Unde se ducea țestoasa?

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Unde se ducea țestoasa? jpeg

■ Anul trecut, cînd navigam prin mările Greciei, departe de orice țărm, am văzut o broască țestoasă cam cît un lighean. Înota într-un ritm susținut în direcția Atenei. Trebuie să spun că, de atunci, broasca aia nu-mi mai iese din minte. Unde se ducea ea oare, cu atîta hotărîre? Ce treburi importante o mînau așa de tare înspre un anume loc numai de ea știut, din marea cea largă? Noi, la bord, aveam tot felul de hărți și aparate fără de care nu ne-am prea fi descurcat. Sub simpla ei carapace, ea părea perfect orientată. Sigur, se spune că țestoasele trăiesc foarte mult, că sînt înțelepte. Și la mărimea celei despre care vorbesc, nu ți-o puteai imagina decît foarte bătrînă. Avea experiență de viață. În constanța mișcării ei, părea că pînă la urmă poate birui orice distanță. Ahile n-ar fi avut într-adevăr nici o șansă să se pună cu ea. Cu atît mai mult cu cît era foarte clar că ființa noastră nu voia să bată vreun record, nu era conștientă că e privită, nu înota ca să se afle în treabă și nici de plăcere (așa cum, de exemplu, navigam noi cu yachtul). La ea era vorba de un fel de rutină. Își îndeplinea o datorie naturală. Părea un fel de navetă, în orice caz o treabă pe care o făcea în mod consecvent. Poate că se ducea să-și hrănească puii sau, de ce nu, să aibă grijă de nepoți… Și nu ne-ar fi mirat deloc dacă de înotătoarele ei, aparent neajutorate, am fi văzut atîrnate niște sacoșe cu merinde. Mi-aș fi dorit să pot sta de vorbă cu acea venerabilă țestoasă.

■ Undeva pe coasta Peloponezului, într-un mic colț de rai liniștit și plin de soare, am intrat în vorbă cu o chelneriță din România. Vorbea cu accent ardelenesc. Era din Bistrița, angajată acolo, în sudul Greciei, de mai multe veri, printr-o firmă. Remarca frumusețea locului, dar nu părea că s-ar simți prea în largul ei. Ne-a mărturisit că nu prea înțelege, nici după atîta timp, cum de-a ajuns ea într-un așa capăt de lume. Ne aflam la mai puțin de două sute de kilometri de antica și veșnic agitata Atenă și cam la aceeași distanță, nu foarte mare, de Delfi, adică de faimosul Omphalos, buricul lumii. Și totuși senzația ei (nu mult diferită de a noastră) era că ne aflam la capătul lumii. Am încercat să-i sugerez că, pentru oamenii de acolo, mai degrabă Bistrița ar fi la capătul lumii (și ar fi avut și ceva mai multe argumente pentru asta). Argonauții s‑au dus „la capătul lumii“ în căutarea lînii de aur și nici măcar n-au ajuns pînă la Bistrița.  Înțelegînd ce-i spun, chelnerița s-a zburlit: „Nu, nu, ăsta-i capătul lumii. Eu așa îl văd.“ Privind în jur, m-am întrebat atunci ce anume face ca un loc să pară capătul lumii. Frumusețea lui? De ce nu și urîțenia?  Faptul că nu te simți ca acasă? Distanța față de locurile natale? Ei bine, oricare asemenea răspuns poate fi valabil în anumite circumstanțe. În situația aceea însă, răspunsul părea să fie altul, destul de evident. Senzația de capăt al lumii era dată de liniștea și pacea din jur, de puținătatea oamenilor, a zgomotelor și a agitației produse de aceștia. Așadar, pentru noi, buricul lumii ar fi un loc agitat, în vreme ce la capătul lumii e liniște.

■ În fiecare seară vizitam mica marină privată din apropierea hotelului, curioși să vedem ce ambarcațiuni noi au mai apărut prin ea. Cu trei ani în urmă, într-o seară, văzuserăm acolo, în bucătărioara unui yacht legat la mal, o femeie care gătea cu sînii goi. De data asta era andocat un yacht superb, uriaș, de culoarea bronzului, sclipind în razele lunii. Prin marile uși transparente ale salonului se zărea un televizor imens la care era un meci de fotbal. Puteai să stai pe chei și să urmărești meciul cu toate detaliile. De fapt, am descoperit, surprinși, doi indivizi așezați în întuneric, pe o bordură, care chiar asta făceau. Mîncau ceva dintr-o cutie, cu ochii la acel ecran imens. „Săracii de ei“, am șoptit, „ăștia-s ca Fetița cu chibrituri“. Am trecut mai departe încetișor, să nu-i deranjăm. Cînd ne-am întors tot pe acolo, meciul se terminase și cei doi se ridicaseră și își luau la revedere unul de la celălalt. Cel gras s-a îndreptat spre o cabină de pază, celălalt, foarte slab, s-a urcat pe yacht să stingă televizorul și să se culce. Era chiar proprietarul.

■ Prin restaurantele hotelurilor, vara, la mare, poți observa tipuri de cupluri sau familii. De exemplu: ea blondă rafinată, cu nări în vînt, de căprioară, el negru mlădios; uneori au și un copil într-un cărucior, căruia îi dau pe rînd în gură, în vreme ce trecătorii se zgîiesc curioși să vadă ce culoare are micuțul. Altă variantă: el alb, sigur pe el, trecut bine de vîrsta tinereții, ea negresă, mulatră sau asiatică tînără; fără copii.  Sau: ea blondă subțire, cu pomeți proeminenți, tocuri înalte și mult sclipici, el corpolent spre gras, cu ceafă lată, mers apăsat și lanț sau brățară de aur; vorbesc rusește. Sau: ea plinuță, nu prea îngrijită, cu părul strîns la spate, fără chef, preocupată să-și hrănească copilul (sau copiii), el mîncăcios, satisfăcut, detașat, cu ochii alergînd în jur. Altă variantă: el tînăr, adolescentin, cu aer ușor pierdut, ea mai uzată, trecută bine de patruzeci; crezi că îi e mamă, dar nu… Sau: el occidental, subțire, păr alb, ochelari fini, pantaloni deschiși, mers cam nesigur, ea occidentală, păr blonziu puțin cîrlionțat, ochelari cu ramă subțire, ușor adusă de spate, cu jachetă subțire pe umeri. Să nu uit genul: el hip-hop, tatuat pe brațe, ea mică, rotundă și zvăpăiată.

Foto: dravenstales.ch

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Mireasa FOTO Shutterstock jpg
Valul de scumpiri a crescut darul de nuntă. Cât trebuie să pună în plic invitații pentru miri
După explozia prețurilor, organizarea unei nunţi costă anul acesta cu cel puţin 20% mai mult. Cel mai ieftin meniu se apropie de 100 de euro. Scumpirile sunt resimţite şi de invitaţi.
Drona Mohajer 6 FOTO Ministerul iranan al Apărării jpg
Dronele iraniene, o amenințare serioasă pentru spațiul aerian al Ucrainei. Rușii au întețit atacurile asupra Odesei
Introduse recent pe frontul din Ucraina, dronele iraniene reprezintă o amenințare serioasă pentru apărarea aeriană ucraineană, spun soldații ucraineni aflați pe front, relatează Politico.
Dmitri Medvedev FOTO AFP
Medvedev, o nouă avertizare furioasă: Amenințarea nucleară „nu e o cacealma”
Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev a afirmat marţi că Rusia are dreptul de a se apăra cu arme nucleare dacă este împinsă dincolo de limitele sale şi a precizat că aceasta „cu siguranţă nu este o cacealma”, transmite Reuters.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.