Jurnalul din portofel

Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Umbrelă Alina“ stă scris pe un post-it roz care zace de cîteva luni la mine în portofel (nu i-am adus Alinei umbrela înapoi). Tot în portofel, pe un alt bileţel, galben de data asta, scrie aşa: pungă pişcoturi 400 gr, ouă, mascarpone 200 gr, 200 ml frişcă lichidă (după care urmează trei semne mari de întrebare), lapte, Baileys. Văzîndu-l, mi-am amintit că făcusem cu ingredientele astea, pentru prima oară, un tiramisu foarte bun, cu care m-am lăudat în faţa unor prieteni vechi pe care-i invitasem la masă. Amănuntele unei seri oarecare de sfîrşit de săptămînă – cu nimic mai special decît un sfîrşit de săptămînă între amici – mi-au inundat memoria activată pe cotidianul mic. Discuţiile cu prietenii mei, excelentul vin roşu pe care l-au adus, seara călduţă de aprilie, bîrfele despre un alt amic nefericit în dragoste. Frumoasa bluză a prietenei mele care mi-a împărtăşit, sub jurămîntul că nu mai spun nimănui, numele secret al magazinului de unde o cumpărase.

Am continuat operaţiunea de epurare în portofelul care ajunsese a arăta umflat pînă peste poate cu tot felul de hîrtii, bilete şi diverse obiecte mici. Pentru un ochi străin, poate că rotofeiul obiect din piele arăta pur şi simplu prosper, în interior adăpostea însă o colecţie impresionantă de întîmplări din zile oarecare. Pentru că mai aveam în el o bucată mototolită de hîrtie (se vedea că mă chinuisem după aia s-o îndrept) pe care scria, nici mai mult nici mai puţin, „ein häuflein elend“. În dreptul cuvîntului „häuflein“ desenasem o săgeată şi scrisesem apoi „bundle“. Mnemotehnică subtilă, neîndoielnic. Pe acelaşi bileţel, cu un alt pix, care avea mina aproape epuizată, scrisesem „Afacerea Dreyfus“. Îmi e imposibil să-mi aduc aminte de ce şi în ce context am scris lucrurile astea. Tot din portofel – un adevărat dosar care reuşea să consemneze parte din cine sînt sau din cine vreau să fiu în fiecare zi – au ieşit o grămadă de cărţi de vizită care nu-mi vor folosi niciodată, bonuri de casă din diverse magazine din care s-ar fi observat că sînt mare amatoare de iaurt cu cereale şi o fumătoare conştiincioasă, o bufniţă mititică din metal (port bonheur), 10 cenţi europeni, o lamă de gumă de mestecat presată pînă la epuizare. De asemenea, dacă cineva mi-ar fi găsit portofelul pe stradă, ar fi putut consemna certa mea infidelitate în postura de client, pentru că ar fi văzut cît de uşuratică pot fi: aveam carduri de fidelitate pentru cel puţin trei farmacii diferite. Nimicuri vechi de luni bune, ba chiar ani. Un summum de realităţi mici. M-am primenit, aşadar.

Acum mi-e teamă să iau genţile la rînd. Căci e incredibil cîte poate căra, zilnic, o femeie în geanta ei. Geanta unei femei i-ar asigura acesteia absolut toate obiectele necesare dacă femeia respectivă ar fi paraşutată pe nepregătite într-o ţară străină, într-un oraş necunoscut, pe o insulă. Dacă domnii s-au întrebat vreodată ce cară zilnic femeile în genţile lor cît valizele, să afle că înăuntru pot găsi farduri, încărcătoare de telefon, ochelari de soare, ochelari de vedere, şerveţele umede pentru şters ochelarii, şerveţele uscate pentru orice altceva, gumă de mestecat şi pastile împotriva durerilor de cap, pixuri şi agende, cărţi, un parfumel mic, că nu se ştie niciodată, un deodorant mic, că nu se ştie niciodată, forfecuţe şi pile, chei de acasă, de la mama, de la mama soacră, de la serviciu, de la boxa aferentă apartamentului din care s-au mutat acum mai bine de doi ani şi, desigur, portofelul – alt univers doldora, ca o punere în abis cu genţile respective. Domnii să ştie că, dacă găsesc o femeie căzută în reverie în faţa unui dulap din care a scos o geantă nepurtată de acum două veri, femeia respectivă a găsit nisip în geanta aia. Şi că visează cu ochii deschişi la plaja aurie a vacanţei de acum două veri.

De aia zic, ar fi tare interesant de explorat superbul curaj al domnilor care pot ieşi din casă doar ei înşişi cu blugii lor. Cum se pot oare descurca doar cu celebra tripletă telefon, portofel, chei? 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la Ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.