Cu dinţii de aur la Paris

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

„Să-ţi spun. Abia am ajuns la intersecţie cînd de pe trotuar două ţigănci (deux tsiganes) cu dinţii de «aur» s-au repezit să-mi spele geamul. Le-am făcut semn politicos, că nu am nevoie de ajutorul lor. Dar una dintre ele, zîmbind hîd şi arătîndu-şi dinţii ăia auriţi, că aşa i-am văzut, a insistat. I-am spus iară şi iară că nu vreau să-mi spele nici un geam. Să mă lase în pace. S-a apucat să-mi deseneze o inimă pe parbriz, apoi să-mi trimită bezele şi paf... îmi trînteşte buretele ăla murdar pe maşină şi dăi. A trebuit să mă dau jos, să-i explic că nu am nevoie de geamuri nespălate. Bineînţeles că a început să mă înjure. Iată-mă şi conard pe ţigăneşte sau pe româneşte. Soţia mea s-a ascuns toată sub canapea şi striga «Robert, nu ieşi că ne fură maşina. Robert… Robert...», isterie, nu alta. Dar cum am fost în România, cum sîntem prieteni cu tine, ştim că aveţi o problemă mare de integrare cu această populaţie şi că nu toţi românii sînt aşa.“ Asta este povestea prietenului meu din Paris care iubeşte România, care îi iubeşte pe români, dar care nu vrea să fie agresat la el acasă. Şi îl înţeleg foarte bine, pentru că eu, doar pasager pentru o anumită vreme în Paris, mă simt agresată de compatrioţii mei întîlniţi peste tot.

Abia de pui piciorul pe tărîmul galic şi o „doamnă“ drapată în negru îţi cîntă de mama focului despre Dumnezeu şi „grija lui cea mare“. Nu te aştepţi ca aşa jale românească/ ţigănească să prindă la călătorul obosit, legănat de căldura şi mirosurile pestilenţiale ale trenului parizian. Dar Dumnezeul cîntăreţei nu se lăsă bătut pînă la Gare du Nord, adică vreme de vreo 40 de minute, probabil că n-are altceva mai bun de făcut. Şi apoi, dacă tot nu primeşte nimic, măcar să se dea în stambă, enervînd pe toată lumea şi „binecuvîntînd“ fără încetare o populaţie inertă la atenţiile celeste. Ceea ce, pe bune, a reuşit cu prisosinţă. De acolo, în orice metrou parizian ai poposi, sigur te întîmpină acordeonul, chitara şi „zai-zai-zai-zai“ strigat la o chestie ce pare a fi boxă, casetofon... mult scotch... ceva... Tamburina zdrăngăne mai tare decît zai-zai, dinţii sclipesc în căldura şi aglomeraţia vagoanelor, după care mestecă un „merci mesiu“ şi apoi un „luate-ar dracu’ de zgîrcit“, coboară la prima pentru a anima/enerva un alt vagon şi un alt vagon... Turiştii, veniţi să se distreze, se amuză, bat din palme, zîmbesc, dar puţini sînt cei care se lasă „păcăliţi“ şi aruncă o piesă sau două muzicanţilor. Francezul obişnuit nu prea mai are reacţie, priveşte spectacolul cu dispreţ, înjură, în gînd, şi aşteaptă să coboare... dar comentează ori de cîte ori se poate. „Ah, les Roumains...“ Şi... „les Roumains“ sînt mai peste tot: cerşesc printre tunelurile metroului sau la porţile metroului, expunîndu-şi infirmităţile, mizeria, lipsa de educaţie şi mai ales dinţii auriţi..., deschid şi închid porţile supermarché-urilor, expunînd o revistă inutilă... sînt duminică dimineaţa în piaţă, amestecaţi printre vînzători, clienţi curioşi şi vînd ce se poate. De regulă, florile de prin locurile publice, parcuri, cimitire, păduri... Cînd cu lăcrămioare, cînd cu liliac, cînd cu iasomie, cînd cu „Frontul de stînga“... Cred că habar n-au de stînga sau de dreapta, dar cum alegerile legislative sînt în plină desfăşurare, cum pieţele sînt invadate de „propagatori“ mai degrabă de stînga, decît de dreapta, cum campania are nevoie de muzică, ei, ei „românii“, mari iubitori de sonoruri ample, ţopăie cu veselie. Şi cînd un „Johnny Halliday“ improvizat cîntă din toţi plămînii „Le Front de Gauche a besoin des députes / Venez, venez, venez nombreux / Le Front de gauche a besoin des députes / Votez, votez, votez nombreux / Le Front de gauche a besoin des députes“ sar cu spor şi zîmbetul larg de li se văd toţi dinţii auriţi. Improvizaţia are doar ritm, dar fetele noastre cu braţele pline de flori şi fuste colorate ştiu să bată cadenţa, animînd atmosfera, oferind gratuit spectacolul de care doar Frontul de stînga are nevoie. Dincolo de astfel de episoade insistente şi destul de penibile, românii şi romii nu par mai agresivi decît alţii, nici mai răi, nici mai buni, nici... Oameni obişnuiţi, plecaţi în căutarea paradisului... 

Un sociolog, specialist în migraţii, îmi explică faptul că românii şi romii nu sînt mai breji decît alţii, ci doar foarte vizibili. Or, această vizibilitate jenează pe toată lumea, inclusiv pe românul onest venit cu treburi o zi sau un an. Habar n-am ce ar trebui făcut. Cert este că animozitatea, exploatată, mai ales de dreapta franceză, domneşte peste tot. Şi de cum deschizi gura şi de cum se află că eşti din România, lucrurile par altfel. Ţi se explică politicos cum nu „tu“ ai fi o problemă, ci „restul“ care... Or, acest „rest“ este atît de vizibil... şi atît de zgomotos... 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.