Lipsa problemelor cu vecinii maximizează puterea şi influenţa regională

Nicu POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Lipsa problemelor cu vecinii maximizează puterea şi influenţa regională jpeg

- despre relaţia România-Ucraina în context regional -

Eu am mai multe avantaje: în primul rînd că nu sînt nici din Ucraina, nici din România şi, în acest sens, sper să vin cu o perspectivă ceva mai detaşată faţă de problemele cu care s-au ciocnit aceste două state foarte importante din punct de vedere regional; al doilea avantaj este că vorbesc româna şi, dacă mai reuşim să organizăm vreo cinci forumuri de acest fel, sper să învăţ şi ucraineana. Mă voi referi la cîteva elemente atît din politica externă a Ucrainei şi la relaţiile actuale dintre Uniunea Europeană şi Ucraina, precum şi la problemele dintre România şi Ucraina – aşa cum le văd eu. S-au spus deja atîtea lucruri pozitive, încît cred că următoarea mea contribuţie va fi să mai agit puţin spiritele.

Relaţiile Uniunea Europeană-Ucraina trec acum printr-o criză foarte serioasă. Probabil este cea mai serioasă criză de politică externă pentru Ucraina, de la independenţă încoace. În fond, modelul de politică externă al Ucrainei, în ultimii douăzeci ani, a fost bazat pe aşa-numita politică de orientare pe mai multe direcţii – sau o politică multivectorială. Atît în Europa Centrală, cît şi în România, acest tip de politică nu prea a fost înţeles, pentru că întotdeauna speranţa faţă de state precum Ucraina sau Republica Moldova a fost că ar putea imita şi urma modelul statelor baltice, sau chiar al României, prin aderarea la NATO, apoi la Uniunea Europeană. Ucraina însă are un statut mai special – atît constrîngerile externe, cît şi cele interne au fost mult mai mari decît în cazul Europei Centrale. Şi, într-un anumit sens, această politică multivectorială a fost practic de neevitat pentru Ucraina. Există însă mai multe modalităţi de a implementa şi de a gestiona o astfel de multivectorialitate. În fond, logica multivectorialităţii este exprimată şi printr-un proverb pe care îl cunoaşteţi cu toţii: „viţelul blînd suge de la două vaci“. Acest tip de logică a determinat şi abordarea politicii externe a Ucrainei şi, într-o anumită măsură, politica externă a Republicii Moldova din ultimii ani.

Însă problema de care se ciocneşte Ucraina la etapa actuală este că partenerii săi externi, în mod special din cauza modului cum evoluează politica internă din Ucraina, nu mai doresc să joace acest joc, care i-a reuşit Ucrainei în ultimii douăzeci de ani, dar acum îi reuşeşte din ce în ce mai puţin. Pentru că astăzi nici Uniunea Europeană, nici Rusia nu mai doresc să joace acest joc în urma căruia Ucraina încearcă să extragă concesii, şi de la est, şi de la vest, pentru a-şi consolida situaţia actuală. Şi în Uniunea Europeană există o schimbare destul de radicală a percepţiei Ucrainei. Dacă acum cîţiva ani principalul termen care explica modul cum vedea Uniunea Europeană Ucraina era un fel de fatigue (oboseală) de Ucraina, acum s-a trecut într-o nouă fază: faza de iritare deschisă faţă de modul cum evoluează situaţia din Ucraina. În acelaşi timp, ştim că, inclusiv în interiorul Uniunii Europene, în ultimul deceniu Ucraina a fost unul dintre subiectele cu cel mai mare potenţial de divizare a opiniilor în interior. În Europa Centrală, în special în statele noi-membre, întotdeauna exista speranţa că Ucraina va putea fi ancorată la procesele de integrare europeană; va putea fi chiar ataşată cu anumită întîrziere la procesul de aderare la Uniunea Europeană şi acest lucru evident că deocamdată nu a reuşit. Însă, în special în contextul cazului Timoşenko, există în mai multe state din Europa Centrală şi o percepţie că în cazul Ucrainei se aplică anumite standarde duble. Că gradul de democraţie în Rusia nu este mai mare, dar chiar mai scăzut decît în Ucraina. Totuşi, aşteptările pe care le are UE şi duritatea cu care Uniunea Europeană tratează Ucraina sînt excesive, inclusiv din cauza faptului că acelaşi tip de duritate nu se regăseşte în politica externă europeană faţă de alte state, inclusiv faţă de Rusia. Evident că la Kiev există şi forţe cărora o astfel de interpretare le convine, inclusiv din motive de politică internă.

Interesele strategice ale României şi Ucrainei coincid

Dacă ne referim la relaţiile dintre România şi Ucraina, cred că există o serie de probleme tactice sau percepţii parţial diferite şi parţial greşite, care nu permit realizarea unei agende de cooperare în condiţiile în care interesele strategice ale României şi Ucrainei practic coincid. Şi dacă punctăm acele probleme relativ mici din relaţiile româno-ucrainene: navigarea pe Dunăre, canalul Bîstroe – problema Insulei Şerpilor este rezolvată în linii mari. Atunci care sînt problemele rămase încă pe agendă? Este vorba parţial şi despre drepturile minorităţilor. Există şi o diferenţă de percepţie destul de serioasă faţă de problema cetăţeniei române şi a paşapoartelor româneşti care se eliberează în Ucraina. Pe de-o parte, reacţia iritată pe care o are Ucraina faţă de problema paşapoartelor poate fi oarecum înţeleasă şi nu se deosebeşte prea mult faţă de reacţia altor state din Europa Centrală şi de Est faţă de probleme similare. Or, Slovacia este la fel de iritată faţă de procesul de paşaportizare a minorităţii maghiare din Slovacia. Ştiţi bine că sînt complicaţii în ceea ce priveşte relaţiile dintre Bulgaria şi Macedonia, sau cel puţin au existat înainte de abolirea vizelor Schengen pentru statele din Balcani. Deci, pe acest fundal, tipul de reacţie a Ucrainei nu se deosebeşte foarte mult faţă de tipul de reacţie a oricărui stat din această regiune care se confruntă cu astfel de probleme. Ştim bine că în urmă acum zece ani România era destul de stresată de discuţiile legate de legitimaţia de maghiar, şi în acest sens ar trebui parţial să înţelegem acele preocupări pe care le are Ucraina, inclusiv în condiţiile în care legislaţia Ucrainei nu permite dubla cetăţenie.

Pe de altă parte, cred că şi temerile pe care le are Ucraina sînt exagerate. Dacă trasăm problema în paralel cu Republica Moldova – un stat care este şi mai mic, şi mai vulnerabil decît Ucraina, în care o mai mare proporţie a populaţiei deţine paşapoarte străine, inclusiv paşapoarte ruseşti, ucrainene, bulgare şi româneşti – constatăm că, practic, acest lucru nu are un impact vizibil asupra modului cum deţinătorii acestor paşapoarte îşi percep propria apartenenţă la statul Republica Moldova. În acest sens, cred că, în pofida divergenţelor legate de politica paşapoartelor României în Ucraina, acest lucru nu trebuie văzut în Ucraina ca o ameninţare. Este o problemă care poate fi gestionată.

Ce credem unii despre alţii

Pe lîngă cîteva subiecte relativ mici, dar concrete, există şi anumite divergenţe şi neînţelegeri legate de stereotipurile abordate anterior. În acest sens, urmărind şi presa ucraineană, şi presa românească, aceste stereotipuri se conturează în jurul a doi poli. În linii mari, percepţia României în Ucraina – simplistă ca orice stereotip – este că România e un stat nu foarte diferit de Ucraina, care este aproximativ la fel de corupt şi la fel de semifuncţional, şi care, printr-o coincidenţă de factori geopolitici, a aderat la NATO şi UE – nu chiar pe merit – şi cu siguranţă Ucraina ar merita să facă parte din UE cam în aceeaşi proporţie ca România. Cam aşa se conturează stereotipurile legate de România în percepţia Ucrainei.

Sper ca aceste stereotipuri să fie combătute, dar nici în cazul României stereotipul despre Ucraina nu este tocmai foarte flatant. În linii mari, este văzută drept un stat mult mai corupt, care a eşuat în procesul de reforme, un stat care are o politică destul de restrictivă faţă de minorităţi – în fond, Ucraina este văzută ca o mică Rusie. Cred că importanţa acestui forum este să depăşească aceste stereotipii de gîndire.

Însă cel mai important lucru pe care vreau să îl spun este că nu trebuie să tratăm aceste divergenţe, stereotipuri şi probleme relativ mici drept ameninţări. Or, dacă citim presa, şi din România, şi din Ucraina, aceste state sînt percepute ca ameninţări la adresa securităţii celuilalt stat. În aceste condiţii, trebuie să ne axăm pe interesele strategice comune. Interesul strategic comun maxim este ca Ucraina să adere la Uniunea Europeană – lucru de interes strategic pentru România. Fiecare stat din Europa Centrală şi de Vest, în ultimul deceniu, a dorit ca vecinii săi de la est să facă parte din UE. Este mult mai confortabil ca vecinul tău de la est să facă parte din Uniunea Europeană decît dintr-un alt bloc integraţionist, sau să facă parte dintr-o zonă tampon dintre Est şi Vest. Dacă procesul de reforme şi evoluţiile politice interne din Ucraina nu permit, în viitorul previzibil, o apropiere de UE, cel puţin interesul României este ca Ucraina să-şi menţină gradul de independenţă strategică şi să-şi păstreze coridorul de acţiune în politica externă exprimat prin acest termen de multivectorialitate. Inclusiv din perspectiva faptului că România nu are nici un interes să aibă la est o Uniune Eurasiatică reintegrată, care evident ar crea o dinamică foarte diferită, inclusiv pentru Republica Moldova.

Şi Ucraina, şi România sînt două state care se văd puteri regionale şi care îşi doresc să aibă un anumit prag de influenţă în afara propriilor hotare. În acest sens, psihologia acestor două state este diferită de psihologia unor state mici, cum ar fi Bulgaria, Moldova sau Slovacia. Ucraina şi România doresc să-şi realizeze vocaţia de state influente în regiunea Mării Negre, astfel că ar face bine să înveţe de la o altă putere regională care se află ceva mai la sud – Turcia, despre care în ultima perioadă s-a vorbit foarte mult că ar fi pe o traiectorie ascendentă şi de influenţă crescîndă, atît în spaţiul Mării Negre, cît şi în Orientul Mijlociu. Şi dacă ne uităm la succesul Turciei, vom vedea că acest succes are două ingrediente-cheie. Unul ţine de creşterea economică internă şi de reformele economice. Însă al doilea ţine de modul cum şi-a conceput Turcia politica externă din ultimii aproape zece ani. Şi aţi auzit cu toţii această formulă-cheie a politicii externe turceşti – zero probleme cu vecinii. Uneori le-a reuşit turcilor realizarea acestui obiectiv, alteori – nu, dar întotdeauna au încercat să-şi rezolve problemele cu vecinii, inclusiv prin dialogul pe care l-au avut cu Armenia, cu Siria, ca să nu mai spun de statele din Balcani, cu care Turcia şi aşa are relaţii bune. În cadrul acestui dialog, Turcia a mers foarte activ pe crearea unor zone de liber-schimb şi abolirea vizelor cu, practic, toate statele din zona Mării Negre – şi Rusia, şi Ucraina, şi Georgia –, dar şi cu Orientul Mijlociu. Şi a mers pe o politică foarte dinamică şi foarte activă de rezolvare a problemelor pe care le are cu vecinii. Turcia a înţeles că lipsa problemelor cu vecinii îi maximizează puterea şi influenţa regională. Cred că acest lucru ar trebui să fie principala lecţie atît pentru Ucraina, cît şi pentru România, şi anume realizarea faptului că influenţa şi relevanţa acestor două state depind în mare măsură de modul în care îşi vor putea soluţiona problemele pe care le au, ţinînd cont de necesitatea transformării acelor interese strategice comune, despre care am vorbit, într-un plan şi şir de acţiuni foarte concrete, astfel încît şi România, dar şi întreaga Uniune Europeană şi în primul rînd societatea ucraineană să vadă o Ucraină mai profund ancorată în spaţiul european.

Nicu Popescu este senior fellow la European Center on Foreign Relations, cel mai mare think tank european în materie de politică externă. Textul reprezintă o versiune editată a discursului ţinut la „Forumul civic România-Ucraina – Prima ediţie“, eveniment organizat pe 24-25 mai de Centrul Român de Politici Europene şi Institute of World Policy (Ucraina), cu contribuţia Ministerului român de Externe, direcţia de Asistenţă pentru Dezvoltare, şi a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?