De ce alegem analfabeți?

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Domnule Soros, jpeg

Capacitatea de mirare s-a epuizat. Indignarea e la cote mici, umorul nu mai are putere. Sînt atît de mulți încît e greu să mai rîzi. Mă refer, evident, la politicienii care nu reușesc să stăpînească limba română la un nivel decent, oferind consecvent noi și noi motive de stînjeneală nației care i-a ales. E dincolo de ironie faptul că unul dintre cei care se chinuie cel mai rău e ministru. Ministru al Educației.

Aceia dintre noi care folosesc pesimismul ca instrument de supraviețuire sînt tentați să vadă în numărul mare de faulturi gramaticale mici semne ale apocalipsei care se apropie, o instaurare a idiocrației ca ultim regim politic și formă finală de organizare a societății. Și nu e vorba numai de gramatică. Există, la nivelul conducătorilor noștri, și o incapacitate estetică majoră. Recentul concurs organizat de Primăria Bucureștilor pentru „cel mai frumos balcon“ arată fix asta. Căutați „premianții“ și o să descoperiți că noțiunea de frumos are la PMB ceva din fanteziile de ani ’80 ale cuiva care întotdeauna a vrut să părăsească satul natal, dar nu a avut niciodată curaj. Urbanism? Aș!

Mai departe, avem un premier care se teme de cardul bancar. Își ia salariul în plic, de la casierie, și renunță voios la responsabilitatea care vine, teoretic, cu funcția, atunci cînd anunță asta în direct și la o oră de vîrf. Educație financiară? N-avem. Îi recunosc totuși premierului Mihai Tudose meritul de a nu fi avertizat cetățenii în legătură cu Satana din cipuri. Un prim-ministru luddit ne lipsea! Să îl acceptăm sănătoși.

Ce e cu toți oamenii ăștia? De unde vin? Atît poate produce România în materie de administratori și viziune politică? Tind să cred că nu. Explicațiile stau, pe de o parte, în procesul de selecție din partide: închis, centralizat, cu o bază de recrutare mică și bazat pe o lipsă acută de încredere. Dacă ați asistat vreodată la un congres sau la o ședință a unei organizații locale a oricărui partid, ați observat cu siguranță clișeele. Pe parcursul întregului eveniment se folosesc cîteva sute de cuvinte care sînt amestecate între ele la nesfîrșit și doar interpretarea face diferența. Apoi, arareori la astfel de evenimente nu se știe finalul. Nu există dezbatere reală și nimeni nu crede serios că poate impune o idee. Nu. Aranjamentele se fac anterior între clanuri, iar ședința va fi doar un mic și ridicol spectacol. Se mimează glorios politica.

Apoi, lipsesc cu totul stimulentele pentru implicare. Aici probabil o să vă enervați un pic, dar vă rog, citiți mai departe. Veniturile legale din politică sînt mici. Prea mici. Ca să dau doar un exemplu, indemnizația unui consilier al Primăriei București e undeva în jurul a 1000 de lei. Cine se așteaptă ca, de banii ăștia, omul ăla să își piardă somnul din cauza administrației orașului nu e tocmai rezonabil. Sigur, consilierii pot avea job-uri, și cei mai mulți chiar au. Dar asta nu e neapărat un lucru bun. Sînt cazuri de oameni care se gîndesc să renunțe pentru că angajatorul nu e tocmai fericit cu dispariția consilierului ori de cîte ori are de mers la o ședință. Asta în cazul în care consilierul e onest și chiar încearcă să participe la guvernarea Capitalei.

La nivelul Parlamentului e la fel. Salariile nu sînt teribil de mari pentru un deputat sau senator fără funcție și vin însoțite de nenumărate restricții. De asta foarte mulți dintre ei, deși n-au să recunoască, fac tot felul de artificii cu sumele care, teoretic, ar trebui să fie folosite pentru a ține legătura cu oamenii care i-au ales. Meschinării de Casa Poporului.

Altfel spus, stimulentele funcționează în sens invers. Odată ajuns în cercurile Puterii, fie încerci să faci rapid avere, fie lucrezi la consolidarea averii dobîndite anterior, de cele mai multe ori în economia gri sau direct din corupție. Ești un reprezentant al rețelei care te-a trimis acolo sau ești un idealist care va fi ridiculizat de „pragmatici“.

Lipsit de o bază ideologică, dependent de ierarhia de partid și de finanțatori externi, politicianul mediu român e, în cele mai multe cazuri, un șoarece care aleargă la nesfîrșit în roata lui spre amuzamentul celor care l-au pus acolo. Și nu mă refer la cei care l-au votat, ci la cei care au semnat lista de candidaturi. Oameni care n-au nici un interes în a reforma un sistem care le asigură privilegiul de a distribui arbitrar rente. Cine a pretins vreodată decență din partea unui șoarece?

În contextul ăsta, a vorbi și a scrie limba corect e deja o chestiune de finețe care ratează cumva subiectul mare. Iar subiectul mare e deschiderea sistemului politic astfel încît persoanele alese în funcții publice să iasă din paradigma gunoierului: cineva trebuie să o facă și pe asta. Și pentru că veni vorba de reformă, iar alegerile sînt încă departe, mai ține cineva minte că primarii sînt aleși într-un singur tur? Asta ca să amintesc doar o cale de reparare a dezastrului reprezentării politice în România.

Din nou, risc să-i deranjez pe unii dintre cititori, dar felul în care ne alegem conducătorii mi se pare infinit mai important decît, să zicem, Roșia Montană.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

volan2 png
VIDEO Poziția mâinilor pe volan. Cum este greșit, cum este corect. „Airbagul îți sparge fața cu propria mână”
Un jurnalist auto arată, într-un clip video, cum se țin mâinile corect pe volan. El explică de ce poziția „10 și 14”, pe care am învățat-o la școala de șoferi, și poziția „ora 12” nu sunt corecte.
Depp și avocata lui
Johnny Depp are o relație cu avocata sa. Femeia este mai tânără cu 22 de ani
Johnny Depp are o nouă relație, chiar cu avocata lui, Joelle Rich, care l-a reprezentat pe actor în procesul împotriva publicației The Sun.
Gaspar Gyorgy foto arhiva personala jpeg
Gáspár György, psihoterapeut: „Problemele adulților își au originile în drama propriei copilării“
Gáspár György, un foarte apreciat psiholog român, spune că pentru a avea o viață emoțională sănătoasă trebuie să trecem prin mai multe etape de ne rezolva problemele care ne-au marcat copilăria

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?