Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți

Publicat în Dilema Veche nr. 957 din 11 – 17 august 2022
HCorches prel jpg

Zilele trecute, în plin Untold, pe care eu nu l-am frecventat, am mers în vizită, într-o seară, la o prietenă cu care nu m-am mai întîlnit cam de un an. Deși sîntem din același oraș, nu apucăm să ne vizităm foarte des și acum, fiind vacanță, s-a potrivit mai ușor să ne întîlnim la un pahar cu vin. Stînd la ea pe terasă și așteptînd ca grupurile gălăgioase și exuberante de prin alte balcoane sau terase ale unor apartamente închiriate, venite în Cluj cu ocazia festivalului, să ia calea acestuia, ne-am povestit care ce am mai făcut, am vorbit despre mîncare sănătoasă, despre copiii noștri, despre cunoștințe și prieteni comuni, mă rog, cam cum se face cînd te vezi cu un om pe care nu l-ai văzut de ceva timp. Mi-a povestit și despre vacanța din care tocmai s-a întors, petrecută în Italia.

Prietena mea este profesoară. Nu voi spune ce specialitate are, dar spun că este una dintre profesoarele de top din Cluj și predă într-unul dintre colegiile de top din județ și din țară. Este autoare de cărți didactice (uite că nici nu mai știu exact dacă nu cumva și de manuale), căutată pentru meditații la nivel înalt, este formatoare și și-a dezvoltat cu plăcere și competența de a preda online, cu strategii diversificate, cu instrumente și gadget-uri, fiind împătimită și de tehnologie. Are colaborări cu diverse instituții și organizații, de asemenea, susținînd cursuri pentru copii sau pentru adulți. Pe scurt, este un om care a făcut din profesia sa cam tot ce se poate face la un nivel cît mai înalt.

Din vorbă în vorbă, pornind și de la vacanța ei, două sau trei săptămîni în Italia, unde are și ceva prieteni, mi-a spus că are intenția de a renunța sau măcar de a-și suspenda activitatea profesională instituționalizată, pentru un an-doi, deși nu ar exclude ieșirea totală din sistem. Cum spuneam, este una dintre profesoarele extrem de dedicate pe care le cunosc. Iubește și copiii, are ea însăși un băiat, mare acum, care a și petrecut cu noi puțin timp, fiind venit chiar în acea seară dintr-o tabără de ciclism pe care el o organizase în Austria, un tînăr pe final de studii universitare, dar cu inițiative deja de succes în plan antreprenorial, tot în zone educaționale. Este, ca să spun așa, în gena lor, căci și bunicii băiatului fuseseră în același mediu o viață întreagă. Și le place. Cu toate acestea, iată, prietena mea îmi spunea că ar vrea să renunțe.

Dar nu să renunțe de tot. Ci să renunțe la mersul la școală în sistemul instituționalizat educațional românesc. Să-și închirieze un apartament în Italia și să continue să lucreze online, meditații (și, da, are firmă și plătește impozitele pentru acestea), formări, cursuri pentru copii sau adulți, mă rog, ceea ce oricum face alături de obligațiile profesionale școlare, la care ar vrea să renunțe. Cum spuneam, lucrează într-un liceu de top, unde se adună numai elevi cu medii spectaculoase, din familii în general sus poziționate social și financiar, dar și de fițe, adesea. Este în școala respectivă dintotdeauna, fiind unul dintre cei mai vechi, probabil, profesori din școală.

Fac o mică paranteză pentru a adăuga faptul că, nu cu mult timp în urmă, o altă profesoară mi-a mărturisit cam același gînd. O profesoară cam de aceeași vîrstă cu mine și cu prietena de la care am pornit discuția. Care dă și ea destule meditații, lucrînd preponderent online, cu adulți mai ales, specialitatea ei favorizînd munca cu aceștia. Și care mi-a spus că ar dori cam același lucru: să se mute în altă țară, Italia sau Spania sau Portugalia, undeva cu climă blîndă, mai caldă, de unde să mai lucreze online.

Iată, nu auzeam așadar prima dată această dorință și, firește, s-a ajuns să discutăm și despre motivele unei astfel de opțiuni. Dincolo de aspectele care țin de tentația unui loc mai relaxat și mai deschis, dar și mai cald – prietena mea îmi spunea că la revenirea în Cluj se simte efectiv sufocată de orașul nostru –, mi-a spus, aproape turuind, cîteva motive.

M-am săturat, Horia, de elevi obraznici, cu nasul pe sus, cu fițe din familii și cu aere de vedete. Care cred că li se cuvine orice pentru că provin din medii bogate și disprețuiesc tot ce se află în afara acestora. M-am săturat, Horia, de provincialismul sălii profesorale, de discuțiile despre ce se gătește, despre cum se pun murături și zacuscă pe iarnă, cu bîrfe ieftine și lipsite de sens. M-am săturat, Horia, ca după douăzeci de ani de muncit într-o școală, să-mi atragă atenția femeia de serviciu că mi-am lăsat cărțile nu știu unde sau că nu am făcut ordine pe catedră. M-am săturat, Horia, să vină părinții cu aerul că li se cuvine totul, să mă ia la rost pentru o notă sau pentru ce le trece lor prin cap că nu corespunde cu nivelul lor de pretenții sociale și de realizări financiare.

Mă opresc cu înșiratul motivelor, pentru că s-au mai spus și altele, poate puteți completa și voi. Dar vin cu o întrebare retorică. Avem în sistem astfel de oameni, care au ajuns la apogeul experienței și competenței lor profesionale. Oameni-resursă, care ar trebui să fie valorificați pentru a construi mai departe educația generațiilor care vin, într-o paradigmă cît mai apropiată de ceea ce putem intui că va fi viitorul. Oameni care s-au dedicat, o viață, sistemului de învățămînt și au educat deja generații multe de elevi. Cum ajungem să-i îndepărtăm și să-i facem să se simtă inconfortabil tocmai în mediul pe care-l iubesc mai mult? Sau să formulez altfel. Cum să facem să-i păstrăm? Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață? Așa cum e necesar să facem din sistemul educațional un mediu atractiv pentru debutanți, e necesar să-l facem atractiv și confortabil pentru oamenii care și-au consumat în el tinerețea. Și, dacă unii poate se gîndesc să-l părăsească, asemeni prietenei mele, alții poate nu o vor face, dar sînt și prea sictiriți pentru a mai dărui înapoi sistemului din ceea ce sînt experiențele lor profesionale. Orice sat are nevoie de bătrînii lui înțelepți. Pe care să-i protejeze, pe care să-i respecte și de la care să învețe.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.