Plagiatul, Duran Duran şi Nicolae Ceauşescu

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Cînd mă gîndesc la Nicolae Ceauşescu mă încearcă – de la o vreme – un sentiment de milă, şi acest lucru are directă legătură cu vara lui 1983. Pentru mine a fost o vară foarte frumoasă: tocmai dădusem examenul treptei a II-a la liceul meu de filologie-istorie (cu o concurenţă mai mare decît cea a multor facultăţi de Filologie sau de Istorie de azi), după care m-am dedat unei lungi vacanţe – ceea ce, la 16 ani, nu e tocmai greu, mai ales cînd ştiai că anul următor (clasa a XI-a, vasăzică) era un fel de paradis fără examene şi fără mari responsabilităţi. Dacă vă mai aduceţi aminte, hiturile verii ’83 erau „Sweet dreams“ (Eurythmics), „Hungry like the wolf“ (al lui Duran Duran), „Eye of the tiger“ (din filmul Rocky III, trupa Survivor), iar cea mai bună tactică pentru a lua în braţe o puştoaică era s-o faci pe notele de la „Total eclipse of the heart“ (al britonei Bonnie Tyler), pentru ca mai apoi să-i dai drumul la primele acorduri din „Puttin’ on the Ritz“ (Taco, desigur).

Ei bine, în timp ce eu dădeam piept în piept cu aceste game, amărîtul de N. Ceauşescu – ce făcea, oare, el? Sărmanul, nici nu i-a priit vacanţa: fiind şi el pe litoral, n-a prea stat întins pe cearceaf, pentru că avea de pregătit „tezele de la Mangalia“ (Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizatorice şi politico-educative din 2-3 august ’83), apoi o întîlnire cu brigadierii şi uteciştii de pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, iar pe 29 august 1983 a serbat Securitatea, care împlinea 35 de ani. Aşadar: în timp ce eu şi alţi congeneri ne distram la greu, Ceauşescu îşi consuma vara în tot felul de întruniri, care de care mai bombastic-futile, pe care Istoria le-a uitat deja. Dar, ca orice lucru frumos, acea vară a lui 1983 a avut şi un sfîrşit – ocazie cu care eu m-am întors la liceul din Craiova, iară Nicolae Ceauşescu a mers la Cluj-Napoca, pentru a deschide noul an de învăţămînt (cum făcea la fiecare mijloc de septembrie, pe undeva prin ţară). Ştiu că nu vă interesează ce-a spus el acolo, dar vă citez ceva: zicea el că atunci, în învăţămîntul de toate gradele din România, erau cuprinşi 5.800.000 de tineri – adică, într-un fel sau altul, unul din patru români învăţa cîte ceva.

Hai să zicem că Ceauşescu exagera, hai să admitem că acele cifre erau cosmetizate (n-ar fi fost prima oară). N-or fi fost unul din patru – or fi fost unul din şase. Merită să facem, oare, vreo comparaţie cu ziua de azi?

Pe de o parte, mi-e clar că nu merită. România de azi e o cu totul altă ţară decît România lui 1983 – ba încă, dată fiind amplitudinea schimbărilor, pot spune că e o altă planetă. Orice comparaţie cu trecutul recent trebuie să plece de la acest minim adevăr.

Dar, pe de altă parte, rămîne un fapt că despărţirea de comunism a dat startul unei degringolade în şcoală ce continuă pînă azi. Dacă e să fim sinceri, vom ajunge la concluzia că nici un alt domeniu nu a scăzut – cantitativ şi calitativ – precum învăţămîntul. E aiuritor să analizezi cît de extinsă rămîne politizarea: la nivel de manuale, şcoala era mai politizată în (să zicem) 1983; dar la nivel instituţional ea e mai politizată acum, cînd femeia de serviciu din cea mai măruntă şcoală rurală e şi ea „numită politic“ – din moment ce fu angajată de un director care la rîndu-i e cert numit politic după fiecare schimbare de guvern. Este aiuritor totodată să acceptăm senini că în România au reapărut analfabeţii – şi ei nu mai sînt moşnegi şi băbuţe (cum pesemne că ai mai fi găsit, prin vreun coclaur rural, prin 1983), ci sunt tineri (pre)adolescenţi inclusiv urbani (vorba vine), de care nici părinţii, nici statul nu se ocupă. În momentul în care scriu, se anunţă oficial că din cei 330.000 de tineri care erau aşteptaţi în toată România la examenul de bacalaureat s-au prezentat vreo 170.000 – deci, cam jumătate. Ce vor face junii din cealaltă jumătate? Cum vor munci? Cum vor gîndi? Cum vor vota ei?

După 1990, un număr de ani, am văzut bine că şcoala, în ansamblu, se depreciază, dar ne-am pansat orgoliul cu numărul încă relativ mare de olimpici care ne mai spălau obrazul. Sweet dreams (are made of this)! Exact acele discipline care furnizau atunci olimpici – precum matematica, chimia sau fizica – azi abia de mai strîng numărul minimal de studenţi.

Toate celelalte poveşti conexe – de la bairamul din unele universităţi private pînă la „fabricile de diplome“ şi de la circul doctoratelor fraudate pînă la cvasi-imposibilitatea de a numi un ministru la Educaţie – sînt doar prelungirile fireşti ale inconştienţei de a fi neglijat unul dintre cele mai performante domenii pe care România le avea în 1990. Şi, surpriză!, aici nici măcar nu putem da vina pe moştenirea ceauşistă în domeniu – care, ne place sau nu ne place, trebuie să admitem că nu era tocmai rea.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Fostul premier bulgar Boiko Borisov FOTO EPA-EFE
Alegeri în Bulgaria: Partidul lui Borisov, pe primul loc (exit-polluri)
Partidul conservator al fostului premier bulgar Boiko Borisov s-a clasat pe primul loc în urma alegerilor legislative de duminică, potrivit sondajelor publicate la ieşirea de la urne, însă ar putea avea mai probleme în a găsi parteneri pentru a guverna.
Alexandru Muraru/ Facebook
Alexandru Muraru, despre cazul Bălășoiu: „Există informații că îndeletnicirile lui erau cunoscute”
Deputatul PNL Alexandru Muraru a transmis că PSD datorează explicații privind scandalul sexual în care este implicat parlamentarul exclus din partid, afirmând că există informații potrivit cărora „îndeletnicirile” lui erau cunoscute.
Liderul centralei nucleare Zaporojie, Igor Murașov, a fost răpit de forțele ruse. Foto: Twitter
Directorul centralei nucleare din Zaporojie, în „detenție temporară”. Informația, confirmată de AIEA
Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) a confirmat sâmbătă “detenţia temporară” a directorului centralei nucleare ucrainene Zaporojie, Ihor Muraşov, transmite EFE.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.