Bănuieli și bănuitori

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
Iconofobie jpeg

În piesa istorică a lui William Shakespeare, Henric al VI-lea (King Henry VI), unul dintre personaje, Gloucester, dialogînd cu protagonistul, face la un moment dat următorul comentariu filozofic: „E cruntă suspiciunea din mintea vinovată. / Hoțul amușineaz-un poteraș în fiece tufiș!” (Partea 3, actul 5, scena 6, rîndurile 11-12). În alt loc – mă refer acum la o străveche comedie latină, intitulată Frații (Adelphi) –, autorul (antic) Terențiu își pune unul dintre personaje să observe la fel de subtil: „Oamenii, cu cît le merge mai rău, cu atît devin mai bănuitori. Sînt tentați să interpreteze orice lucru ca pe o jignire” (Actul 4, scena 3, rîndurile 1-14). Remarcile mi se par pline de semnificații nu doar pentru spațiul literar (de unde provin), ci și pentru teritoriile (umaniste) vecine, cum ar fi etica, metafizica și psihologia. Aici sînt practic definite cele două surse principale ale unui sentiment uman extrem de răspîndit și, în egală măsură, dăunător – suspiciunea. În primul caz, cel shakespearian, Gloucester identifică originea „personală”, „individualizată” așa-zicînd, a spiritului bănuitor. Vorbim despre natura insului corupt, posesor al conștiinței vinovate. Culpabilitatea structurală iradiază către alteritate, modificînd-o și chiar distorsionînd-o la nivelul percepției. Viciul proiectează, evident, viciu în exterior, în afara sinelui, cum ar veni. Suspiciunea constituie de aceea singura lui formă de apărare împotriva a ceea ce știe, din proprie experiență, a fi rău. Malignitatea ca mod individual de viață nu poate genera decît o „filozofie” a răutății universale, de care, invariabil, suspiciosul trebuie să se protejeze energic. Cu un asemenea exemplar uman nu ai punți de comunicare. Buna ta credință este „desființată” din start în ochii săi. Pentru bănuitor, „celălalt” reprezintă, constant, un inamic perfid, destinat anihilării cu orice preț. Suspiciunea se manifestă așadar, pe palierul personal, drept – simultan – cauză și efect, fiindu-și adică, singură, atît exces, cît și sancțiune.

Mai complex ar putea fi însă cel de-al doilea caz sugerat de textul dramatic al lui Terențiu. Citatul trimite la o matcă ușor diferită a comportamentului bănuitor. Aceasta nu mai e conștiința (culpabilă) proprie, ci „mediul” în care ea se formează. Altfel spus, „contextul”, „sistemul”, „istoria mare”. Odată intrată sub influența viciului (ca fenomenalitate de ansamblu), o lume corupe sui generis și anexează, distrugător, conștiințele individuale (care nici nu mai au direcționalitate specifică, supunîndu-se automatismelor colective). Conduitele se uniformizează în același timp cu defectele morale. Bănuiala ajunge atunci maniera unică de control existențial. Întrucît am fost „lovit”, sistematic, de tarele mecanismului, singura mea opțiune de răspuns o constituie „lovitura” aplicată, cu metodă, tuturor. „Metoda” în cauză se va numi, obligatoriu, suspiciune. Mă consider „ofensat”, „traumatizat”, „refuzat”, „înșelat”, „furat”, „disprețuit”, „ridiculizat”, „emasculat” încă înainte de a fi așa per se, deoarece lucrul (lucrurile) se va (se vor) întîmpla oricum mai devreme sau mai tîrziu. Educația mea însăși este configurată pe calapodul suspiciunii. Spiritul bănuitor capătă, în noile circumstanțe, un sens darwinian, de „adaptare supraviețuitoare” la „mediu”. Autorul Originii speciilor nici nu credea, ca să fim exacți, în „utilitatea” vituților tradiționale. Ele erau, în optica sa, mai curînd „obstacole” ale evoluției și durabilității (celui mai puternic) decît „calități”. Suspiciunea, alerta instinctuală, antenele impulsivității mereu întinse marțial, iată cheile supraviețuirii și implicit ale „conviețuirii” cu „celălalt”! Societatea umană (mulți scriitori au și încercat, în fond, să ilustreze ideea în operele lor) nu diferă mult de natură. Mersul prin labirintul ei poate semăna la limită cu înaintarea prin hățișurile junglei. Numai bănuind fiecare „tufiș”, într-adevăr, drept posibilă ascunzătoare a „dușmanului”, vei reuși să te bucuri de liniștea locului de destinație.

Am irepresibila bănuială că societatea românească actuală se regăsește în tabloul de mai sus mai bine ca niciodată. Un tablou al decăderii, oricîte justificări ar aduce cineva legitimității „suspiciunii” în intervalul competiției dintre oameni. Nu aș putea să precizez exact cînd comportamentul suspicios, tentația bănuitoare și pornirea decredibilizării aproapelui au devenit componentele stării noastre de normalitate. Am construit o „societate” a neîncrederii patologice în „celălalt”, a bănuielilor perverse și pernicioase, care ne intoxică orizontul iremediabil. Toți sînt vinovați ab initio, nu mai există, pentru nici unul dintre noi, atît de des invocata prezumție de inocență. Drumul, prin urmare, mie cel puțin, îmi apare ireversibil. „Evoluăm” darwinian, dar nu înspre desăvîrșirea ontologică a insului gînditor, ci către revizitarea „colegului” său preistoric, a maimuțoiului primordial.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Poliția avertizează cu privire la un nou mod de înșelăciune, prin apeluri telefonice. Cum funcționează spoofingul
Poliția Română avertizează cu privire la spoofing, o formă de înșelăciune, în care atacatorii se folosesc de tehnologia Voice over IP (VoIP) pentru a-și ,,masca” numărul real de telefon, făcându-l să apară ca și cum ar fi un număr legitim sau asociat cu o instituție cunoscută.
image
Vila din Sinaia a prințului Paul de România, vândută de ANAF. Prețul obținut la licitație a uimit experții imobiliari
După două licitații eșuate, Fiscul a reușit în cele din urmă să vândă vila de lux deținută de Prințul Paul Philippe al României, situată la Sinaia. Nepotul regelui Carol al II-lea a fost condamnat definitiv în 2020, în dosarul „Ferma Băneasa”.
image
Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana
În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.