O Monte Cristo de soap

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Spital, în Franţa jpeg

Răzbunarea a fost, mereu, motorul acţiunilor şi pasiunilor diverşilor nedreptăţiţi din varii timpuri şi... cărţi. Edmond Dantès, contele de Monte Cristo al lui Dumas, e doar unul dintre cei mai celebri răzbunători. Pe parcursul romanului, nu prea poţi să nu fii alături de el, deşi, uneori, ţi-e milă şi de nenorocirile veroşilor Morcerf, Danglars ori Villefort.

Răzbunătorii tind, pare-se, să capteze bunăvoinţa auditoriului, deşi încalcă vorbele lui Iisus legate de întoarcerea celuilalt obraz şi de iubirea vrăjmaşilor, şi aplică legile din Vechiul Testament: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Receptorii lor le scuză, în general, faptele chiar sîngeroase, în virtutea suferinţelor pe care aceştia, la rîndul lor, le-au îndurat (în serial). Restabilirea dreptăţii, în numele unui soi de karma populiste (concept, de altfel, răsvehiculat prin seriale şi cărţi de consum) devine suficientă şi mai importantă decît pacea şi iertarea.

Serialul Revenge (2011, Mike Kelley) are în centru un soi de Monte Cristo feminin: Emily Thorne (Emily VanCamp) răzbună discreditarea şi moartea tatălui ei, David Clarke. Acestuia i s-a înscenat nici mai mult, nici mai puţin decît... un atac terorist. În urma căruia s-a prăbuşit un avion în care au murit un număr impresionant de oameni. Cei care au înscenat întreaga poveste sînt, evident, Ewingii locali: Familia Grayson, cei mai bogaţi şi mai corupţi etc.
Schema, previzibilă, ne oferă mai toate mecanismele prin care să putem justifica răzbunarea – subiect, de altfel, al multor telenovele. Faptul că magnaţii locali sînt de vină pentru întreaga poveste face ca, din start, mecanismele involuntare de dreptate socială să intre în acţiune şi eroina să fie scuzată şi înţeleasă. Dovadă audienţa consistentă a primului sezon al serialului. Preluarea într-un serial, pe care aş îndrăzni chiar să-l numesc soap, a unuia dintre motivele recurente din telenovele pare să fie pe gustul publicului. Marea neagră, ca de catifea, pe care se proiectează cuvîntul revenge, scris cu roşu, şi cuprinzînd un „g“ ca un infinit scris invers, e tipică de telenovelă.

Serialul ar fi putut fi interesant prin temă, şi prin unii dintre actori. Mai precis prin Madeline Stowe, care o interpretează fericit, aş zice, pe demonica, dar şi mai mult decît fermecătoarea „regină“ locală, Victoria Grayson. O combinaţie fatală de dorinţă de iubire, un pic à la Văduva neagră (îşi termină, singură sau cu ajutorul soţului, Conrad – Henry Czerny –, iubiţii) şi de putere – cea de-a doua depăşind-o pe cea dintîi. Fatală, pentru cei din jur – fiindcă lupta pentru putere şi control se desfăşoară cu o pasiune sălbatică.

Din păcate, nu la fel de interesant este şi personajul pozitiv feminin, Emily Thorne, de fapt Amanda Clarke, fiica celui învinuit şi ucis pe nedrept. Emily VanCamp, cea care o interpretează pe justiţiară, nu e convingătoare: e o fată aproape drăguţă, care joacă voit timid, stăpînit, în dorinţa, probabil, de a crea un personaj puternic, care să nu ne lase să-i vedem din prima dedesubturile.

În realitate, acest lucru nu se întîmplă: personajul creat e, din păcate, destul de lipsit de consistenţă. Emily e plată, voit sau nu. Şi nu prea reuşeşti s-o simpatizezi, în ciuda trecutului ei melodramatic la casa de copii şi la centrul de detenţie juvenilă...

Mai tîrziu, aflăm că această imposibil de digerat stăpînire se datorează training-ului ei în Japonia, cu un sensei care e, în acelaşi timp, şi directorul unei companii cu care Graysonii fac afaceri. Elementul oriental, prezent în Contele de Monte Cristo, evident diferit, există şi aici. La fel partea de tehnică şi computere: aliatul ei principal, adjuvantul din basme gen albină, furnică sau zîna cea bună, Nolan Ross (Gabriel Mann) este un computerist genial şi neadaptat social, în stil Mark Zuckerberg, care o ajută cu supravegherea şi înregistrarea personajelor.

Contextul şi povestea în care e plasată această Monte Cristo, dacă-i pot spune aşa, sînt interesante. Personajul însuşi e, însă, departe de farmecul contelui. Tema răzbunării rămîne însă, interesantă: mai ales în ce priveşte limitele ei şi a acoperirii (sau nu...) morale. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești