O lume absurdă, pe care nu o dorim

Publicat în Dilema Veche nr. 959 din 25 august – 31 august 2022
image
© wikimedia commons

Kafka, în Procesul, a imaginat o lume în care cineva, personajul principal, este luat de acasă de către doi necunoscuți și dus la tribunal fără nici un fel de acuzație. Începutul romanului este memorabil: „Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva, căci fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață arestat”. Joseph K. nu este nici vesel și nici supărat pentru că i se întîmplă așa ceva. El este, la început, sigur pe el, știindu-se nevinovat. Probabil, credea că va reuși să-și dovedească nevinovăția. Dar nu va fi așa. Tribunalul, își va da seama curînd, este o lume puternic birocratizată și foarte coruptă. Abia cînd află că nimeni acolo nu a fost achitat, își concediază avocatul și încearcă să se apere singur, chiar dacă nu știe nici măcar de ce este acuzat. Ideea e aceea că este vinovat, pur și simplu. Procesul, desfășurat într-o atmosferă absurdă, se pornește și Josef K. este declarat vinovat și executat. Universul său exterior, concentraționar și dominat de o birocrație rece, indiferentă și rea, este cel care învinge. În final, personajul principal își dă seama că este pedepsit pentru indiferența sa în fața propriului destin, într-o lume agresivă și decadentă. Își acceptă sfîrșitul ca pe o eliberare. 

La Josef K. m-am gîndit atunci cînd, din motive strict umane, am întîrziat cu plata ratei la „banca mea”, adică acolo unde am tot făcut împrumuturi, unde îmi țin cardul cu salariul și căreia i-am plătit de-a lungul timpului sute de milioane, poate chiar miliarde de lei credite, dobînzi, comisioane și penalități. Reacția băncii despre care vorbesc a fost ceva ce nu pot descrie. M-au pedepsit pentru loialitatea pe care le-am arătat-o timp de zeci de ani. Mai întîi au pus niște copii să mă sune și să mă întrebe cînd sînt născut. Văzînd că nu iau în serios chestia asta, au pus niște roboți să mă sune. Încontinuu... M-au sunat tot timpul, pînă cînd am reglat situația. Mă sunau dimineața, la prînz și seara. Și făceau asta ostentativ, așa cum vă spuneam, ca o pedeapsă. Adică apelul nu se producea după un număr de telefon, pe care să zicem că l-ai putea bloca și scapi. Nu, apelurile veneau încontinuu și de pe numere de telefon mereu diferite. Ceea ce înseamnă că oamenii erau foarte bine pregătiți. Adică acest mod de pedepsire era rezultatul unui plan elaborat. Deci așa pățeau toți clienții care făceau ceva nepermis, nu numai eu. 

În timp ce eram sunat mă întrebam dacă cineva de acolo a știut pe cine a pus pe aparate. Adică dacă a interesat pe cineva relația mea cu banca, statutul meu în raport cu ei și faptul că niciodată nu a existat un credit pe care să nu-l fi returnat pînă la ultimul leu, cu comisioanele, penalitățile și dobînzile aferente. Nu, bineînțeles că nu. Ăștia de acolo ne tratează ca pe o pastă, nu ca pe niște clienți. Pentru ei nu sîntem oameni, ci sîntem ceva a cărei singură menire este să plătească la timp. Altfel ești pus pe aparate și sunat încontinuu. Ca să vezi și tu ce înseamnă să nu fii cuminte și să te pui cu ei. 

Cu ei nu ai dreptul de a fi om, cu problemele, nevoile și grijile tale, inclusiv cele financiare. Pentru ei ești ceva, nu o entitate vie, ci doar o extensie care trebuie să facă ceea ce spun ei, la momentul X. Trebuie, deci, să fii ca un calculator din rețeaua lor de mașini cuminți, care stau acolo unde le pui. Nu ești o ființă, deci nu meriți nici un fel de respect. Nici măcar acela datorat unei rîme care traversează strada și pe care șoferul o vede și o ocolește. Pînă și rîma care traversează strada se bucură de mai mult respect decît un debitor din ăsta indisciplinat al unei bănci care operează în România. Rîma, săraca, este ocolită și iertată de șofer, pentru că el este om și nu calculator. Adică șoferul, om fiind, poate dezvolta sentimente, printre care și pe cel de milă. Tu, ca debitor al unei asemenea industrii absolut perverse de făcut bani, nu beneficiezi de nici o înțelegere și de nici o scutire. Trebuie să înțelegi odată că nu ești decît o sursă de făcut bani și să te porți ca atare. 

Nu știu dacă banca respectivă face același lucru cu clienții foarte mari. Am unele îndoieli. Noi, oamenii de rînd, sîntem executați de calculatoare. Posesorii de mașini scumpe și credite mult mai mari cred că intră pe intrarea din față la președintele băncii și beau cafeaua împreună sau joacă golf împreună. Asta am aflat cu ocazia crizei financiare din anul 2008 despre aceste bănci. Am aflat că se joacă cu banii noștri și că apoi se declară a fi prea mari pentru a falimenta. Sistemul este unul kafkian, corupt, dominat de bunul plac al celor care se cred puternici într-o lume pe care o fragilizează din ce în ce mai mult. 

Comportamentul acesta depersonalizant este ceva inimaginabil. Este esența cinismului unui sistem care nu mai are nimic de-a face cu lumea în care operează. Pe ei îi interesează profiturile și atît. Nu te sună nimeni să te întrebe dacă ți s-a întîmplat ceva și să-ți mulțumească pentru miliardele de lei cu care le-ai susținut coșmelia antiumană și anticapitalistă. Nu, ei te pun pe un calculator care te sună încontinuu. Ei te pedepsesc. Dacă ăsta este rezultatul după mii de ani de evoluție umană și sute de ani de evoluție capitalistă, apoi trebuie să recunoaștem că am greșit undeva. Cum să permitem calculatoarelor să-și bată joc de noi? Pentru asta le-am inventat? Putem bănui că, în curînd, roboții cu chip de om ne vor bate în poartă și ne vor intra în case pentru ne cere banii pe care nu i-am plătit la timp. Și dacă nu vom avea acei bani în acel moment, ce ne vor face? Ne vor bate? Ne vor schingiui? Sau ne vor urca într-o dubă și ne vor arunca în prima rîpă ca pe ceva ce nu mai contează? Omul care nu și-a plătit la timp rata la bancă va deveni, fără a-l întreba nimeni de ce, un fel de proscris? Va fi un fel de paria bun să i se întîmple orice? Săracilor cu mintea ce sînteți, noi nu avem mașini pe care să le contrapunem mașinilor voastre. Noi sîntem simpli oameni, care sînt obligați să-și gestioneze singuri și bucuriile, și necazurile. 

Mai există ceva dincolo de profiturile acestor rătăciți? Evident că nu. Bani și atît. Nimic altceva nu mai contează. Atunci ar trebui să le spunem că aceasta este o lume pe care nu o dorim. Nu dorim o lume în care mașinile să ne sune zi și noapte și să-și bată joc de noi. Mașinile nu știu că noi sîntem oameni și avem probleme diverse, și chiar drepturi, și chiar dreptul de a întîrzia cîteva zile cu plata ratei la bancă. Mașinile nu știu nici despre ele că sînt mașini. Ele sună pentru că așa sînt puse să facă de către niște exaltați ai carierei care se laudă pe stradă că sînt nu știu ce „branch” sau „country” manager la nu știu ce morișcă din asta de făcut bani, care-și zice bancă.

Așa cum spuneam, aceasta este o lume și o organizare pe care nu le dorim. Și asta s-a văzut și se va mai vedea. Chinezii au scos tancurile pe stradă ca să le apere. Probabil că așa înțeleg ei economia de piață și democrația. La noi, în lumea pe care încă o mai numim liberă, cine va scoate tancurile pe stradă ca să-i apere? Și nu fac aici apologia violenței și nici nu îndemn la violență. Numai că și ultimul birocrat din sistemul despre care vorbesc ar trebui să-și dea seama că bătaia de joc la adresa clienților nu mai poate continua. Este de înțeles de ce oamenii nu mai vor să aibă de-a face cu băncile și preferă, acum, în secolul XXI, plata salariilor în numerar sau evită circuitele bancare prin tot felul de mijloace, chiar mai ciudate, cum ar fi cardurile la tot felul de instituții internaționale despre care nu știe nimeni nimic, dar care garantează că nu iau comisioane ascunse și nu te sună noaptea pentru că au o problemă de rezolvat cu tine. Dacă lumea noastră pare că intră în impas, asta se datorează și unor asemenea situații. Este un fel de pierdere de sens pe care o suferim în contactul cu folosința mașinilor în viața noastră. Criticii capitalismului au dreptate cînd ne reproșează cinismul și indiferența față de om. Dacă omul nu mai este măsura tuturor lucrurilor, ci doar o bucată de carne de care își bate joc un calculator, atunci înseamnă că avem o problemă, o mare problemă. Dacă pînă și dreptul de a ne scuza pentru neplata unei rate la timp ne-a fost anulat, atunci la ce ne mai raportăm? Ce sens mai avem? Este un fel de alienare, de îndepărtare a omului de lumea în care trăiește și care ar trebui să rămînă a sa. Acesta nu este capitalismul pe care l-am dorit și, dacă s-a ajuns aici, este o mare eroare. Este ceva ce trebuie să corectăm urgent. Să fim mai atenți la problemele de ordin etic ale relației dintre roboți și oameni. Asta pentru că roboții nu sînt oameni pentru a-i putea înțelege pe oameni. Să punem oameni să vorbească cu oamenii, pentru că numai oamenii îi pot înțelege pe oameni. 

Poate că cei care ne conduc vor înțelege ceea ce vreau să spun și vom declanșa o dezbatere serioasă despre limitele folosinței mașinii în relația cu oamenii. Deși va fi destul de dificil pentru că nu este vorba decît despre niște birocrați care au impresia falsă că mașinile respective îi ajută. Nu-i ajută deloc, dimpotrivă. Trebuie să facem ceva, pentru că nu putem accepta o lume kafkiană, adică nu putem accepta că sîntem vinovați pentru că așa ne spun mașinile din jurul nostru. Sigur, poate că eu am prea multe pretenții de la cei care se află acum în fruntea noastră. Accept asta. Dar nu înseamnă că la un moment dat, mai devreme sau mai tîrziu, nu vom începe această dezbatere. Altfel, în viitor, într-o dimineață, un om se va trezi cu doi roboți la ușă care îi vor spune că este vinovat și-l vor aresta.      

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

burkina faso FOTO EPA
Franța condamnă atacul asupra ambasadei sale din Burkina Faso
Ministerul de Externe francez a cerut autorităților locale să asigure protecția diplomaților în conformitate cu legile internaționale.
reparatii complexe la podul peste bratul borcea FOTO Facebook DRDP Constanta jpg
Lucrări ample de reparații la podul peste brațul Borcea. Până când sunt instituite restricții de trafic
Acțiune amplă în weekend la Podul peste Brațul Borcea pe calea 2, sensul de mers Constanța-București. Conform Direcției de Drumuri și Poduri (DRDP) Constanța, a fost decopertată suprastructura metalică a podului.
taul mare rosia jpeg
Cum arată fisura din barajul de la Roșia Montană. A fost chemat un expert pentru o soluție tehnică
Situația la Roșia Montană continuă să fie critică. La fața locului a ajuns și secretarul de stat Raed Arafat. A fost chemat un expert pentru a oferi o soluție tehnică.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.