Rezultate și topuri naționale
Nu am fost niciodată un adept al glorificării, al bătutului cu pumnul în piept, în domeniul educației mai ales. Am scris, nu o dată, despre importanța pe care cred că trebuie să o acordăm nu doar excelenței, ci și rezultatelor de masă și mai ales despre nevoia de a ne concentra atenția spre categoriile celor defavorizați, spre creșterea performanței educaționale în rîndurile celor aflați sub medie. Cu măsuri sistemice, care țin chiar și de creșterea nivelului de trai, de dezvoltarea infrastructurii, dar și cu măsuri punctuale, care țin de motivarea actorilor implicați, profesori bine pregătiți, părinți responsabilizați și ajutați, elevi sprijiniți să-și depășească temerile și mentalitățile de mediu.
Cu toate acestea sau, poate, chiar și ținînd cont de aceste convingeri ale mele, mă simt dator să ridic puțin mingea la fileu pentru județul pe care îl reprezint, într-un context care pare să își atingă acum potențialul maxim.
Județul Cluj a avut, în acest an școlar, cele mai bune rezultate din țară la examenul de evaluare națională de la sfîrșitul clasei a VIII-a, dar și la bacalaureat. S-a situat, cum ar veni, pe locul I. Cu un procentaj de note peste 5 impresionant, 92,8% la evaluarea națională. Și cu un procentaj de 85,1% rată de promovare la Bacalaureat. La acestea se adaugă numărul mare de note de 10. În plus, la ultimul examen de titularizare, s-a situat tot pe locul I în privința notelor peste 7, iar la examenul de definitivare în învățămînt s-a situat pe locul II, după București, în privința numărului notelor de 10, și pe locul IV, cu diferență insignifiantă procentual față de județele de pe locurile fruntașe, în privința promovării, în condițiile în care Clujul are față de acestea, cu excepția Bucureștiului, un număr dublu sau triplu de candidați.
Vreau să subliniez aici faptul că aceste performanțe nu se referă doar la excelență, ci la o foarte bună gestionare a mediei candidaților. A celor care fac saltul de la a se afla sub linie la a trece peste ea. Este evident că astfel de rezultate nu sînt aduse de lupta pentru obținerea excelenței, ci de lupta pentru performanță la nivelul maselor. Elevii și profesorii de 10 sînt doar cireașa de pe tort.
Inspectoarea generală a județului Cluj, Marinela Marc, profesoară de limba și literatura română, dar și manager cu experiență, fost inspector școlar general adjunct și director de colegiu mulți ani înainte de a ajunge inspector școlar general, a oferit cîteva explicații pe care le-am regăsit în presă. Voi relua cîteva și voi dezvolta argumentele.
Ce se întîmplă, mai întîi, la nivel de coordonare județeană? Inspectoratele școlare, aceste instituții despre care mentalul comun are destule prejudecăți, poate întemeiate unele sau doar în privința unor cazuri particulare, au rolul acestei gestionări județene. Am văzut la viața mea multe modele de gestionare managerială la nivel de inspectorate școlare sau de unități școlare. Mi-e foarte ușor să spun că în Cluj există un management colaborativ și deloc autoritar, pe de o parte, dar mi-e foarte ușor să spun și că la nivelul resursei umane, inspectorii școlari ai județului sînt ei înșiși valoroși, că nu au fițe, dar au experiență și expertiză, că sînt dedicați profesiei de profesor, în primul rînd, nu celei de inspector. Sînt oameni care nu merg în inspecții pentru a-și impune autoritatea și pentru a pedepsi, ci pentru a îndruma, pentru a oferi sprijin. Și știu cum să facă asta, pentru că au confirmat ei înșiși, profesional, nefiind aleși pe criterii de altă natură.
Ce se întîmplă la nivelul managementului instituțiilor de învățămînt? Cam același lucru. Directorii, în marea lor majoritate, sînt oameni ai școlii, cu reale calități profesionale de bază, ca profesori, care înțeleg rolul lor de îndrumători în manieră colaborativă, nu autoritară. Știu să gestioneze colectivele de profesori, știu să ofere îndrumare didactică, știu să-și motiveze colegii.
Ce se întîmplă la nivelul profesorilor? Aici, Clujul este oarecum privilegiat, este adevărat. Pentru că, mai întîi, este un puternic centru universitar, care oferă resursă umană de calitate, bine pregătită, în general, și abundentă. Clujul nu prea suferă de lipsa candidaților la examenele de titularizare, în urma cărora se ocupă posturile de profesori. Aș remarca și faptul că există o semnificativă întinerire a corpului profesoral la Cluj, pe care o constat eu la nivelul examenelor de definitivare în învățămînt și apoi de grade didactice. Numărul în creștere semnificativă al celor care dau examenul de definitivare în învățămînt, cam cu o treime în ultimii doi ani față de anii anteriori, indică această întinerire constantă. Este un aspect important, care cred că trebuie cercetat și la nivel național, pentru că, cel puțin în privința unor discipline, există o tendință de deficit de personal, care generează păstrarea pe posturi a profesorilor care au atins deja vîrsta pensionării. Profesorii aflați în primele părți ale curbei ascensionale din punct de vedere profesional sînt motivați să performeze, să aibă rezultate, să iasă în evidență prin ele și să își construiască sau să își consolideze un statut.
Sigur, atunci cînd vorbim despre o resursă umană de calitate, dacă vrem să o avem, este important să îi oferim stimulente. Un statut care să îi confere demnitate, salarizare performantă, posibilități de dezvoltare și de afirmare. Poate Clujul are unele avantaje, este un județ care atrage resursă umană de calitate, prin multe aspecte pe care nu le înșir eu aici, dar sistemic vorbind, o parte dintre ingredientele care pot asigura performanța (și, repet, nu mă refer la excelență, cînd folosesc termenul de performanță, ci la progres) cred că s-ar putea folosi și în alte părți. Sîntem mîndri, clujenii, de rezultatele obținute, dar nu ne-ar deranja ca succesul să nu fie doar apanajul nostru, ci al întregii țări.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.
