Ceauşescu, Corto Maltese şi Rahan

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Se dedică dlui Dodo Niţă, 
etalon românesc al bedefiliei 

Uneori se-ntîmplă că francezii mai au şi idei bune – spun asta cu simpatie şi cu ceva reproş. Personal, am convingerea – pe care cred că am mai şi scris-o pe-aici, cu ani în urmă, într-o poveste despre legenda lui Alain Delon în România – că Parisul (y compris la nivel politico-diplomatic) habar n-avea în 1990 de ce capital de simpatie se bucura Franţa printre români. Acest capital se adunase din varii surse: excelenţii profesori români de limbă franceză ai anilor interbelici... sau maşina Dacia/Renault... sau vizita lui De Gaulle din ’68... sau revistele Pif Gadget... sau, cum spuneam, ochii albaştri ai lui Delon...

Aşadar, uneori, francezii mai au şi idei bune, totuşi – cum ar fi aceea că, peste cîteva săptămîni (20 iunie – 22 iulie a.c.), Institutul Francez din Bucureşti organizează (la Sala Dalles) expoziţia „Pif, un erou al Epocii de Aur“. Ei, bravos! A trebuit să treacă două decenii pentru ca adevărul să iasă, în fine, la lumină! Pif chiar a fost un erou al Epocii Ceauşescu – şi, culmea, aceasta fără ca Pif sau Ceauşescu să fie conştienţi de situaţie! Contrar a ceea ce vă imaginaţi, Ceauşescu şi Pif le chien chiar aveau în comun cîteva lucruri: unul, că ambii lucrau pentru partidul comunist; doi, că ambii vorbeau româna ca pe-o limbă străină; şi, trei, destinele lor s-au suprapus suprarealist şi simultan asupra unei generaţii de tineri români din anii ’70 ai secolului trecut.

Ca unul care am colecţionat reviste Pif începînd cu ’77-’78, eram cu mult mai puternic impresionat de cele apărute la începutul anilor ’70 (pe care şi azi le consider a fi mai bune) decît de cele de la finele decadei. În plus, am avut în permanenţă o bănuială – pe care o voi dezvolta în cele ce urmează. Dragii mei (bedefili sau nu), aflaţi că am fost mereu convins – chiar şi la acea vîrstă, fragedă şi pură – că dacă Rahan şi Corto Maltese (doi dintre eroii revistei) s-ar fi întîlnit, prin absurd, pe o stradă (spun absurd pentru că Rahan trăia în epoca de piatră iar Corto Maltese la începutul secolului al XX-lea)... sau într-un luminiş din junglă... sau pe puntea unui vapor... sau pe vîrful unui zgîrie-nori..., ei bine, am fost mereu convins că, dacă aceşti eroi s-ar fi întîlnit vreodată, s-ar fi luat imediat la bătaie! Prea erau diferiţi: unul era blond (Rahan), celălalt brunet; unul fuma cigarillos (Corto), celălalt trăia foarte sportiv; unul era altruist şi pragmatic (Rahan), celălalt era un visător cam egoist (Corto). Deci, cum vă spuneam: mintea mea de copil a avut mereu intuiţia că, de s-ar fi întîlnit, respectivii s-ar fi luat la caft.

Şi iată că mai ieri providenţa mi-aduse în faţă şi dovada că mintea mea de copil nu se înşela deloc. Organizatorii expoziţiei de care vorbeam mai sus mi-au făcut onoarea de a mă invita să scriu şi eu cîteva rînduri pentru caietul-program. Căutînd în acest scop prin dosarele-mi de bedefil, numai ce dau peste un interviu cu Richard Medioni, redactor-şef al revistei Pif Gadget între 1971 şi 1973. Ce spune el se potriveşte perfect cu ce povesteşte şi Hugo Pratt (creatorul lui Corto Maltese) în memoriile sale: anume că între cei doi eroi – Rahan şi Corto – a fost mereu o concurenţă, implicită şi explicită. Mai exact, concurenţă era între toate personajele revistei – pentru că redacţia făcea din cînd în cînd sondaje printre cititori şi stabilea un clasament al celor mai populari eroi. Iar cînd spun cititori, a se înţelege că în acei ani ’70 erau efectiv milioane de partea revistei, din Nordul Africii pînă în Belgia şi din România pînă în Canada (în 1977, un număr din Pif în care „murea“ Rahan s-a tipărit în 1,5 milioane exemplare! – cîteva mii au ajuns şi pe la noi). Corto Maltese şi-a început aventurile în revista Pif din martie 1970 (numărul 58 al revistei) – pe cînd Rahan era deja în acele pagini din februarie 1969, de la primul număr în format nou. Dar problema era alta: Corto era un erou proiectat mai curînd pentru tineri decît pentru copii. Şi aşa se face că, în acei ani, Rahan ieşea invariabil mai bine decît Corto în referendumul periodic al cititorilor („propriul meu băiat îl prefera pe Rahan“ – povesteşte Pratt). În cele din urmă, în aprilie 1973, Hugo Pratt avea, de altfel, să se despartă de revista Pif – şi-şi va urma un drum aparte, benefic, prolific şi meritoriu.

Tot ce-am vrut să spun e că am făcut parte din acea generaţie de francofoni care-am început prin a ne place Rahan şi am crescut (mai) mari prin a ne place Corto Maltese. La şcoală nu ne întreba nimeni despre ei – şi cu toate astea vorbeam mult pe seama lor. Şi-n tot acest timp nu ţin minte ca vreunuia dintre noi să-i fi plăcut de Nicolae Ceauşescu – cel despre care, altfel, se vorbea din ce în ce mai mult în jurul nostru.

Adrian Cioroianu
este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.