Cultura dispreţului şi arta victimizării

Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Habar nu am ce se întîmplă cu ţărişoara noastră, asta aş fi tentată să spun. Dar lucrînd atît de mult cu românii, cu românii trecutului, bineînţeles, ştiu că avem aşa un mare dispreţ pentru valorile prezentului şi aşteptăm moartea pentru a ridica statui şi veşnice pomeniri celor care ne-ar fi putut fi de folos pe pămînt şi în timpul vieţii. Dar invidia şi dispreţul nu prea ne dau pace şi ne place cu mare aviditate să dărîmăm şi mai ales să trăim în obscuritate şi mizerie, pentru a avea de ce ne văicări. Că dacă ne-ar fi bine, n-am avea de ce ne văita, or noi – noi românii – vrem să ne văităm, să fim victime, să ne batem cu pumnii în piept că noi am fost aici la Porţile Orientului, veşnici apărători ai celorlalţi, dar niciodată apărători ai noştri.

Şi iată: sînt un client obişnuit al Arhivelor Naţionale de prin 1998, aşa că am prins multe vremuri şi m-am plîns de multe dintre ele, în paginile revistei Dilema veche, şi am scris despre unele dintre aberaţiile sistemului militarizat şi contraproductiv. Am prins frigul, accesul limitat la documente, accesul şi mai limitat la originalele documentelor vechi, mormăiala portarilor, imposibilitatea de a face fotocopie (deşi la primul xerox din colţ regăseam adesea tovarăşi de-ai lor cu fotocopiile sub braţ) sau interdicţia de a intra cu laptopul în sala de lectură. Transcriam la documente pînă cînd mîna îmi înţepenea, fiindcă mi se explicase că nu pot avea computerul cu mine pentru că aş încuraja „lupta de clasă“. Da, chiar aşa. „Dacă v-aş permite dvs. să intraţi cu laptopul, asta ar însemna că i-aş defavoriza pe cei săraci care nu-şi permit un astfel de instrument. N-aş încuraja eu şi mai mult sărăcia pensionarilor care vin aici să-şi caute familiile?“, mi-a explicat cineva din conducere. Pentru ca doamna custode să-mi zică verde în faţă: „Ascultă, fato, de unde ştiu io că calculatorul ăsta al tău n-are şi copiator şi-atunci nu furi tu documentele fără să le plăteşti?“. Repede, repede am uitat astfel de episoade şi nu ne trece prin minte că ele ar putea fi restaurate aşa cum multe alte lucruri au fost întoarse în timp, doar aşa... că mediocritatea oricum nu trece prin arhive... ea plagiază direct... E mai uşor. Priviţi doar site-ul de la Arhivele Naţionale. Este cel mai performant. Nici o instituţie românească de cercetare sau de cultură nu se poate lăuda că are măcar idee de performanţă atunci cînd este vorba de prezentare şi reprezentare... (deschideţi site-urile celorlalte instituţii deţinătoare de arhive, spre exemplu, cel al Bibliotecii Academiei Române, doar aşa, comparativ...) L-am cunoscut personal pe Dorin Dobrincu anul trecut, cînd am vorbit despre „gustoasa“ expoziţie gastronomică. Atît. Nu ştiu dacă legal trebuie schimbat. Tot ce ştiu este că a reuşit să facă performanţă acolo unde este atît de greu de făcut ceva, darmite performanţă. Ar fi meritat mulţumiri, nu demitere.

Cam tot pe acolo se plasează şi ICR. În noiembrie 2004, cînd din datoria-mi naivă am stat vreo cinci ore la Ambasada română din Paris să votez, vitrina era plină doar cu cărţile traduse în franceză ale celui ce era şi director al ICR. Atît. De fapt, ICR Paris nu prea exista. Şi apoi, de ce atîta grabă? Să distrugi o instituţie doar pentru a schimba un om? Oricum Horia-Roman Patapievici este pe sfîrşit de mandat. Şi apoi, din cîte ştiu, USL ar trebui să se legitimeze în toamnă. Nu se putea aştepta? Urgenţă, urgenţă de a distruge, de a aşeza pe soclu mediocrităţi împăunate cu laurii educaţiei noastre superficiale, de a promova un Mang, o Dumitrescu şi chiar pe bunica Andronescu. Oricine şi orice dacă jură pînă la următoarele alegeri că sînt uslaşi convinşi.. Valoare, diversitate, merit... fugi de-aci duduie... ce tot vorbeşti... vizibilitatea culturii române... cărţi de autori români prin marile librării ale lumii... haida de... promovarea ofensivă a culturii române, susţinerea tinerilor umanişti... vorbeşti prostii, ia să-i vezi pe-ai noştri... Care ai noştri, care ai lor? Pentru a răzbi, cultura română are nevoie de unitate şi mai ales de perseverenţă dedicată. Altminteri ne mănîncă şi pe noi „dinţii de aur“ ai compatrioţilor noştri rătăciţi prin Europa înainte de-ai fi terminat pe toţi ceilalţi care au crezut o vreme că România este mai mult de atît. Dar sînt prea mulţi cei care preferă „dinţi de aur“, prostituatele de la Bois de Boulogne şi vizitele de lucru neproductive ale tovarăşilor directori.

Ce mă sperie cel mai tare este pesedizarea liberalismului. Dacă asta e schimbarea atît de mult aşteptată, eu spun un grand merci şi nu-mi trebuieşte. Cît despre Dorin Dobrincu sau Horia-Roman Patapievici... aşteptăm să moară, că poate aşa vom realiza că nu făcură tocmai rău naţiei române.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.