Poetul din pungă

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Poetul din pungă jpeg

În noua ipostază de bust, dezvelit acum vreo trei săptămîni de primarul Onţanu, Adrian Păunescu a privit placid şi, în fine, tăcut la hipsterimea care s-a adunat în evenimentul numit Street Delivery pe Verona, ca să cînte, să picteze şi să ia parte la o serie de alte activităţi subversive, în weekendul trecut. Răposatul versificator s-a ales, printre altele, cu o pungă de plastic sau un sac de gunoi, în cap, iar poza care îl înfăţişa astfel s-a plimbat pe Facebook, stîrnind puternice reacţii pro şi contra.

Cum ar fi privit inventatorul Cenaclului „Flacăra“, prin pungă de plastic sau nu, toată povestea de pe Street Delivery? Cine a trecut pe acolo a putut vedea o colecţie de standuri şi gherete care etalau diferite tipuri de gratuitate artistică, de la clătite propriu-zis gratuite pînă la Trotuaru’, ziarul făcut de puştii de la Casa Jurnalistului şi Think Outside the Box din lucrurile bătute de trecători la o maşină de scris mecanică. Dacă ar fi fost viu şi nu i-ar fi pus nimeni sacul în cap, Păunescu ar fi zîmbit, poate.

Dar, pînă la urmă, de ce ne interesează pe noi ce-ar fi crezut trupeşul şi detestabilul mutant liric despre amuzamentul stradal al unora? Păi, ne interesează, pentru că, acum vreo 30 de ani, Păunescu a fost întruchiparea şi promotorul unui soi de cool de mase, echivalentul autohton al superstarului rock. Şi, la fel cu arta stradală de azi, şi-a revendicat dintotdeauna rădăcini de stînga.

Punga din capul lui Păunescu e mai mult decît o pungă într-un cap, e o membrană de contact a stîngii cu stînga dintr-un alt timp. În mileniul în care ne găsim, ideile au îmbătrînit, iar scleroza lor se vede atunci cînd două ethosuri pornite din acelaşi loc se contrazic. La Chişinău, de fiecare 9 Mai bătrînii se iau la harţă în Parcul „Ştefan cel Mare“. Unii sărbătoresc Ziua Europei, alţii Ziua Victoriei. Ultima se leagă de capitularea Germaniei naziste, în urma ofensivei Armatei Roşii. Prima – de documentul întemeietor al Uniunii Europene, aşa-numita Declaraţie Schuman, datată nu întîmplător tot 9 mai, dar 1950, la fix cinci ani după capitularea Reich-ului. Însă, pentru moldoveni, una e sărbătoarea sovieticilor eliberatori (Al Doilea Război Mondial e tot ce are mai de Doamne-ajută propaganda rusească) şi cu totul alta, Uniunea Europeană, identificată la nivel personal cu paşaportul românesc şi limba română, într-un joc al istoriei care ar putea avea odată miză.

Sigur, gradul de rudenie între poetul din pungă şi hipsterii care s-au plimbat pe sub nasul lui e mai îndepărtat. De fapt, cool-ul lui Păunescu n-a fost deloc cool. Puştimea care fremăta acum 30 de ani pe stadioanele Cenaclului nu fusese expusă la nimic altceva decît zdrăngă-lălăiala rumegătorilor de note păstoriţi de versificator. Cine priveşte azi imaginile de atunci citeşte sărăcia mai curînd intelectuală decît propriu-zisă în costumaţia jalnică a artiştilor şi a publicului. Era, dincolo de faptul că vestimentaţia excentrică se perimează repede, o lume zdrenţăroasă şi cîrpită, înfăşurată în tot felul de improvizaţii, de la tricourile legate cu noduri pentru a fi cufundate în Galus de ouă, la uniformele de peteapé (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei) transformate în ţinute military prin descoaserea cîtorva petice.

România de atunci semăna, deloc întîmplător, cu acea Cubă a lui Dinescu, despre care poetul spunea că transformase pantofii ortopedici, pentru persoane cu dizabilităţi, în modă, fiindcă se numărau printre foarte puţinele mărfuri care se mai importau din SUA pe insula lui Fidel. E o poveste care ar putea fi înţeleasă de oamenii care s-au produs la Street Delivery – şi, posibil, şi de anonimii care i-au pus punga-n cap lui Păunescu – numai la modul istoric-anecdotic, şi nu pe propria piele, fiindcă azi România face totuşi parte din UE/din lume, chiar aşa, mai codaşă, cum e. Şi de aici gestul de contestaţie al celor care sînt caracterizaţi tot mai des cu cuvîntul hipsterime. E o negare a trecutului, logică, deoarece prezentul are pulsiuni globale, urbane şi estetizante, iar el, trecutul, era izolaţionist, urît şi din prima generaţie încălţată.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.