Iphigenia şi băieţaşul de cartier
Mai întîi a apărut spotul Salvaţi Roşia Montană, cu Maia Morgenstern. Într-un teatru grec, pe scena căruia sînt o masă şi un scaun, apare actriţa îmbrăcată, desigur, în negru. Se aşază la masă şi spune cu o voce calmă: „Bună ziua. Sînt Maia Morgenstern şi vreau să fac o donaţie celor care au neapărată nevoie de aur“. Vîntul bate şi spulberă nisipul şi astfel se sporeşte efectul dramatic. Actriţa stă dreaptă. Îşi scoate brăţara, medalionul de la gît, dar la cercei – tensiunea creşte. Nu merg aşa de simplu scoşi, aşa că femeia îi smulge din urechi. Pe fundal, un fel de bocet oriental sporeşte şi el dramatismul. Apoi actriţa spune „Poftiţi, domnilor, tot aurul meu, numai lăsaţi-ne-n pace!“ şi se ridică. Pe masă rămîn bijuteriile de aur, singurele colorate în spotul alb-negru. Cerceii au şi sînge pe ei. Şi sloganul de final: „Un om valorează mai mult decît aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară“. Ultima secvenţă e o imagine de ansamblu a teatrului grecesc. Avem, prin urmare, toate ingredientele menite să impresioneze: tragedie antică, sacrificiu, vărsarea sîngelui pentru patrie. În plus, rolul este jucat de însăşi Fecioara Maria din filmul lui Mel Gibson, transformată, pentru cauza Roşiei Montane, într-o Iphigenie (chiar dacă ceva mai în vîrstă).
După cum era de aşteptat, spotul a fost unul de impact, transformîndu-se rapid în viral. La două săptămîni după lansarea din 15 iunie, strîngea peste 460.000 de vizualizări pe YouTube. În plus, a beneficiat de un mic scandal, creat în jurul Televiziunii Române, cea pe care acum stă toată lumea cu ochii: deşi clipul a primit aprobarea din partea CNA pentru a rula în regim de campanie socială, TVR a refuzat să-l difuzeze. În fine, pînă la urmă, televiziunea publică a revenit asupra refuzului, dar asta deja nu mai conta: spotul asociaţiei Alburnus Maior căpătase o benefică aură de victimă.
Pînă aici, toate bune, numai că lucrurile nu se opresc aici. Comanditarul Alburnus Maior şi agenţia de publicitate Papaya Advertising au vrut, cum se pune în limbajul oamenilor eficienţi, „să maximizeze profitul“. Adică au apăsat încă şi mai tare pedala de acceleraţie. La vreo săptămînă de la lansarea clipului cu Maia Morgenstern, a apărut un altul, cu Dragoş Bucur. Acelaşi decor, aceeaşi idee, acelaşi slogan. Numai că de data aceasta parcă am avea de-a face cu o parodie a primului spot. Dacă la cel cu Maia Morgenstern exageraţiunile erau, să zicem, acceptabile, invocat fiind spiritul tragediei greceşti, de data aceasta plusarea transformă totul într-o caricatură.
Acum nu mai suflă vîntul, ci plouă, toarnă cu găleata. De fapt, e evident că toarnă dintr-o instalaţie de făcut ploaie în film, iar la primul cadru general vedem că densitatea ploii e mult mai mare în dreptul mesei. Ca în desenele animate, unde un nor stă deasupra personajului şi-l udă numai pe el. Actorul se aşază şi el la masă, ne spune „Salut, sînt Dragoş Bucur şi mă aflu aici pentru a face o donaţie etc.“ şi îşi scoate verigheta şi ceasul. Ceas de aur, să înţelegem. Apoi scoate ceva din buzunar. Îţi dai seama că e un cleşte stomatologic (da, oamenii obişnuiesc să umble cu astfel de cleşti în buzunar). Îşi extrage o măsea cu acel cleşte, în timp ce horcăie, geme şi se aoleşte semnificativ. Îmi pare rău pentru Dragoş Bucur, dar scena aceea, care se vrea de maximă tensiune, reuşeşte cel mult să fie comică. Cînd spune replica finală, nu-l mai crede nimeni.
Îmi pare rău pentru Dragoş Bucur, pentru că e un actor pe care-l apreciez. Asta, spre deosebire de Maia Morgenstern, căreia am ajuns să nu-i mai suport stilul de joc – întotdeauna isteric, întotdeauna „dramatic“ cu asupra de măsură. Iată însă că există şi situaţii în care o divă tragediană îşi găseşte locul. E de-acolo. Ce să caute, în schimb, un personaj „urban“ şi „cool“ ca Dragoş Bucur într-un teatru grecesc?
