Sinuciderea lui Năstase şi legile probabilităţi

Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Joi, 21 iunie a.c. Dimineaţă. Căldură mare. Peste cîteva ore se împlineau 71 de ani de la atacarea URSS de către Hitler – dar nu la asta mă gîndeam pe cînd ieşeam din casă, cu ochii mijiţi de soare şi, în gură, încă purtînd aroma ceaiului cu bergamotă pe care-l băusem grăbit. Ba chiar regretam graba cu care îmi tratasem cana cu ceai (ea trebuie mîngîiată, nicidecum bruscată), singurul alibi fiind acela că fusesem pironit la ştirile dimineţii. În fine: iată-mă-s pe trotuar. Nu fac mulţi paşi şi – hop! – un taxi. Liber? – zic. Liber – zice. Urc.

Ce vă spun se petrecea puţin după ora 9,30 a dimineţii – fac precizarea pentru că, veţi vedea, contează. În taxi, o căldură uscată, cu miros de gaz şi de odorizant. Geamurile portierelor sînt întredeschise şi curentul ce se creează în mişcare măcar dă senzaţia de răcoreală. Omul de la volan e amabil, dar vădit taciturn – ceea ce, în cazul unui taximetrist, poate fi o calitate decisivă în zilele în care gîndurile tale nu-s tocmai cantonate sub capota maşinii. După ce plecăm din loc, îl întreb dacă merge radioul de la maşină. Merge – spune omul, şi îi dă drumul. O muzică lină umple aerul dintre noi. Pe la ora 10 trebuia să fiu la facultate; mă uit la ceas şi văd că sînt în timp.

Pentru a înţelege mai bine ceea ce urmează trebuie să vă spun ceva: mă număr printre cei ce cred că taximetriştii au un ceva al lor. Nu ştiu cum se face, dar probabilitatea ca un taximetrist să se înşele într-o prognoză de politichie e cu mult mai mică decît cea din cazul unui analist. Am întîlnit la viaţa mea mulţi analişti, şi din presa scrisă, şi de la TV – dar nuanţele mai fine, interpretările mai sofisticate, conexiunile mai surprinzătoare tot de la taximetrişti le-am aflat. În privinţa prognozelor – ce să mai spun? Avantajul e, net, de partea taxi-profesioniştilor. Pînă recent, pentru mulţi gînditori cu mîna pe pix, dl Boc era un infatigabil incasabil, iar dl Ungureanu era un Churchill fără trabuc (şi fără rege!). Pe cînd, pentru majoritatea gînditorilor cu mîna pe volan, ambii erau nişte măscuţe tip – cum se spunea la patefoanele de pe vremuri – his master’s voice. Oare, cine o fi avut dreptate?

Bun – şi acum să revenim la dimineaţa cu pomina, de vinerea trecută. Încă în taxi, ascultam muzica ce răzbătea dinspre bord, după care îl întreb pe şofer: „Auziţi, nu mai bine daţi pe nişte ştiri, să mai auzim şi noi ce se întîmplă?“ Omul, amabil, mă întreabă pe ce post să fie. Îi spun numele unui post de radio la care auzi, de fapt, discuţiile dintr-o televiziune de ştiri. Omul mă întreabă dacă ştiu frecvenţa. N-o ştiu, dar el o caută din butoane şi pînă la urmă o găseşte.

Eh! – şi taman de-aici încolo vine bizareria. Cum era de aşteptat, cei de la TV discutau – iar noi ascultam prin radio – cum se simte rănitul, ce ipoteze mai sînt în legătură cu sinuciderea ratată etc. Enigme, suspans, dileme! Nu ajunsesem încă în Piaţa Victoriei (venind dinspre Nord) pe cînd şoferul, vizibil contrariat, s-a întors deodată spre mine, cu ochii cît cepele: „Ce sinucidere, dom’le?! Cine?!“ A fost rîndul meu să fiu contrariat: „Cum, dom’le, vuieşte ţara şi dumneata nu ştii?!“ Omul se uita la mine cu un aer pierdut – „Ce să ştiu?“, îngăima, candid –, de parcă plonjase direct din Eden şi regăsea sub picioare o lume plină de mătrăgune şi batraccieni. „Ce să ştiu, dom’le?!“ – repeta cu vocea topită, de om uluit. Încă nu ajunsesem în Piaţa Romană pe cînd şoferul, aparent recules, îmi zice – ca mai sperînd într-o ultimă şansă: „Dom’le, nu cumva e o farsă de la radio, Buzdugan ăla...?!“ Tot uluit, îi spun şi eu: „Nu e, dom’le, nici o farsă! Chiar s-a-mpuşcat, aseară!“ Taximetristul, să leşine la volan şi nimic altceva. Făcea: „Dom’le, sigur?!“ Iar eu ziceam: „Sigur, dom’le!“ Iar el: „Cînd?!“ Iar eu: „Aseară, după unşpe’!“ Iar el: „Dom’le, Adrian Năstase sau Ilie Năstase?!“ Iar eu: „Nu, dom’le, ce Ilie... Adrian! Fostu’ premier! Pesedistu’! Au urlat toată noaptea televiziunile!“ Iară şoferul, apoplexic, îşi făcea cruci, nevenindu-i să creadă – deşi ieşise cu taxiul pe la ora matinală şase, lăsase radioul închis şi nici un client nu abordase subiectul.

Cu el intrigat la volan şi cu mine intrigat pe banca din spate, taxiul a ajuns într-un final la fîntîna de la Arhitectură. Plătesc, dau să cobor... dar încă-l mai întreb odată, din uşă: „Şi, dom’le, dumneata chiar nu auzisei?!“ Iar omul, cu ochi nevinovaţi, aproape că se jură: „N-auzisem, dom’le, pe cuvînt de onoare!“ Bună ziua – bună ziua.

Ei bine, distinşi cititori, acum vă rog pe dvs. să-mi răspundeţi la următoarea întrebare: nu dacă vă aşteptaţi ca un om ca Năstase (nu tenismenul!) să încerce un suicid, ci care era probabilitatea ca, la zece ore după eveniment, eu să întîlnesc pesemne singurul taximetrist din Bucureşti care habar n-avea de chestie?

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

vreme rece de toamna
Prognoză meteo pentru luna octombrie. Temperaturi și de 38 de grade Celsius
Octombrie este cea mai stabilă lună de toamnă, vremea menţinându-se însorită pe parcursul a mai multor zile, chiar dacă nopţile vor deveni tot mai reci şi în majoritatea zonelor ţării va apărea fenomenul de brumă, se arată în caracterizarea climatică a lunii în curs.
Proteste în Marea Britanie faţă de creşterea costului vieţii FOTO Profimedia
Mii de britanici au protestat faţă de creşterea costului vieţii
Mii de britanici au ieşit sâmbătă în stradă pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii, în timp ce guvernul se luptă cu politica fiscală după o săptămână de haos pe pieţele financiare.
Emi si Cuza Te cunosc de undeva Foto Antena 1 jpg
„Te cunosc de undeva!“: Emi și Cuza au câștigat a patra gală. „Cea mai bună transformare din acest sezon“ VIDEO
Noi transformări spectaculoase au avut loc pe scena show-ului de la Antena 1, dar Emi și Cuza au fost câștigătorii acestei ediții.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.