Voturi şi speranţe în umbra Piramidelor

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Istoria s-a scris sub ochii noştri în Egiptul acestor luni, ca parte a unei tranziţii care – noi, în Estul Europei, o ştim – e mereu mai lungă decît se credea iniţial. Vreme de 30 de ani (din octombrie 1981), acest stat a fost condus, cu mînă de fier, de preşedintele Hosni Mubarak. Cînd, pe 11 februarie 2011, Mubarak demisiona sub presiunea unei revoluţii ce a aprins patimi vechi şi aspiraţii noi, ţara a intrat într-un proces electoral îndelungat. Între noiembrie 2011 şi martie a.c. au avut loc alegerile pentru Adunarea Populară (un fel de Cameră a Deputaţilor) şi pentru Şura, camera superioară a Parlamentului. Partidul Libertăţii şi Dreptăţii (al Fraţilor Musulmani) a obţinut peste 40% din voturi, urmat de un alt partid islamist (Al-Nour, al curentului salafist), care a luat şi el peste 20% – aşadar, cca 65% din noul Parlament egiptean este alcătuit din reprezentanţi ai islamului politic.

În aceste condiţii, recentele alegeri prezidenţiale au avut o miză crescută: pe de o parte, ele erau menite să contureze peisajul politic al ţării pentru următorii ani, fie prin întărirea controlului islamiştilor asupra instituţiilor statului, fie prin echilibrarea acestuia printr-o coabitare între un parlament islamist şi un preşedinte reprezentant al laicilor; apoi, aceste alegeri au fost un eveniment inedit în Egipt – primele alegeri prezidenţiale desfăşurate liber, cu o autentică competiţie, cu dezbateri televizate, cu polemici ascuţite şi cu o campanie desfăşurată de fiecare dintre (mulţii) candidaţi.

În ziua de 23 mai a.c., 52 de milioane de cetăţeni cu drept de vot (din cele 82 de milioane de locuitori) au fost aşteptaţi la urne. În ciuda faptului că alegerile pentru noul preşedinte au acaparat media locale şi deşi Consiliul Suprem al Forţelor Armate (care a condus ţara după înlăturarea lui Mubarak) a sfătuit oamenii să-şi exercite dreptul electoral, prezenţa efectivă la vot a fost relativ mică: doar 41%. Egiptenii şi-au dat seama că primul tur nu va clarifica nimic şi că doar cel de-al doilea, din 16-17 iunie a.c., va fi decisiv. În cursă, în prima rundă, au fost înscrişi 13 candidaţi. În cele din urmă, pe locul 2 (cu 24%) s-a clasat candidatul Ahmed Şafiq – fost pilot al forţelor aeriene egiptene şi fost ministru al epocii Mubarak; iar pe primul loc (cu 25%) – candidatul susţinut de reţeaua Fraţilor Musulmani, inginerul Mohamed Morsi.

La ora la care scriu, finalistul Morsi pare a se fi detaşat în cîştigător. Cum se ştie, revoluţiile şi eliberarea au preţul lor. În cazul Egiptului, preţul libertăţii a fost scăderea economică. Noul preşedinte are, aşadar, 1) sarcina de a gestiona reconstrucţia economică a ţării după aproape doi ani de regres şi după ce delapidarea proprietăţii de stat a început în spatele scenei. De la o creştere de 5% în 2010, Egiptul de azi este la minus în privinţa PIB-ului. Rezervele valutare ale ţării sînt reduse la 2/3 din ce erau înainte de revoluţie, inflaţia este în jur de 12%, turismul – sursă importantă de venit pentru bugetul statului – s-a redus cu o treime faţă de ce era în 2010, iar deficitul bugetar a ajuns la 10% din PIB. Cel puţin acest deficit ar putea fi diminuat – cu condiţia ca viitorul guvern să aibă curajul de a stopa subvenţiile pentru energie care se acordă (de decenii) populaţiei. Dar acest lucru nu e simplu de făcut, într-o ţară în care 40% din populaţie trăieşte, statistic vorbind, sub pragul sărăciei. Apoi, 2) o altă sarcină în faţa noului preşedinte va fi să-şi regleze relaţiile cu armata. În mod tradiţional, după 1952 armata egipteană a avut pretenţia (ca şi în Turcia, pînă nu demult) că este garanta ordinii în ţară. Vreme de 60 de ani, ea şi-a dezvoltat o întreagă reţea – de afaceri, de influenţă etc. – în societatea egipteană, la care se adaugă o birocraţie militară alcătuită din aproximativ 6 milioane de cetăţeni. Deocamdată, noua Constituţie a statului egiptean nu e încă adoptată; astfel încît nu se ştie ce rol şi ce pondere va avea preşedintele în noul sistem. Oricum, el va trebui să fie un arbitru eficient între pătura militară a societăţii şi cea civilă, precum şi între islamişti şi laici, între musulmani şi creştini ş.a.m.d. Cum se vede, o sarcină nu tocmai uşoară. Şi, nu în ultimul rînd – 3), noul preşedinte va trebui să dea semnale ferme, previzibile şi calme inclusiv în privinţa politicii externe a Egiptului. Pilonul stabilităţii fragile din Orientul Mijlociu, atîta cîtă este ea în momentul de faţă, e sistemul de tratate (din 1978-’79) dintre Egipt şi Israel. Să sperăm că noul preşedinte egiptean nu va face paşi înapoi nici din acest punct de vedere. 

(fragment din volumul Lumina nu vine mereu de la Răsărit. România, Occidentul şi lumea arabă, în pregătire la Editura Curtea Veche). 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.