Arhitectura memoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Arhitectura memoriei (II) jpeg

Noua frontieră a spaţiului sacru este arhitectura memoriei. În ultimele decenii, construirea de memoriale, monumente, locuri de reculegere, amplasarea de inscripţii comemorative a atins un apogeu. În chip consistent, putem plasa începuturile acestui gen arhitectural în trena Primului Război Mondial. Atrocităţile de atunci, numărul enorm de morţi pentru cauze puţin înţelese, precum şi caracterul mondial al războiului au dus la necesitatea de a sistematiza instituţia aducerii aminte publice, ritualizate. Pentru multe dintre statele nou apărute (sau, oricum, reconfigurate) după Primul Război Mondial, acest mod de a marca locurile de bătălie a reprezentat şi o contribuţie la procesul de constituire, redesenare sau consolidare a identităţii naţionale. De asemenea, cimitirele militare au reprezentat şi moduri de a vindeca o parte dintre traumele colective ale foştilor inamici. Îngroparea în cîmpuri separate, dar împreună, în aceleaşi cimitire, adunaţi sub o aceeaşi cruce, a adus (aduce încă) aminte de futilitatea violenţei între comunităţile umane.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, acelaşi proces de rememorare nu a mai produs structuri de amploarea celor născute din primul. Nu repetarea arhitecturii eroice, post-religioase, a memorialelor Primului Război Mondial, precum maiestuoasele structuri ale lui Sir E. Lutyens sau precum Mausoleul de la Mărăşeşti în România, impresionează acum; în special în ţările lagărului socialist, arhitectura memoriei este infestată de propaganda comunistă, fără însă ca aceasta să fie capabilă de a produce şi o expresie alternativă. Sergiusz Michalski a explicat suficient istoria acestor monumente din ţările blocului estic în remarcabila sa istorie a întregului fenomen al monumentalizării. Mult mai interesante, din acest punct de vedere, memorialele americane dedicate WWII (http://wwiimemorial.com/) (2004), Războiului din Coreea (http://www.nps.gov/kowa/index.htm sau http://www.nab.usace.army.mil/projects/WashingtonDC/korean.html) şi celui din Vietnam (http://architecturelab.net/2012/ 04/on-its-30th-anniversary-revisiting-the-controversy-of-maya-lins-vietnam-veterans-wall/ sau http://thewall-usa.com/, http:// www.nps.gov/vive/index.htm) (arh. M. Ling, 1982) şi amplasate cu toatele pe Mall-ul din capitala SUA. Desigur, vor urma şi altele: intervenţiile din Irak (1991, 2003-2011) şi Afganistan îşi vor primi, fără îndoială, propriile forme de comemorare. Faptul că a existat un asemenea decalaj de timp între sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi inaugurarea memorialului care îl comemorează a reprezentat, la momentul respectiv (2004), un subiect de controversă, iscat de expresia arhitecturală, care pare mai degrabă a anilor de război pe care îi aminteşte, decît a anilor cînd au fost proiectate.

Importantă în această perioadă postbelică este, în schimb, apariţia unei noi şi cutremurătoare teme în arhitectura comemorativă: Shoah. Rememorarea şi comemorarea Holocaustului, a imensităţii crimei şi a absurdităţii ei, din punctul de vedere al condiţiei umane ultragiate prin crimă, a bifurcat drumul acestei arhitecturi a memoriei ultragiate şi a schiţat, astfel, o alternativă la genul deja constituit. Între timp, calitatea extraordinară a multora dintre memorialele şi monumentele comemorînd Holocaustul a dat direcţia, în sensul că astăzi este greu de evitat, atunci cînd proiectezi un memorial nou.

Momentul ’89

A urmat momentul 1989, care a adus cu sine în spaţiul public o întreagă gamă de emoţii colective şi de amintiri nu numai reprimate, ci şi, în deceniile care au urmat, controversate. Literatura memorialistică, cu subspecia amintirilor din închisori şi lagăre, şi-a căpătat imediat, exploziv parcă, locul binemeritat nu numai în istoria literaturilor postcomuniste. La fel, arhitectura memoriei acesteia a urmat pasul. Îniţial, au fost făcute primele gesturi de marcare creştinească a locurilor de detenţie, de tortură, a cimitirelor unde zac, încă neştiuţi, toţi cei ucişi în perioada cea mai criminală a regimurilor comuniste (sfîrşitul anilor ’40 şi anii ’50, mai cu seamă spre finalul acestora din urmă, în siajul revoltelor de la Budapesta).

Întîmplarea a făcut să pot cunoaşte îndeaproape studiile şi preocupările unui asemenea arhitect, dl Anghel Marcu, care se specializase, mai dinaintea momentului 1989, în arhitectură funerară. (Arhitectura funerară este un străbun – în ordine temporală, dar şi o resursă – în ordine simbolică, a arhitecturii memoriei. Aşa cum ne-o arată şi etimologia cuvîntului românesc „mormînt“, există trimiterea directă la monumentum, iar acesta este înrudit cu memoria, căreia memorialul îi este forma înzidită de provocare, de aducere în prezent, de depliere în conştiinţa individuală şi/sau colectivă. Mai mult chiar, nu numai că originea întregii arhitecturi este privită ca extrăgîndu-se din mormînt – Loos, dar toată arhitectura, potrivit lui Baudrillard, are ceva de mormînt în ea.) Am reuşit să public, înainte de moartea dînsului, o parte dintre lucrările sale într-un număr din revista Arhitectura numit „Biserici nouă“ (nr. 1-2/1999). Din arhitectura funerară, mai cu seamă cea de sorginte tradiţională din spaţiul valah, coroborat cu influenţe ale artei lui Constantin Brâncuşi (căci ce altceva decît arhitectură a memoriei este ansamblul de la Tîrgu-Jiu, decît un foarte sofisticat memorial închinat tragediei Primului Război Mondial?) Nuntaşii care se fotografiază veseli sub Poarta Sărutului ştiu că stau (şi) sub un sarcofag? Că poziţionarea lor în continuum-ul (re)generare/moarte este cumva uşor ironică prin inocenţa cu care se livrează acestui malaxor simbolic care este, în nenumăratele sale straturi de semnificaţie, ansamblul? Trimit cititorul interesat la studiile dlor Stîrcea Crăciun, Pogorilovschi şi D. Gheorghiu – acesta din urmă, încă aşteptat cu cartea sa, pe care ne-o datorează, despre Brâncuşi Arhitect –, domnul Anghel Marcu reuşise să schiţeze un număr de propuneri importante, mi se pare, pentru definirea iniţială a arhitecturii comemorative postcomuniste. În orice caz, tema Fratelui Mort, din ansamblul de la Aiud (am văzut şi diferitele machete ale temei şi ale proiectului, cu ocazia publicării unora dintre ele în revista Arhitectura, dar am avut ocazia să şi filmăm obiectul edificat, pentru serialul Arhitectura ortodoxă din România secolului al XX-lea – produs de TVR Cultural în 2007, un film de Roxana Chiriţă şi de subsemnatul), îşi găseşte acolo o rezolvare de o eleganţă interbelică desăvîrşită. Poate că tema cristică este mai relevantă în latura sa pascală, a învierii, decît (doar) în cea a morţii, dar e de acceptat că, într-un spaţiu concentraţionar, al terorii şi al ororii, a fost mai degrabă vizibilă Vinerea Mare, decît Duminica de Paşti.

Bibliografia care există în momentul de faţă, mare parte produsă de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (care, în majoritatea cazurilor, s-a ocupat şi de amplasarea de cruci, troiţe şi monumente în fostele locuri de încarcerare), ne dovedeşte dominanţa referinţelor religioase creştine în arhitectura memoriei, aşa cum s-a constituit ea după 1989. Practic, într-un fel sau altul, în toate aceste locuri există acum cel puţin o referinţă funerară creştină, dacă nu şi o capelă sau o biserică de-a dreptul, după tradiţia martirioanelor creştinismului timpuriu. La fel se întîmplă şi la Cimitirul Eroilor Revoluţiei din 1989, de lîngă Cimitirul Bellu din Bucureşti. Acolo a existat în 1991 şi un soi de concurs, unde cel mai bun proiect, cel al echipei Dan M. Marin şi Zeno Bogdănescu, nu a fost, însă, construit, inclusiv din vina organizatorilor şi a juriului însuşi. S-a instituit, astfel, o tradiţie nefastă, a nerespectării rezultatelor concursurilor de arhitectură şi urbanism în Romînia (cu încredinţarea ulterioară şi ocultă a lucrărilor de proiectare şi construire), care a culminat cu concursul naţional pentru catedrala patriarhală din 2003.

Ceea ce cred că merită discutat în economia acestui text sînt procesele generale de devenire a arhitecturii memoriei, în acest interval de o sută de ani. Cu excepţiile de rigoare, ele ar putea fi descrise pe scurt astfel: a) Arhitectura memoriei părăseşte locurile, de regulă extra-urbane, ale traumei comemorate pentru a se apropia de sau a se poziţiona pe centrele oraşelor şi, acolo, pe locurile şi spaţiile publice ale acestora. Acest proces are o dublă determinare: 1) migrarea traumei înseşi către centrele oraşelor (atentatele teroriste de la 11 septembrie şi următoare, de la New York, Londra, Madrid, dar şi din unele ţări asiatice) şi 2) mutarea accentului de la locul producerii unei traume spre un loc comun de aducere aminte supus vizibilităţii şi accesibilităţii publice; b) Arhitectura memoriei, în acest proces de urbanizare şi de publicizare a sa, asumă două tipuri de metamorfoze: 1) prima priveşte slăbirea referinţelor formale religioase şi, pe cît se poate, asumarea unor referinţe general umane (de regulă, tema morţii şi a absenţei definitive pe care aceasta o presupune; a neantului, a lipsei de sens); 2) în vreme ce a doua presupune o adaptare la topografia spaţiilor cu caracter public: astfel, arhitectura memoriei devine, din erectilă şi falogocentrică (Derrida), cu statui, piese orientate spre cer, prezenţe inconfundabile şi repere urbane majore, precum Washington Memorial, din Washington, DC, din ce în ce mai orizontală, mai plată şi, cu o nouă dezvoltare, negativă (excavări, precum WTC 9/11 Memorial, inaugurat pe 9 septembrie 2011, sau memorialul Holocaustului de la Frankfurt am Main, amplasat ca o absenţă a apei din rîul Main, în faţa sediului Băncii Europene).  

Augustin Ioan este arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

Foto: A. Ioan

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.