O societate cîntărită prost

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Bucurii uitate jpeg

Cred că una dintre cele mai păguboase deprinderi pe care le dobîndesc cei care ajung în fruntea ierarhiilor de orice fel şi a rating-urilor din România este aceea de a-şi închipui că ştiu exact diagnosticul suferinţelor româneşti. Miniştri, şefi de televiziune, parlamentari, şefi de partide, toţi se înghesuie să dea verdicte, să spună, siguri pe ei, ce părere are „omul simplu de pe stradă“, ce vrea el să vadă la televizor, ce gînduri se nasc în mintea ţăranului sau a plătitorului de impozite, care-s bubele societăţii, unde se poticnesc românii etc.

Toţi ştiu ce (nu) vrea, ce (nu) este şi ce (nu) poate poporul român şi au la îndemînă cîteva, puţine, clişee evaluative, pe care le enunţă cu gravitate, dar şi cu detaşare: „românii sînt, vor, cred...“, auzi cel mai des de la oamenii care ne conduc, şi nu „noi sîntem, vrem, credem...“

Zilele trecute, un fost ministru al Educaţiei deplîngea faptul că societatea noastră nu mai pune preţ pe şcoală. La o primă vedere, ai putea fi înclinat să fii de acord cu îngrijorările politicianului. Dar numai la prima vedere, cea mai superficială dintre ele, cea cu care nu percepi decît straturile cele mai agresive şi mai nereprezentative ale societăţii, în care se află „vedetele“, „oamenii importanţi ai ţării“: dive analfabete, moderatori agramaţi şi ţanţoşi, miniştri incompetenţi, parlamentari semidocţi şi gălăgioşi, şefi de inspectorate şcolare care oferă posturile din învăţămînt doar celor cu dare de mînă, şefi de comisii de examinare care măsluiesc rezultatele în favoarea rudelor sau a prietenilor etc.

De acolo, de sus, de unde ne vorbeşte trist fostul ministru, societatea pare formată doar din căpuşe nesătule de faimă şi de averi. De aici, de jos, din rîndul „oamenilor simpli“, lucrurile par a sta un pic altfel: an de an, în preajma înscrierilor la clasa întîi sau la liceu vezi zeci de mii de părinţi preocupaţi să găsească şcoli bune pentru copiii lor; copiii sînt aduşi la tîrguri de carte, la spectacole de teatru, la filme, la cursuri extraşcolare de engleză, germană, literatură, ştiinţă, balet etc.; sute de copii merg kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoala din satul vecin; adulţii sînt cocoşaţi de preţurile meditaţiilor şi de taxele şcolare; tinerii care obţin cu efort nemăsurat burse la universităţi de prestigiu din străinătate se întorc să pună umărul la toate cîte sînt de făcut în propria ţară; magazinele sînt pline, la fiecare început de an şcolar, de cumpărători de rechizite şi de manuale; patronii de editură iniţiază concursuri de cultură generală pentru care alocă fonduri însemnate; oamenii de cultură ţin conferinţe neremunerate, în zeci de oraşe; directorii de instituţii culturale se zbat pentru promovarea celor ce ar putea face ca România să devină un spaţiu al culturii şi al ştiinţei, nu numai o sursă a răului în Europa; se fac nenumărate campanii de strîngere de fonduri pentru biblioteci, pentru pinacoteci, pentru monumente aflate în ruină; fundaţii private se zbat să găsească burse pentru doctoranzi etc.

Nu vreau să furnizez o imagine roz a României de azi. Ştiu bine că exemplele de mai sus au şi contraexemple. Dar ele există şi-ar trebui ca existenţa lor să-l împiedice pe politician să afirme că societatea de azi nu mai are poftă de educaţie. Poftă există. Problema este că între apelurile publice şi agenda statului român este o fractură care nu se poate acoperi cu generalizări pripite.

Maria Iordănescu este psiholog. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești