiei pare din ce în ce mai greu de conturat: ştim mai degrabă cum nu trebuie să fie, şi nu cum să fie, ce să nu facă, şi mai puţin ce anume să facă. Ştim, cu alte cuvinte, ce nu vrem, nu şi ce vrem.
Tac şi fac
Nu vă doriţi cîteodată aşa ceva? Să vă cufundaţi în deplină tăcere şi să faceţi ceva palpabil cu mîinile dumneavoastră? Orice, în limitele posibilităţilor fiecăruia: un gard de lemn, o oală de lut, un scaun, poate nişte şosete din lînă?
Viaţa noastră-n filme proaste
Am văzut, recent, un film incontestabil prost: Jurnal din Cernobîl (2012, regia Bradley Parker). Filmul e un horror de serie... C, plasat în oraşul Pripiat, cel în care locuiau muncitorii de la centrala nucleară Cernobîl. După accidentul din 26 aprilie 1986, Pripiat a fost abandonat.
to bring/throw up food după produse tradiţionale româneşti din Mărginimea Sibiului
Sîmbătă, nici o aventură. Verdeaţă din Şulea. Fasole verde din Şulea. Tarhon din Şulea. Dovlecei din Şulea. Roşii din Şulea. Sîni de gospodină din Şulea. Ţărancă cu talgere din Şulea. Fermoare din Şulea. Bărbat în şort cu şoricar din Şulea. Brocoli din Şulea. Ardei gras din Şulea. Cireşe din Şulea 8 lei. Vişine din Şulea 7 lei.
Lăsaţi-mă s-o-ntorc ca la Ploieşti!
Astăzi, dragii mei, lăsaţi-mă s-o-ntorc ca la Ploieşti. Să nu-mi pese de nimeni şi de nimic. Nici de Marga, nici de Ponta, nici de Băsescu, nici de vînt, nici de fondurile UE la pămînt. Nici de doamna Valérie Trierweiler, concubina, ţiitoarea sau, mai politicos, cum zic mediile franceze, „partenera“ noului preşedinte François Hollande.
Prăjitură de jujube la abur (zheng zao gao)
Fierbeţi în apă două livre de jujube uscate. După ce se înmoaie, cojiţi-le, scoateţi-le sîmburii şi puneţi-le la loc în oală, cu o cantitate mică de apă. Pasaţi-le cu o furculiţă, pînă obţineţi o pastă cu consistenţă noroioasă. Adăugaţi apoi 2 sheng (cca. 2 litri) de orez glutinos.
Adevărata percepţie a unui summit
În teorie, organizarea unui eveniment politic de magnitudinea summit-ului NATO de la Chicago reprezintă o ocazie care merită celebrată de locuitorii oraşului în care un astfel de eveniment se desfăşoară. Pînă la urmă, liderii politici de pe cinci continente s-au întîlnit pentru a discuta aspectele critice referitoare la o lume din ce în ce mai fracturată, mai violentă, mai imprevizibilă.
Medici români în Franţa
De aproape un an şi jumătate, locuiesc împreună cu soţul meu în Franţa. Amîndoi sîntem medici şi ne-am hotărît să ne bucurăm o vreme de avantajele mobilităţii europene. Am lăsat şi noi în urmă familii şi prieteni dragi, pe care îi vizităm cît putem de des şi pe care îi aşteptăm în vizită.
Poetul din pungă
În noua ipostază de bust, dezvelit acum vreo trei săptămîni de primarul Onţanu, Adrian Păunescu a privit placid şi, în fine, tăcut la hipsterimea care s-a adunat în evenimentul numit Street Delivery pe Verona, ca să cînte, să picteze şi să ia parte la o serie de alte activităţi subversive, în weekendul trecut.
Fapte diverse din TVR
Un redactor-şef din Televiziunea Română realizează după o vreme că vede la lucru, în redacţia sa, mai puţini oameni decît apar pe ştatele de plată. Cere organigrama şi face o listă cu cei despre care nu ştie nimic. Apoi se apucă să-i sune. Primul număr pe care-l formează e al unei doamne.
Edirne, oraşul timpului pierdut
„De ce Edirne?“ – ne-a întrebat, la graniţă, uşor contrariat de destinaţia declarată, vameşul turc, obişnuit cu turiştii români care se duc la Kusadasi, Antalya sau în orice altă staţiune de la malul mării, căci Turcia, nu-i aşa, înseamnă în primul rînd „mare“.
Cu ochii-n 3,14
În metrou, într-o zi, un el şi o ea, vorbind. Şi vine un moment cînd ea îi spune lui, răspicat, dar cald: „Tu ai altă filozofie de mers cu metroul decît mine!“. (D. S.)
Meciul Rusia-Polonia a fost arbitrat (impecabil!) de un german. Dacă asta nu vă spune nimic înseamnă că nu sînteţi european; iar dacă şi numele acestui neamţ – Stark – vă lasă rece, deschideţi dicţionarul şi veţi înţelege humorul inegalabil al istoriei şi cu siguranţă îmi veţi spune Danke schön. (R. C.)
James Bond s-ar cam plictisi în Ungaria
Ca fan al aventurilor agentului 007, sînt iremediabil dezamăgit de scenariul debil după care, recent, cîţiva oficiali maghiari s-au gîndit să aducă pe plaiuri transilvane rămăşiţele unui poet pe nume József Nyirö. Respectivul personaj are o reputaţie albă precum blăniţa unui dalmaţian plin de purici.
Cu dinţii de aur la Paris
Să-ţi spun. Abia am ajuns la intersecţie cînd de pe trotuar două ţigănci (deux tsiganes) cu dinţii de "aur" s-au repezit să-mi spele geamul. Le-am făcut semn politicos, că nu am nevoie de ajutorul lor. Dar una dintre ele, zîmbind hîd şi arătîndu-şi dinţii ăia auriţi, că aşa i-am văzut, a insistat. I-am spus iară şi iară că nu vreau să-mi spele nici un geam.
O societate cîntărită prost
Cred că una dintre cele mai păguboase deprinderi pe care le dobîndesc cei care ajung în fruntea ierarhiilor de orice fel şi a rating-urilor din România este aceea de a-şi închipui că ştiu exact diagnosticul suferinţelor româneşti. Miniştri, şefi de televiziune, parlamentari, şefi de partide, toţi se înghesuie să dea verdicte.
Uşor cu pianina pe scări
E neagră. Lacul, odinioară lucios ca o apă, e acum mătuit şi crăpat pe alocuri. Marginea capacului care protejează clapele şi muchiile picioarelor sînt uşor roase, se zăreşte culoarea dulce-mierie a lemnului. E bătrînă. A văzut un război, a trecut prin mai multe mutări.
O Monte Cristo de soap
Răzbunarea a fost, mereu, motorul acţiunilor şi pasiunilor diverşilor nedreptăţiţi din varii timpuri şi... cărţi. Edmond Dantès, contele de Monte Cristo al lui Dumas, e doar unul dintre cei mai celebri răzbunători. Pe parcursul romanului, nu prea poţi să nu fii alături de el, deşi, uneori, ţi-e milă şi de nenorocirile veroşilor Morcerf, Danglars ori Villefort.
Preţurile de la pînă-n 99 de bani la peste 01 bani
Aţi văzut că preţul are tupeu? O cafea care bătea porţile lui 5 lei, crescînd într-un an de la şi 20 la şi 40 şi apoi numărînd din zece în zece bani. Cafeaua aia, am urmărit-o, a sărit cu 4 bani peste 5 lei. Cu cîţiva bănuţi, dar aceia afişaţi. Deloc neglijaţi. Chioşcarul şi-i vrea.
Arhitectura memoriei (II)
Datorită multiculturalismului, precum şi a coexistenţei postcomuniste (de pildă, în ţările baltice sau în ţările foste colonii europene, din Africa sau America Latină) de grupuri care partajează memorii controversate asupra unor date istorice, locuri sau evenimente, apare din ce în ce mai multă arhitectură a memoriei care se adresează acestei probleme.
Pui de baltă afumaţi
Decapitaţi şi jupuiţi două livre de broaşte verzi. Maceraţi-le o jumătate de zi într-un vas, cu ceapă, ghimbir, sos de soia şi vin de orez. Frigeţi-le apoi în untură pînă se rumenesc; scoateţi-le şi scurgeţi-le de grăsime.
Bel Paese în restrişte: răni proaspete şi răni redeschise în Italia
Pe 20 mai, la 4,30 dimineaţa, o mînă invizibilă ne împinse patul: înainte, înapoi, iar înainte, iar şi iar, scuturîndu-ne vîrtos, un zgomot apocaliptic venind din străfunduri ne vîra încă mai multă groază în oase... A durat poate o jumătate de minut, lungă cît o eternitate; afară, urlete de cîini, ţipete de spaimă ale oamenilor treziţi, probabil ca noi, dintr-un somn adînc.
Revoluţia pe Twitter a avut loc. Pe Facebook
Curentul grassroots care i-a adus lui Nicuşor Dan 7-8 procente în exit poll-urile pentru Primăria Bucureştiului seamănă mai bine cu revoluţiile Twitter din ţările cu probleme democratice, decît cu campaniile de Web ale candidaţilor americani. El s-a creat şi l-a propulsat însă pe matematician nu pe Twitter, ci mai degrabă pe Facebook.
Alegeri, monşer!
Zi mare pentru naţiune! Televiziunile de ştiri sînt pătrunse de momentul istoric pe care în sfîrşit l-au prins şi ne transmit, încă de la primele ore ale dimineţii, lucruri de importanţă capitală. Reporterii sînt cuprinşi de un soi de excitaţiune şi totul are un aer de festivism agitat.
"Să fii universal..." - interviu cu lăutarul Gigi Melody
Lăutarii, pentru mine, erau o categorie necunoscută îndeaproape: îi legam de un gen de muzică şi “distracţie” pe care nu mi le doream. Cu cîţiva ani în urmă, l-am cunoscut, întîmplător, pe Gigi Melody la Restaurantul Pescarul. A cîntat, în mare, repertoriul cunoscut, de romanţe şi cîntece lăutăreşti, cîntece interbelice…
Cu ochii-n 3,14
Toate cele ce s-au scris prin presă nu au rezumat mai clar, mai concis, mai simpatic al celor întîmplate în penultima săptămînă din mai ca tricoul cu mesaj purtat de Andi Moisescu în emisiunea Apropo TV: „După Eurovision KO / După dealuri OK“. (P. M.)
Într-un pliant promoţional de la un supermarket ni se propune „parchet de bambus orizontal“. Deduc că există şi parchet vertical. Probabil e folositor atunci cînd îţi vine să te urci pe pereţi. (M. V.)
Cultura locală
Acum două săptămîni, scriam despre valurile de promisiuni ale candidaţilor la primării şi despre relativa mulţumire a multor cetăţeni că „totuşi, s-a făcut ceva“ (un bulevard asfaltat, nişte becuri pe străzi, un pic de curăţenie şi altele).