O zi în care îmi propusesem să scriu

Publicat în Dilema Veche nr. 709 din 21-27 septembrie 2017
O zi în care îmi propusesem să scriu jpeg

De obicei se întîmplă cam așa:

n imediat ce mă întorc de la serviciu, pe la ora 14, deschid calculatorul și apuc chiar să deschid fișierul cu texte în lucru, dar brusc aflu ceva extrem de important din realitatea imediată. De exemplu, astăzi mama îmi spune, printre altele, că în urmă cu zece ani casa de la țară a bunicului s-ar fi vîndut cu 32.000 de euro și că eu mi-aș fi primit încă de atunci partea, care a fost (puțină atenție, vă rog) 3000 de lei! (Bunicul a avut trei copii: tata, tanti Viorica și nenea Emil, toți trei în prezent decedați – tata a avut doi copii, tanti Viorica unul și nenea Emil doi – să se calculeze etc., etc…);

…în timp ce toate ideile mele literare se spulberă în toate zările, simt cam ceea ce presupun că simt acei oameni obișnuiți de pe stradă din filmele americane care, atinși de un virus misterios, devin brusc vampiri și încep să se devoreze între ei;

● în loc de asta rămîn înțepenit în fotoliu și joc biliard pe calculator timp de aproximativ o oră;

● ca să-mi dovedesc că sînt în continuare tot eu, decid să cobor la subsol să plătesc întreținerea. Acolo dau de o coadă de vreo zece persoane, dintre care ultima este tatăl lui Iulius, un tovarăș de joacă din copilărie, care a plecat de mult și definitiv într-o țară numită Estonia. Pe acest tată, încă de pe cînd eram la grădiniță, l-am salutat de fiecare dată cînd îl întîlneam prin cartier, dar, din motive care îmi sînt și azi necunoscute, niciodată nu mi-a răspuns, motiv pentru care, după vreo douăzeci de ani de politețe, am încetat să-l mai salut. De atunci au mai trecut încă două decenii, într-o tăcere absolută;

● renunț să mai cobor treptele către casieria administrației de la subsol, ca să evit socializarea cu coada și mai ales cu vîrful ei, ies la lumină și o iau mecanic pe stradă;

● par un prost în ochii șoferului care frînează brusc în dreptul zebrei pe care vreau să traversez, pentru că ezit cîteva clipe;

● în parc mă intersectez cu o mămică, genul devotat, cu un fel de joystick de culoare roz în mîini, cu care ghidează o mașinuță electrică roz, în care zace amorfă o fetiță roz de cca 5 ani;

● chipul unei frumoase fete care mă surprinde zîmbind (de ce zîmbeam habar nu am) devine, privindu-mă, din absent, brusc nedumerit, moment în care mie îmi răsună în cap, inexplicabil, cuvîntul PROTOPLASMĂ și apoi vizualizez literele care îl compun, sub forma unei firme luminoase;

● la întoarcere trec pe lîngă binecunoscuta vitrină pe care scrie „ÎNMORMÎNTĂRI CU TALONUL DE PENSIE“;

● în scara blocului o descopăr, ghemuită pe treptele către subsol, în capot, chiar în fața apartamentului în care locuiește, pe mama administratoarei, o femeie cam de 70 de ani, altminteri respectabilă. O salut, ca de obicei, la care ea, un pic stînjenită, ca și cum aș fi întrebat-o ce caută acolo, zice: „Am ieșit puțin aici să-mi șterg oja de la picioare… Știți, nepoțeii mei nu suportă mirosul…;

● cobor halucinat prin vaporii de acetonă, să plătesc, în fine, întreținerea;

● ajuns acasă, intru pe Facebook, unde Silvia Caloianu, din Chișinău, povestește cum a cumpărat din piață un carton cu zece ouă, a ajuns acasă, a deschis cartonul, în care a găsit doar opt ouă și un bilet pe care scria în rusește „Strict confidențial“;

● las calculatorul și deschid televizorul. Se difuzează filmul Șarada, 1963, cu Audrey Hepburn, Cary Grant și Walther Matthau. Întind instinctiv mîna după telecomandă, cu intenția fermă de a da ime-diat share!

● plec de la televizor și deschid radioul, unde o voce feminină cîntă: „Danse, danse, danse / Danse dans tous les sens / La vie est une transe…“;

● puțin mai tîrziu, ascult un interviu cu directoarea unui festival de film, pînă în momentul în care aceasta spune, pe un ton foarte profi: „…această lume a filmului, în care încercăm și noi să ne băgăm un deget-două“ (!);

● din nou la televizor, pe Eurosport de această dată, Turul Spaniei. Comentatorul relatează cu pasiune ceva despre „motocicletele juraților“!;

● revin pe Facebook, unde Silvia Bitere a postat o rețetă tradițională de tocinei, o mîncare pe care mi-o făcea bunica pe cînd eram foarte mic. Bucuros, dau click și aștept răbdător să se deschidă link-ul. După vreo două minute se deschide, apuc să citesc primele cuvinte, după care textul este acoperit total și definitiv de o imensă reclamă cu acest conținut: „ERECȚII TARI, FOARTE TARI! FEMEILE TE VOR ȚINE MINTE!“;

● încerc să mă liniștesc luînd o carte de versuri a lui Quasimodo, dar, din motive neclare, versurile lui „Și tu, vînt sudic / du luna unde dorm băieții goi“ mă determină să abandonez brusc lectura;

● seara îndrăznesc să deschid din nou televizorul. Rareș Bogdan, pe un ton sacadat, rostește: „SĂ NU UITĂM (pauză) NICI O CLIPĂ (pauză) SĂ IUBIM ROMÂNIA!“ Eu aud: „SĂ NU UITĂM (pauză) NICI O CLIPĂ (pauză) SĂ NE MINȚIM PE NOI ÎNȘINE!“

● în timp ce mă îndrept spre dormitor mă surprind repetînd numele lui Xi Jingping pe melodia din „Iepuraș coconaș / a sărit peste imaș“;

● mă bag în pat cu Nichita, care, după cîteva pagini, zice: „Mi-arunc privirea-n larg / și ea se duce…“

● adorm, cu gîndul că mîine dimineață la 6,50 începe o nouă zi de muncă. 

Șerban Georgescu este redactor web la RFI România și uneori poet. Ultima (și prima) carte publicată: Scrisori dintr-o piramidă, Editura Paralela 45, colecția „qpoem“, 2017.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.