Gaz pe cartelă
Sînt 12 state europene care și-au văzut importurile de gaz rusesc reduse sau chiar oprite în ultimele luni. Așa că nu e de mirare că oprirea conductei Nord Stream 1 pentru lucrări de întreținere a provocat multă anxietate in Uniunea Europeană.
Întrebarea principală este dacă acea conductă se va mai deschide vreodată. Și dacă da, în ce condiții?
Temerile exprimate pe diferite voci de oficialii occidentali marchează o schimbare de ton evidentă față de tonul prudent-optimist de acum trei luni, cînd Comisia Europeană își anunța planurile de eliminare graduală a livrărilor rusești din mixul de energie al blocului comunitar.
Gazprom, exportatorul rus, explicase anterior că scăderea volumului de gaz vine în urma refuzului Canadei de a înapoia un echipament expediat pentru reparații. Canadienii încercau astfel, în mod onest, să respecte sancțiunile internaționale impuse Rusiei. Însă au fost state europene care au decis să adopte o interpretare flexibilă a acelor sancțiuni. Atît de intense au fost presiunile, încît Guvernul canadian a acceptat în cele din urmă să returneze echipamentele respective în baza unei excepții temporare de la respectarea regimului de sancțiuni acordată companiei germane care efectua reparațiile.
Asta a provocat, firesc, furia Ucrainei, care a acuzat Canada că cedează în fața Rusiei. Acuzația este nedreaptă, și dacă Ottawa a cedat în fața cuiva, atunci privirile ar trebui întoarse mai degrabă către Germania.
Guvernul german se teme sincer de o criză economică în absența gazului rusesc și face planuri pentru compensarea industriilor afectate. Sînt estimate probleme serioase pentru fabricanții de medicamente, cosmetice sau îngrășăminte. Celebra competitivitate germană a fost construită și pe energie ieftină din Rusia. Altfel spus, rușii au subvenționat boom-ul german din ultimii douăzeci de ani. Acum rușii încasează dividendele sub forma bîlbelor germane cînd vine vorba de apărarea Ucrainei.
Însă dincolo de ipocriziile Berlinului, posibilitatea ca exporturile către Europa să se oprească pe termen nelimitat e reală. Fatih Birol, șeful Agenției Internaționale pentru Energie, a avertizat statele europene să se pregătească. Asta înseamnă că rezervele de gaz trebuie crescute pentru se evita o iarnă petrecută în frig. Unele state europene fac deja lucrul acesta, altele – cum sînt Bulgaria, Ungaria sau România (cu toate zăcămintele ei cu tot) – nu prea. Capacitatea de depozitare a ultimelor trei este folosită în prezent într-o proporție de sub 50%.
Acumularea de rezerve nu e însă suficientă. E nevoie și de diversificarea surselor de energie și (oroare!) reducerea consumului, ba chiar, în cazuri grave, raționalizarea lui. Vremurile în care pentru industrii sau familii costurile energiei nu erau o bătaie reală de cap au apus, probabil, pentru totdeauna. Deja, după unele estimări, prețul ridicat al gazului a convins unii consumatori să fie mai cumpătați.
Comisia Europeană are un plan pentru un răspuns comun al statelor membre. În cazul vaccinurilor pentru COVID-19, strategia asta a funcționat. Problema e că, spre deosebire de Putin, virusul nu avea ambiții geopolitice și nici o lungă experiență de joacă cu orgoliile și slăbiciunile europenilor.
Vestea bună e că, în cifre absolute, rezervele de gaz non-rusesc ale Europei cresc. Planul e ca, în toamnă, capacitățile de depozitare să fie pline pînă la 80%. În ritmul actual e chiar posibil ca acest procent să fie depășit. Estimarea asta pleacă însă de la premisa că termenul de zece zile pentru finalizarea lucrărilor de întreținere la Nord Stream va fi respectat. Dacă însă rușii decid să oprească livrările, e puțin probabil că se va reuși atingerea obiectivului. Și atunci putem să ne pregătim pentru haos. Unele state vor ceda, așa cum au făcut-o și pînă acum, șantajului Moscovei. Spre exemplu, vor accepta să plătească în ruble numai ca să vadă exporturile reluate. Altele ar putea decide să nu își ajute vecinii rămași în frig din motive de antipatie sau excesivă prudență. Asta va duce la intrarea Europei într-o zonă de neîncredere în care „unitatea” va fi un cuvînt potrivit doar în sketch-urile de stand-up comedy. Acesta este scenariul în care Rusia cîștigă.
Nu există ieșire facilă din aceste dileme, iar gîndul că ne putem întoarce la situația de dinainte de 24 februarie e absurd. Sîntem în mijlocul unui mexican standoff și, dacă politicienii europeni aleg să clipească, Putin va dovedi că nu există solidaritate europeană, că puterea rusească e mai mare decît a Occidentului unit și că de voința Moscovei trebuie să se țină seama indiferent de ce spun tratatele internaționale sau bunul-simț. O victorie a rușilor în Ucraina va fi imputabilă europenilor și tot ei vor suporta și costurile. Pentru multe generații de aici înainte.
Europa investește în alternative energetice de ani de zile. Sînt soluții viabile și funcționale. Ce nu a estimat Europa a fost faptul că nevoia pentru ele va veni atît de repede. Poate că iarna asta va fi nevoie de cartelă, dar pe termen mediu și lung absența șantajului rusesc face din cartela aceea un preț ce merită plătit.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.
