Adevărata percepţie a unui summit

Codrin ARSENE
Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Adevărata percepţie a unui summit jpeg

În teorie, organizarea unui eveniment politic de magnitudinea summit-ului NATO de la Chicago reprezintă o ocazie care merită celebrată de locuitorii oraşului în care un astfel de eveniment se desfăşoară. Pînă la urmă, liderii politici de pe cinci continente s-au întîlnit pentru a discuta aspectele critice referitoare la o lume din ce în ce mai fracturată, mai violentă, mai imprevizibilă. O astfel de perspectivă este cu atît mai stringentă în contextul unui public democrat, informat şi interesat de politica globală precum cel din Chicago. Aşa cum este bine ştiut, Chicago reprezintă, prin excelenţă, o metropolă globală, a cărei prosperitate economică se bazează, aproape exclusiv, pe oferta de servicii de consultanţă în diferite domenii politice, sociale şi economice. Cum, de mai bine de 20 de ani, construirea de fabrici este interzisă prin lege, pe o rază de 50 de mile, în jurul oraşului de la malul lacului Michigan, principala modalitate de dezvoltare personală a rezidenţilor din Chicago este munca în producerea şi difuzarea de servicii (cercetare de piaţă, consultanţă politică, asigurări, bănci, şcoli etc.).

De cîte ori o astfel de conferinţă este organizată în jurul lumii, televizoarele noastre „bubuie“ cu imagini din ce în ce mai seducătoare cu privire la oraşul în care evenimentul se petrece. Summit-ul de la Chicago nu a fost deloc diferit: colaje artistice cuprinzînd filmări ale impresionantului skyline al oraşului (clădirile zgîrie-nori din centru), lacul Michigan, autostrăzile suspendate, unul dintre cele 570 de parcuri din oraş, alternate cu „snapshots“ ale liderilor lumii libere au putut fi observate pe fiecare post de ştiri local sau naţional. Realitatea „din teren“ a fost una cît se poate de diferită. Între 19 şi 21 mai, cei mai mulţi dintre rezidenţii oraşului au luat o binemeritată pauză. Importanţa acestui eveniment pentru oraş, pentru preşedintele ţării şi rezident al metropolei, prezenţa unor celebrităţi politice şi economice, toţi aceşti factori au contat prea puţin, spre deloc, pentru localnici. Mai mult chiar, acest eveniment a reprezentat o scuză pentru angajaţi de a sta acasă, departe de muncă şi de haosul previzibil asociat cu organizarea unui eveniment atît de controversat. Dar încă de vineri dimineaţă, oraşul a devenit, treptat, încetul cu încetul, pustiu.

De exemplu, Lake Shore Drive, autostrada din Chicago care traversează metropola americană, de la sud la nord, pe o distanţă de 25 de kilometri a înregistrat una dintre cele mai lejere circulaţii din ultimii ani. De asemenea, centrul oraşului, unde într-o zi normală se conduce bară la bară, ar fi putut fi aproape considerat o zonă pedestră. Cetăţenii oraşului nu erau de găsit nicăieri. Majoritatea localnicilor, printre ei şi autorul acestui articol, şi-au luat fie ziua de vineri, fie cea de luni liberă, petrecîndu-şi timpul la un grătar, la plajă sau într-o altă zonă de agrement.

Lipsa localnicilor din oraş nu a fost însă complet surprinzătoare. Autorităţile oraşului au închis diferite străzi şi autostrăzi pe perioada summit-ului, parcarea în centru a fost restricţionată la maximum (chiar în parcări private), iar un număr semnificativ de atracţii din oraş (muzee, parcuri publice, agenţii guvernamentale şi statale) şi-au închis de asemenea porţile. În vreme ce localnicii au îmbrăţişat această ocazie, ca o binecuvîntare deghizată, cum spune americanul, se pare că nu toată lumea a fost extrem de mulţumită cu acest aranjament. De exemplu, proprietarii de parcări publice (pe stradă, unde plăteşti parcarea pe o anumită durată de timp, între două-patru ore, la o maşină automată) şi cei de parcări private (unde parchezi maşina într-o clădire, pe durata întregii zile) cer acum despăgubiri, de la administraţia oraşului, în valoare de 50 de milioane de dolari, pentru pierderile suferite în timpul summit-ului.

Pe de altă parte, localnicii au fost cu adevărat fericiţi datorită weekendului prelungit. În acelaşi timp, cel puţin între prietenii mei, au existat foarte puţine discuţii cu privire la evenimentul în sine, cu toţii preferînd, în schimb, să discutăm orice altceva decît subiecte de politică şi securitate naţională. În aceste condiţii, aş putea chiar spune că summit-ul a provocat, în rîndul cetăţenilor, o reacţie adversă celei difuzate pe micile ecrane: cei mai mulţi dintre aceştia au ignorat complet evenimentul, preferînd să-şi petreacă timpul liber cu familia şi alţi prieteni, lăsînd pentru o vreme orice subiect politic la o parte.

Din întreaga poveste, cred că există o lecţie foarte importantă de învăţat. Există, pe scurt, o diferenţă enormă între mediatizarea unui eveniment precum summit-ul NATO (însă putem da nenumărate alte exemple) şi relativa lipsă de relevanţă pe care o astfel de întîlnire o are pentru rezidenţii oraşului-gazdă. Deşi politicienii preferă să considere organizarea unei conferinţe internaţionale o adevărată onoare pentru ţara şi oraşul respectiv, locuitorii oraşului Chicago, de exemplu, au fost deopotrivă ofuscaţi de eveniment (din cauza restricţiilor), dar şi mulţumiţi de prilejul de a sta acasă.

Ideea pe care televiziunile şi oamenii politici prezenţi la eveniment au simulat-o – însă ea nu s-a regăsit în reacţia locuitorilor – a fost că aceştia ar fi entuziasmaţi de summit-ul NATO, că i-ar fi întîmpinat „cu pîine şi sare“ pe oficialii străini. Discrepanţa aceasta vorbeşte, prin excelenţă, despre diferenţa dintre realitate şi iluzie pe care diferitele organe de media continuă să o menţină. Jurnaliştii ar trebui, în teorie, să raporteze „lucrurile aşa cum se întîmplă“, să fie monitori ai opiniei publice. În schimb, aceştia, fie accidental, fie în complicitate cu autorităţile locale, menţin o iluzie, o imagine idealizată conform căreia oraşul Chicago a primit, cu interes şi entuziasm, delegaţiile străine.

Dar, ca întotdeauna, în analele istoriei, summit-ul de la Chicago va rămîne cunoscut ca un eveniment de succes, bine primit atît de autorităţile americane, cît şi de locuitorii oraşului în care trăiesc. Şi am mai deschis încă o bere. Aşa fiind, eu consider că, la final, toată lumea a fost fericită... 

Codrin Arsene a absolvit masterul de antropologie de la University of Chicago, fiind dublu licenţiat – în ştiinţe politice şi studii internaţionale – al aceleiaşi universităţi. A locuit în România, Franţa, Argentina, Tanzania şi Africa de Sud. Este autorul blogului de politici africane African Politics Portal (www.african-politics.com).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.