PE CE LUME TRĂIM

Dacă e invers, nea Nole ne va putea da cu tifla. Vom primi bucuroşi. Nu că ne-ar mai păsa.

Levine face observația că timpul e de multe ori folosit și ca o formă de exercitare a puterii. Cel mai puternic îl poate face pe cel mai slab (care depinde într-un fel sau altul de el) să aștepte.

Altfel, în viitor, într-o dimineață, un om se va trezi cu doi roboți la ușă care îi vor spune că este vinovat și-l vor aresta.

Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.

Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.

Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.

Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!

Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.

Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.

Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.

Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?

Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.

Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?

Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.

Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.

Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?

Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.

Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.

Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.

Este un nonsens economic.

Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.

Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.

„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.

Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.

Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.

Îngrijorările legate de aprovizionarea cu gaz fac ca grijile privind soarta lumii să fie înlocuite tot mai mult de cele pentru confortul propriu.

Toleranța, așa cum o definim și ne-o asumăm noi astăzi, ilustrează mai degrabă indiferența pentru „obiectul” său (alteritatea) decît dragostea necondiționată și pornirea irepresibilă de a coexista (cu celălalt).

Apare însă destul de des ca formulă de caracterizare depreciativă a unei persoane, indicînd slăbiciunea, lașitatea, lipsa de inițiativă și de autoritate.

Elevi cu medii mari, unii dintre ei, au rămas nerepartizați, alții, cu medii mai mari sau mai mici, au intrat doar la licee cu profil tehnologic.

CFR e un obiect cinic de cîştigat trofee interne, ceea ce se pare că au şi dorit genitorii ei, dar repetarea unei idei la nesfîrşit creează suficienţă şi ratare.

Printre criteriile de mediu, investitorii pot să ia în calcul, de exemplu, nivelul de emisii de carbon aferent activității companiei și modul în care acest indicator a evoluat în timp.

Sînt 12 state europene care și-au văzut importurile de gaz rusesc reduse sau chiar oprite în ultimele luni.

Malignitatea ca mod individual de viață nu poate genera decît o „filozofie” a răutății universale, de care, invariabil, suspiciosul trebuie să se protejeze energic.

În româna actuală, exagerarea numerică – ca formă afectivă și ludică de manifestare a atitudinilor extreme, de exasperare sau de entuziasm – recurge tot mai des la cuvîntul catralion.

Faptul că se dau meditații nu este, cum s-a încercat adesea să se spună, un indicator al calității precare a învățămîntului.

Ne dorim ca tribunalele sau organele legislative să ia aceste decizii?

David Popovici nu s-a născut din spuma mării, ci din capul unor domni şi doamne.

Obsesia binelui colectiv formează eroi, cea a binelui personal, cel mult, farisei.

„Ura și la gară!“ dezvoltă sensuri numeroase, dar previzibile: poate indica, în cheie pozitivă, eliberarea de o povară – sau, în cheie negativă, încheierea (prea) expeditivă și superficială a unei acțiuni, indiferența, lipsa de interes; adresată direct unui interlocutor, marchează de obicei refuzul,

Ce se întîmplă la nivelul managementului instituțiilor de învățămînt?

E cea mai mare confruntare pe tema Rusiei din lumea sportului, pînă acum coerentă relativ la pedeapsa aplicată supuşilor şi sus-puşilor din patria lui Putin.

Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.

Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.

Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.

Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.

Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.