Preţurile de la pînă-n 99 de bani la peste 01 bani
Aţi văzut că preţul are tupeu? O cafea care bătea porţile lui 5 lei, crescînd într-un an de la şi 20 la şi 40 şi apoi numărînd din zece în zece bani. Cafeaua aia, am urmărit-o, a sărit cu 4 bani peste 5 lei. Cu cîţiva bănuţi, dar aceia afişaţi. Deloc neglijaţi. Chioşcarul şi-i vrea. Apoi, şi-n supermarket am văzut preţuri peste cifra rotundă. Peste cu cîţiva bănuţi, dar notaţi, marcaţi la casă. Şi un morcov, o banană nu mai fac 2 lei, ci, veşnic, peste rotund. Dezechilibru psihic. Şi o frică: cine să se mai uite la preţ, iei oricum, ce să faci?
Luptele pentru ca benzina să nu depăşească 5 lei – unde au dus? Uite, benzina nesimţită peste 6 lei. Ce putem face acum cînd preţul sare atîta? Indiferenţă, nu? Niciodată. Că te mănîncă la buzunar. Casiera nu mi-a cerut la supermarket 10 bani, dar nu poate ignora la nesfîrşit zeci de 10 bani. Sute. Aşa că? Psihologic, ne pasă. Dar închidem ochii. Nu mai facem faţă. Uite, verdeaţa s-a dus în piaţă la 50 de bani, dar ce facem cu untul, cu brînza, cu portocala? Renunţăm? Să fim serioşi! Cine are chef să facă greva portocalei? Clar, verdeaţa rămîne acum la 50 de bani, dar şi ea ia drumul portocalei, vai de capu’ nostru! De o ţinem tot aşa, firfireii sub leu nu vor mai exista pînă-n toamnă. Vom ajunge iar la milioane, dar mai al dracului, că nu vom avea zerouri să numărăm. Dezamăgire cruntă. Cînd ai cifre multe, ai ce să înjuri. Cînd sînt puţine, ţii în tine.
