Lipsa problemelor cu vecinii maximizează puterea şi influenţa regională

Nicu POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Lipsa problemelor cu vecinii maximizează puterea şi influenţa regională jpeg

- despre relaţia România-Ucraina în context regional -

Eu am mai multe avantaje: în primul rînd că nu sînt nici din Ucraina, nici din România şi, în acest sens, sper să vin cu o perspectivă ceva mai detaşată faţă de problemele cu care s-au ciocnit aceste două state foarte importante din punct de vedere regional; al doilea avantaj este că vorbesc româna şi, dacă mai reuşim să organizăm vreo cinci forumuri de acest fel, sper să învăţ şi ucraineana. Mă voi referi la cîteva elemente atît din politica externă a Ucrainei şi la relaţiile actuale dintre Uniunea Europeană şi Ucraina, precum şi la problemele dintre România şi Ucraina – aşa cum le văd eu. S-au spus deja atîtea lucruri pozitive, încît cred că următoarea mea contribuţie va fi să mai agit puţin spiritele.

Relaţiile Uniunea Europeană-Ucraina trec acum printr-o criză foarte serioasă. Probabil este cea mai serioasă criză de politică externă pentru Ucraina, de la independenţă încoace. În fond, modelul de politică externă al Ucrainei, în ultimii douăzeci ani, a fost bazat pe aşa-numita politică de orientare pe mai multe direcţii – sau o politică multivectorială. Atît în Europa Centrală, cît şi în România, acest tip de politică nu prea a fost înţeles, pentru că întotdeauna speranţa faţă de state precum Ucraina sau Republica Moldova a fost că ar putea imita şi urma modelul statelor baltice, sau chiar al României, prin aderarea la NATO, apoi la Uniunea Europeană. Ucraina însă are un statut mai special – atît constrîngerile externe, cît şi cele interne au fost mult mai mari decît în cazul Europei Centrale. Şi, într-un anumit sens, această politică multivectorială a fost practic de neevitat pentru Ucraina. Există însă mai multe modalităţi de a implementa şi de a gestiona o astfel de multivectorialitate. În fond, logica multivectorialităţii este exprimată şi printr-un proverb pe care îl cunoaşteţi cu toţii: „viţelul blînd suge de la două vaci“. Acest tip de logică a determinat şi abordarea politicii externe a Ucrainei şi, într-o anumită măsură, politica externă a Republicii Moldova din ultimii ani.

Însă problema de care se ciocneşte Ucraina la etapa actuală este că partenerii săi externi, în mod special din cauza modului cum evoluează politica internă din Ucraina, nu mai doresc să joace acest joc, care i-a reuşit Ucrainei în ultimii douăzeci de ani, dar acum îi reuşeşte din ce în ce mai puţin. Pentru că astăzi nici Uniunea Europeană, nici Rusia nu mai doresc să joace acest joc în urma căruia Ucraina încearcă să extragă concesii, şi de la est, şi de la vest, pentru a-şi consolida situaţia actuală. Şi în Uniunea Europeană există o schimbare destul de radicală a percepţiei Ucrainei. Dacă acum cîţiva ani principalul termen care explica modul cum vedea Uniunea Europeană Ucraina era un fel de fatigue (oboseală) de Ucraina, acum s-a trecut într-o nouă fază: faza de iritare deschisă faţă de modul cum evoluează situaţia din Ucraina. În acelaşi timp, ştim că, inclusiv în interiorul Uniunii Europene, în ultimul deceniu Ucraina a fost unul dintre subiectele cu cel mai mare potenţial de divizare a opiniilor în interior. În Europa Centrală, în special în statele noi-membre, întotdeauna exista speranţa că Ucraina va putea fi ancorată la procesele de integrare europeană; va putea fi chiar ataşată cu anumită întîrziere la procesul de aderare la Uniunea Europeană şi acest lucru evident că deocamdată nu a reuşit. Însă, în special în contextul cazului Timoşenko, există în mai multe state din Europa Centrală şi o percepţie că în cazul Ucrainei se aplică anumite standarde duble. Că gradul de democraţie în Rusia nu este mai mare, dar chiar mai scăzut decît în Ucraina. Totuşi, aşteptările pe care le are UE şi duritatea cu care Uniunea Europeană tratează Ucraina sînt excesive, inclusiv din cauza faptului că acelaşi tip de duritate nu se regăseşte în politica externă europeană faţă de alte state, inclusiv faţă de Rusia. Evident că la Kiev există şi forţe cărora o astfel de interpretare le convine, inclusiv din motive de politică internă.

Interesele strategice ale României şi Ucrainei coincid

Dacă ne referim la relaţiile dintre România şi Ucraina, cred că există o serie de probleme tactice sau percepţii parţial diferite şi parţial greşite, care nu permit realizarea unei agende de cooperare în condiţiile în care interesele strategice ale României şi Ucrainei practic coincid. Şi dacă punctăm acele probleme relativ mici din relaţiile româno-ucrainene: navigarea pe Dunăre, canalul Bîstroe – problema Insulei Şerpilor este rezolvată în linii mari. Atunci care sînt problemele rămase încă pe agendă? Este vorba parţial şi despre drepturile minorităţilor. Există şi o diferenţă de percepţie destul de serioasă faţă de problema cetăţeniei române şi a paşapoartelor româneşti care se eliberează în Ucraina. Pe de-o parte, reacţia iritată pe care o are Ucraina faţă de problema paşapoartelor poate fi oarecum înţeleasă şi nu se deosebeşte prea mult faţă de reacţia altor state din Europa Centrală şi de Est faţă de probleme similare. Or, Slovacia este la fel de iritată faţă de procesul de paşaportizare a minorităţii maghiare din Slovacia. Ştiţi bine că sînt complicaţii în ceea ce priveşte relaţiile dintre Bulgaria şi Macedonia, sau cel puţin au existat înainte de abolirea vizelor Schengen pentru statele din Balcani. Deci, pe acest fundal, tipul de reacţie a Ucrainei nu se deosebeşte foarte mult faţă de tipul de reacţie a oricărui stat din această regiune care se confruntă cu astfel de probleme. Ştim bine că în urmă acum zece ani România era destul de stresată de discuţiile legate de legitimaţia de maghiar, şi în acest sens ar trebui parţial să înţelegem acele preocupări pe care le are Ucraina, inclusiv în condiţiile în care legislaţia Ucrainei nu permite dubla cetăţenie.

Pe de altă parte, cred că şi temerile pe care le are Ucraina sînt exagerate. Dacă trasăm problema în paralel cu Republica Moldova – un stat care este şi mai mic, şi mai vulnerabil decît Ucraina, în care o mai mare proporţie a populaţiei deţine paşapoarte străine, inclusiv paşapoarte ruseşti, ucrainene, bulgare şi româneşti – constatăm că, practic, acest lucru nu are un impact vizibil asupra modului cum deţinătorii acestor paşapoarte îşi percep propria apartenenţă la statul Republica Moldova. În acest sens, cred că, în pofida divergenţelor legate de politica paşapoartelor României în Ucraina, acest lucru nu trebuie văzut în Ucraina ca o ameninţare. Este o problemă care poate fi gestionată.

Ce credem unii despre alţii

Pe lîngă cîteva subiecte relativ mici, dar concrete, există şi anumite divergenţe şi neînţelegeri legate de stereotipurile abordate anterior. În acest sens, urmărind şi presa ucraineană, şi presa românească, aceste stereotipuri se conturează în jurul a doi poli. În linii mari, percepţia României în Ucraina – simplistă ca orice stereotip – este că România e un stat nu foarte diferit de Ucraina, care este aproximativ la fel de corupt şi la fel de semifuncţional, şi care, printr-o coincidenţă de factori geopolitici, a aderat la NATO şi UE – nu chiar pe merit – şi cu siguranţă Ucraina ar merita să facă parte din UE cam în aceeaşi proporţie ca România. Cam aşa se conturează stereotipurile legate de România în percepţia Ucrainei.

Sper ca aceste stereotipuri să fie combătute, dar nici în cazul României stereotipul despre Ucraina nu este tocmai foarte flatant. În linii mari, este văzută drept un stat mult mai corupt, care a eşuat în procesul de reforme, un stat care are o politică destul de restrictivă faţă de minorităţi – în fond, Ucraina este văzută ca o mică Rusie. Cred că importanţa acestui forum este să depăşească aceste stereotipii de gîndire.

Însă cel mai important lucru pe care vreau să îl spun este că nu trebuie să tratăm aceste divergenţe, stereotipuri şi probleme relativ mici drept ameninţări. Or, dacă citim presa, şi din România, şi din Ucraina, aceste state sînt percepute ca ameninţări la adresa securităţii celuilalt stat. În aceste condiţii, trebuie să ne axăm pe interesele strategice comune. Interesul strategic comun maxim este ca Ucraina să adere la Uniunea Europeană – lucru de interes strategic pentru România. Fiecare stat din Europa Centrală şi de Vest, în ultimul deceniu, a dorit ca vecinii săi de la est să facă parte din UE. Este mult mai confortabil ca vecinul tău de la est să facă parte din Uniunea Europeană decît dintr-un alt bloc integraţionist, sau să facă parte dintr-o zonă tampon dintre Est şi Vest. Dacă procesul de reforme şi evoluţiile politice interne din Ucraina nu permit, în viitorul previzibil, o apropiere de UE, cel puţin interesul României este ca Ucraina să-şi menţină gradul de independenţă strategică şi să-şi păstreze coridorul de acţiune în politica externă exprimat prin acest termen de multivectorialitate. Inclusiv din perspectiva faptului că România nu are nici un interes să aibă la est o Uniune Eurasiatică reintegrată, care evident ar crea o dinamică foarte diferită, inclusiv pentru Republica Moldova.

Şi Ucraina, şi România sînt două state care se văd puteri regionale şi care îşi doresc să aibă un anumit prag de influenţă în afara propriilor hotare. În acest sens, psihologia acestor două state este diferită de psihologia unor state mici, cum ar fi Bulgaria, Moldova sau Slovacia. Ucraina şi România doresc să-şi realizeze vocaţia de state influente în regiunea Mării Negre, astfel că ar face bine să înveţe de la o altă putere regională care se află ceva mai la sud – Turcia, despre care în ultima perioadă s-a vorbit foarte mult că ar fi pe o traiectorie ascendentă şi de influenţă crescîndă, atît în spaţiul Mării Negre, cît şi în Orientul Mijlociu. Şi dacă ne uităm la succesul Turciei, vom vedea că acest succes are două ingrediente-cheie. Unul ţine de creşterea economică internă şi de reformele economice. Însă al doilea ţine de modul cum şi-a conceput Turcia politica externă din ultimii aproape zece ani. Şi aţi auzit cu toţii această formulă-cheie a politicii externe turceşti – zero probleme cu vecinii. Uneori le-a reuşit turcilor realizarea acestui obiectiv, alteori – nu, dar întotdeauna au încercat să-şi rezolve problemele cu vecinii, inclusiv prin dialogul pe care l-au avut cu Armenia, cu Siria, ca să nu mai spun de statele din Balcani, cu care Turcia şi aşa are relaţii bune. În cadrul acestui dialog, Turcia a mers foarte activ pe crearea unor zone de liber-schimb şi abolirea vizelor cu, practic, toate statele din zona Mării Negre – şi Rusia, şi Ucraina, şi Georgia –, dar şi cu Orientul Mijlociu. Şi a mers pe o politică foarte dinamică şi foarte activă de rezolvare a problemelor pe care le are cu vecinii. Turcia a înţeles că lipsa problemelor cu vecinii îi maximizează puterea şi influenţa regională. Cred că acest lucru ar trebui să fie principala lecţie atît pentru Ucraina, cît şi pentru România, şi anume realizarea faptului că influenţa şi relevanţa acestor două state depind în mare măsură de modul în care îşi vor putea soluţiona problemele pe care le au, ţinînd cont de necesitatea transformării acelor interese strategice comune, despre care am vorbit, într-un plan şi şir de acţiuni foarte concrete, astfel încît şi România, dar şi întreaga Uniune Europeană şi în primul rînd societatea ucraineană să vadă o Ucraină mai profund ancorată în spaţiul european.

Nicu Popescu este senior fellow la European Center on Foreign Relations, cel mai mare think tank european în materie de politică externă. Textul reprezintă o versiune editată a discursului ţinut la „Forumul civic România-Ucraina – Prima ediţie“, eveniment organizat pe 24-25 mai de Centrul Român de Politici Europene şi Institute of World Policy (Ucraina), cu contribuţia Ministerului român de Externe, direcţia de Asistenţă pentru Dezvoltare, şi a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.