Unde nici cu gîndul nu gîndim

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Peisaj tipic de burg din Ţările de Jos. Casă îngustă din cărămidă roşie cu frontispiciul crenelat ca un tort, cu ferestre la fel de înguste, de pe pervazul cărora se revarsă sumedenie de floricele avide după un soare zgîrcit. Intrate cu mai bine de trei sferturi din trupuri în colţul din dreapta al peisajului, o mamă blondă de mînă cu fetiţa ei blondă. Mama e tunsă scurt, are ochelari de soare, e îmbrăcată sport şi are gîtul înfăşurat într-o imensă eşarfă albastră. Fetiţa are două codiţe subţirele, botine argintii, ochelăruţi de soare în formă de inimă şi o geantă în formă de inimă de care atîrnă muţunachi mici de pluş.

Nişte oameni ca toţi oamenii despre care n-aş fi avut nimic de zis şi, pe care, în mod normal, nu i-aş fi observat. Dar i-am găsit trăind un moment oarecare al vieţilor lor – încremenit definitiv într-una din fotografiile mele. Într-una din pozele astea banale pe care le fac în fiecare excursie. „Ia uite, domnule – m-am gîndit –, habar n-au ele că apar în nişte fotografii ale unei oarecare iar acea oarecare se gîndeşte acum la ele.“ M-am gîndit apoi imediat în cîte fotografii ale altora oi fi şi eu, din greşeală. Pe unde dumnezeului oi fi călătorit fără să am habar? Am ajuns în Japonia? În China? Într-un oraş oarecare din America? Cîte motive de frustrare am creat oare, fără să vreau şi fără să ştiu, intrînd inoportun într-un cadru care-şi dorea o imagine neblocată a nu ştiu cărei statui? M-o fi înjurat un japonez sau un polonez: „Fir-ar al naibii! De unde o fi apărut şi asta în cadru!“. Şi, zbîc, să mă fi şters pentru totdeauna din memoria digitală a Canonului său? Un picior, un cot, o mînă, jumătate de cap, ba eu întreagă mergînd senin pe vreo stradă – toate astea or apărea, la rîndul lor, în diverse fotografii ale unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată. Căci, cum vă spuneam, şi ei există în fotografiile mele. Pe o frumoasă plajă, într-un semiamurg (desigur kitsch) care-ţi duce involuntar degetul pe declanşator doar pentru că „vai ce culori frumoase“, pe o asemenea plajă şi într-un asemenea moment, am în fundal un nene care se scarpină bietul în nas. Într-un moment pe care l-a crezut intim – ţac şi gata, e în fotografia mea. Iar acum vorbesc despre el.

Sigur că m-au încercat şi pe mine diverse pusee de fotograf de mare artă. Ca orice persoană dotată cu un aparat – mediocru, căci altfel îmi împletesc degetele –, am pozat şi eu rouă pe frunze, amurguri şi răsărituri, gîze mici, un copac crescut diform, ştiţi, chestii interesante. Mi-am fotografiat prietenii bînd bere, cumpărîndu-şi te miri ce, rîzînd sau citind. N-am fotografiat monumente, statui şi catedrale, pentru simplul motiv că geme netul de fotografii făcute muuult mai bine. Tot din pusee artistico-metafizice am fotografiat o rolă de hîrtie igienică lăsată pe o bancă în parc, un pick-up făcut aşchii în mijlocul unui trotuar, degetele mele în şlapi.

Fotografiile astea ale turistului sînt complicate, domnilor. De pildă, eu una nu mă pot fotografia în faţa nici unui monument care atrage atenţia tuturor turiştilor. E îngrozitor să stai cîteva secunde – care par chinuitor de lungi – zîmbind jenat în faţa unei statui a unui mustăcios, cu zeci de perechi de ochi străini privindu-te. Zecile de perechi de ochi sînt ale altor turişti care stau la coadă nerăbdători să se pozeze cu mustăciosul. Mă lipsesc bucuroasă de valoarea sentimentală a unei poze cu mine mimînd prost firescul, decupată pe fundalul ştiu eu cărei înţurţurate catedrale gotice.

Pe de altă parte, înţeleg şi lehamitea nativilor dintr-un loc superturistic. Nu poţi sta frumuşel în propria curte că eşti deja zoom-at, fotografiat, arătat cu degetul. Noroc că nu le mai pasă. Ei sigur apar în fotografiile tuturor. Cum era o bătrînă la Roma, aşezată în balcon, fix la nivelul autobuzelor turistice supraetajate. Împletea ceva specific (cred) şi făcea cu mîna turiştilor. Am bănuit că baba a fost pusă special acolo de primărie. Să fie oraşul mai viu, na!

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.