"E de-al nostru" - complicitate şi plagiat

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

De ceva vreme, întreaga dispută politica s-a mutat pe terenul fragil al cercetării. Ar fi fost poate bine să nu devină o miză politică, dar este o bună ocazie, pe care o vom rata cu siguranţă, de a face cel puţin un bilanţ, dacă nu o curăţenie atît de necesară. Aşa că mă irită ipocrizia noastră a tuturor. Brusc, am descoperit că în România se plagiază, tot brusc am aflat că lucrările de doctorat sînt făcute cam de mîntuială, la fel de brusc ni s-a spus că numai cine nu vrea nu este doctor sau profesor universitar, şi că mai mult de jumătate dintre politicienii români sînt fie doctori, fie profesori universitari. Cum s-a ajuns aici? Cu complicitatea noastră, a tuturor.

Mai întîi de toate, plagiatul se predă în mai toate centrele universitare din România. Prin facultăţi puţini sînt asistenţii, lectorii, conferenţiarii, profesorii care se lasă prinşi în jocul adevărat al formării academice. Că de vină vor fi salariile mici sau lipsa vocaţiei sau lipsa experienţei sau... se pot găsi atît de multe justificări... un lucru este cert: puţini sînt cei care se implică în lucrul cu studentul, puţini sînt profesori cu adevărat. În cea mai mare parte a timpului, la seminarii se citesc referate interminabile şi plicticoase, compilaţii după unii şi alţii, plagiate nevalidate încă, licenţele sînt alte compilaţii plicticoase, masterele – un pic îmbunătăţite, aproape niciodată citite de la cap la coadă, aproape niciodată notate pentru contribuţia originală. Şi doctoratele... Cohorte de candidaţi aşteaptă, spăşiţi, un sfat de la „marele profesor“, un fir care să-i ducă către ceva, un ajutor, orice... Dar „marele profesor“ nu are niciodată timp, întrucît „marele profesor“, de dragul soclului pe care este aşezat, acceptă cohorte de doctoranzi, ştiind că nu va avea niciodată timp să se ocupe de toţi. Şi nu are timp... uneori nici măcar chef... Or, se intră într-un cerc vicios al complicităţilor păguboase în care timpul trece, candidatul trebuie să pună ceva pe masă, profesorul nu mai are răbdare, pentru că un alt candidat aşteaptă, dar nici timp de citit...

Compilaţia, plagiatul – învăţate şi practicate cu spor în anii facultăţii – salvează aparenţele... Şi apoi, mai sînt şi „ajutoarele“. Este Internetul plin de oferte pentru lucrări „academice“ de toate tipurile... Şi sînt sigură că mulţi dintre cei care au fost, vor fi acuzaţi de plagiat nici nu ştiu, şi pe bună dreptate, că au plagiat într-un fel s-au altul, ci doar au cumpărat o teză, aşa cum cumperi orice produs ambalat, fără să ştii ce se ascunde în interior... Nu spun că sîntem toţi o apă şi-un pămînt, aşa cum nu spun că toată lumea plagiază, ci vreau să spun că s-a ajuns aici din cauza neimplicării noastre a tuturor.
Comunitatea ştiinţifică, din fiecare domeniu, este destul de restrînsă – cercetători, profesori, asistenţi, doctoranzi, doctori se ştiu între ei, ajung să se citească, să se citeze, să discute, să dezbată, să cunoască detalii despre X sau Y, dar... dezbaterea publică a unor astfel de subiecte este trecută sub tăcere sub eternul pretext „lasă, bă, că e de-al nostru. E băiat bun. Şi ce dacă a luat şi el de ici, de colo, ce-i singurul...?!“ etc. Fraza asta atît de des folosită a ajuns să ne îngroape pe toţi sub laurii mediocrităţii.  

N-am să înţeleg în veci de ce această goană după titluri, de ce jumătate din România vrea să poarte titlul de doctor şi cealaltă jumătate titlul de profesor, mai ales că situaţia economică din sistemul de educaţie este lamentabilă. Titlul de doctor are logica sa, aşa cum alcătuirea unei teze de doctorat presupune cercetare, originalitate, disponibilitate, pasiune, utilitate şi multă, multă responsabilitate. Şi este un pas important în constituirea unei cariere academice. Aşa cum nu reuşesc să înţeleg de ce universităţilor nu le pasă de reputaţiile lor, acordînd titluri fără jenă, fără responsabilitate, fără noimă, fără minima decenţă. Ba mai mult, în cazuri grave de fraude, unele nu-şi asumă nici măcar responsabilitatea eşecului şi, profitînd de timpurile atît de mişcătoare, se ascund în tăcere o vreme, sperînd să se uite. Sau, cum recent făcu Facultatea de Drept, care îşi declină competenţele, invocînd fantasme legislative de incompatibilităţi neresponsabile, de parcă atunci cînd acordă titluri stă pe gînduri, analizînd responsabil compatibilitatea dintre teze şi candidaţi. Or, pentru fiecare plagiat în parte, instituţiile emitente de titluri doctorale poartă responsabilitatea grea a fraudei, aşa cum coordonatorul doctoral trebuie să-şi asume responsabilitatea, aşa cum îşi asumă prestigiul, iar candidatul să aibă teama nu că titlul îi poate fi retras, ci că un astfel de gest îl poate arunca în deriziunea semenilor.

Or, pe la noi, a plagia sau a nu plagia e chestie de opţiune, căci responsabilităţile de toate felurile nu sînt decît fantasme pentru lunatici.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic