EDITORIALE ȘI OPINII

Are și el scuzele lui. Una dintre ele a fost formulată de un alt ministru al Educației, dna Ecaterina Andronescu (pe care, cu scuzele de rigoare, aș îndrăzni s-o calific drept cea mai duioasă, tandră, mămoasă catastrofă a sistemului nostru școlar): „Dl Pop e profesor de matematică“. Ați auzit? Dacă ești profesor de matematică nu e musai să vorbești corect românește.

Mă întorceam cu adidaşi pe care îi vindeam într-o consignaţie în centru. M-am oprit din „afaceri“ imediat după ce am făcut îndeajuns de mulţi bani pentru mare. Directorul meu nu înţelege de ce refuz să continui – eram cel mai bun agent de vînzări pe care îl avea şi făceam cu mult mai mulţi bani decît un salariu obişnuit.

Pacienta a început să zbiere ca o apucată, și-a smuls acele cu perfuzii și i le-a înfipt asistentei de la Urgențe în frunte.

Se vorbea aşadar, cu ironie, de gusturi rozalii sau galben-verzui – ca emblemă pentru un stil excentric. Fistichiul ar fi putut să-şi capete sensul figurat din zona percepţiei gustative, din cea vizuală – a culorilor – sau ca rezultat al unui simplu joc: o surpriză lingvistică asociind sinestezic şi surprinzător cele două sfere semantice.

Acum nouă ani am avut un prim loc de muncă într-o bancă. Era o modă să-ți iei un credit, mai ales înainte de criză. Am cumpărat o casă la țară, undeva aproape de București. Tencuiala de pe pereții casei stătea să cadă la interior, buruienile începuseră să triumfe peste vița care se chinuia să se agațe de parii băgați în pămînt acum multă vreme, un gard de sîrmă subțire împrejmuia casa, iar găinile vecinului erau toate la mine-n curte, și la fel și cîinii, care nu se sinchiseau de gard sau de pre

Marea întrebare este dacă un guvern de la București, băgat pînă în gît în bătălia cu Justiția și care dă impresia că scapă deficitele de sub control, este capabil măcar să înțeleagă șansa ce stă în fața României.

Personajul în cauză e un actor, un comediant, un tip care vrea să cucerească sala şi ştie, instinctiv, ce să-i dea ca să-i prindă ochii. E şi un copil. Propria i echipă e pentru el ca o vată de zahăr. Cînd Ăl de Sus îi pune pe ea un nor mare, dulce şi roz, el sare în sus de bucurie, se urcă pe limuzină, rîde, cîntă şi dansează.

Primăria Bucureștiului nu a omorît pe nimeni, dar a provocat multe neplăceri bucureștenilor. La fel ca în cazul polițiștilor din Oklahoma, nu a vrut să riște nimic. Și-a acoperit lipsa de competență prin mimarea unor proceduri. Mă tem că asta e o caracteristică a vremurilor.

Condamnarea lui Malraux la trei ani de închisoare pentru vandalizarea templului khmer Banteay Srei cu scopul comercializării de antichități e probabil cel mai jenant moment din toată istoria relației scriitorilor cu arheologia.

Distribuitorii de presă au anunțat săptămîna trecută că, în sectorul 4 al Capitalei, Primăria îi reprimă pur și simplu închizînd, abuziv, chioșcurile.

De prin 1947, Regatul Unit, preocupat de propria securitate, s-a întors la planurile individuale de dezvoltare nucleară.

Refuzi să accepți că, deasupra ta, cineva urinează la întîmplare. Zici, a mia oară, că nu e cu putință așa ceva. Că realitatea nu poate suporta un asemenea nivel de nesimțire. Pui totul pe seama climei, a condițiilor meteorologice.

„L-am iertat“, a spus cîteva ore mai tîrziu Cel-Care-A-Învins-Sistemul. Se referea la președintele României, care tocmai anunțase că renunță la restul de mandat.

Tratatul de la Amsterdam din 1997 încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene, deoarece se referea la unul dintre principalele obiective ale pieței interne: libera circulație a persoanelor!

Pînă acum nu s-au găsit, pentru a face drama suportabilă, decît două soluții: resemnarea (cu subtonul uitării de sine) și rugăciunea…

În România, numai în cazuri excepționale, conformitatea, ipocrizia/vorbele goale, mita, compromisul, nepotismul sau lăcomia nu determină numirile ambasadorilor, consilierilor, secretarilor de stat, înalți diplomați și birocrați români desemnați în cadrul instituțiilor interguvernamentale importante.

„Eminescu, procuror-șef!“, a zis Berbeleanu cu o ultimă sforțare, după care a căzut inert pe ciment.

România este țara europeană cu cea mai rapidă creștere economică înregistrată din anul 2000 încoace, adică de la deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

Mulţumiri pentru atenţie, dar vă invit să nu mă tutuiţi. N-am păzit gîştele împreună.

Rămîn înțepenit în fotoliu și joc biliard pe calculator timp de aproximativ o oră.

N-ar avea nici o noimă. Ideea unei competiţii pe ţări e despre a-ţi reprezenta ţara. Nu trebuie să fie neapărat ţara în care te ai născut. Nici măcar cea în care ai crescut. Dar măcar una cu care ai ceva în comun, altceva decît o simbrie. Măcar o iubire.

Nu ne trebuie circulație, nu ne trebuie comerț, nu ne trebuie idei noi, ne mulțumim cu ce avem pe propria tarla, ne sîntem de-ajuns nouă înșine?

Uunul din studenții în practică exclamă: uite! ce drăguț!…, iar unul dintre muncitori strigă imediat: omoară-l, dă-l în…

Dacă a comunica contează cel mai mult, atunci a gîndi contează mai puțin, iar comunicarea fără de gîndire naște figuri înspăimîntătoare, veritabile abisuri pe două picioare, precum sînt personajele din piesele lui Eugène Ionesco.

Keine Experimente! a devenit cumva rețeta nescrisă de pe masa alegătorilor germani, care au dovedit de-a lungul istoriei (nu fără excepții) un soi de aversiune față de schimbările majore

Nevasta, oricum, de la o vreme, te enervează. O repezi, ridici tonul, ca să n-o pocnești. Ăla mic are ceva de zis, dar te enervează și el. Îți vine să-l pocnești. A avut o problemă, ceva chestie la școală, și nu s-a descurcat. Vezi negru în fața ochilor.

Nu sînt așa de departe mineriadele – acele întîmplări în care, cu binecuvîntarea factorului politic, un segment al societății a încercat să elimine fizic alt segment al societății. A și reușit pe alocuri.

Sînt cel puțin trei motive pentru care Angela Merkel are prima șansă să (re)devină cancelar.

Fiecare face ce vrea cu corpul lui, dar n-ai voie să faci ce vrei cu mintea ta.

Tradițiile nu au voie să devină un cult al trecutului, monopolizat de patrioții neo-„Cîntării României“.

I-am spus Monicăi că nu mai vreau să fiu activist rom și că o să rămîn doar un român rom.

Am convingerea nezdruncinată că la început era Facebook-ul.

Opțiunile Madridului nu sînt foarte multe, iar folosirea forței este chiar ultima dintre acestea.

A fezanda şi familia sa lexicală au căpătat sensuri metaforice şi glumeţe.

Pentru mine școala miroase a omletă.

Nadal e un pur produs al unei concept nou despre sport.

Ce anume face ca un loc să pară capătul lumii?

Interesul politic contează și cînd nu se traduce imediat în fonduri.

Gherghiev este venerat în Rusia ca un adevărat „bun național“.

Melodia continuă, ca și istoria.

Pereții scorojiți și obosiți de ani mulți dogoresc mai abitir ca niște cuptoare.

Atît poate produce România în materie de administratori și viziune politică? Tind să cred că nu.

A vorbi, după uraganul Irma, despre efectele încălzirii climatice nu înseamnă „politizarea unei tragedii“.

Jurnalista americană este cîștigătoare a unui premiu Pulitzer cu prima sa carte din domeniul în care s-a specializat, istoria perioadei staliniste: Gulagul. O istorie (2003).

„N-am realizat că sînteţi noul ambasador al Franţei! N-aveţi figură de ambasador!“ Vrusesem să-i fac un compliment. Să-i sugerez că n-avea portretul „clasic“, convenţional, previzibil al diplomatului de carieră. Răspunsul a venit prompt. La fel de echivoc şi de bine intenţionat: „Vous non plus, vous n’avez pas la gueule d’un ministre!“ („Nici dvs. n-aveți față de ministru!“)

„Trecerea la o economie de piață“ s-a redus, în foarte multe cazuri, la dezindustrializare, fără a fi urmată însă de o reindustrializare sau o rentabilizare pe măsură a unor noi ramuri economice.

A accepta că sînteţi minţit v-ar face în mod automat fraier. Aşa că vă veţi lega de orice mică speranţă că ceea ce spun Dragnea şi miniştrii lui se va împlini şi, încet-încet, vă veţi convinge, în ciuda tuturor dovezilor care demonstrează contrariul, că alegerea dumneavoastră a fost cea bună

Ambițiosul decan de la Facultatea de Artă Rupestră, Mirobolan Zacuscă, se simți izbăvit dintr-o lungă suferință atunci cînd, în postură de președinte al comisiei de concurs pentru ocuparea postului de secretară principală, o declară cîștigătoare pe doamna Pepina Răsărilă.

Astăzi, lumea nu mai este bipolară, iar ideea „neamestecului în treburile interne“ este inaplicabilă, cîtă vreme România este parte a proiectului european. Dar tentațiile autoritariste n-au dispărut. Ele se numesc astăzi nu Mao sau Kim Ir Sen, ci Orbán, Kaczynski, Erdogan, Putin și, într-o bună măsură, Trump. Poți guverna după modelul lor păstrînd avantajele apartenenței la Uniunea Europeană?

Construcţia pleonastică se aplică tuturor variantelor populare şi colocviale ale denumirilor de rudenie cu posesiv: „tac’su lu’ Neymar“, „nunta lu’ fii-sa lu’ şefu’“.