EDITORIALE ȘI OPINII

Reintroducerea manualului unic înseamnă să-i reduci pe profesori la statutul de roboței stupizi care reproduc toți același conținut. Și mai înseamnă uniformizarea educației. Și ușile larg deschise către abuz și autoritarism: manualele unice vor fi aprobate de minister, vor fi redactate de anumiți autori (preferați de minister), vor exprima niște conținuturi „conforme“ cu viziunea oficială, guvernamentală, ministerială. Se va crea, din nou, o cultură unică, o educație unică, o „viziune“ unică, of

Te apucă zîmbetele numai cînd citeşti numele echipelor de club la care joacă supuşii Marelui Ducat: CS Fola Esch, Union Titus Petange, FC Progres Niederkorn, SC Telstar, F91 Dudelange. Nişte FC Simpatice. Şi totuşi. Nu că Franţa n-a cîştigat, acasă, în faţa minusculului vecin, dar era chiar să piardă. Cum se poate?

nțeleg că ocolul, cu abureala de rigoare, a fost doar pentru ca el să treacă pe la fîntîna Miorița pentru acest gest. Nu vreau să mă enervez. Ce aș putea rezolva?

Extraordinarul Turn Babel al lui Pieter Bruegel cel Bătrîn (cel de la Viena, 1563) nu seamănă cu Etemenanki, care avea un plan pătrat.

Îmi declar spaima cînd văd cîtă ură acompaniază discuțiile despre justiție în România. Și cei care simt fericire cînd cineva merge la închisoare (și îl urăsc pe el și pe susținătorii lui), și cei care simt revoltă cu același prilej (și îi urăsc pe judecători și pe susținătorii lor) ar trebui să știe că ceea ce fac sau cred este forma cea mai pură de nedreptate.

Scoatem creionul galben. Mai exact, cel vopsit galben – imagine clasică ce cred că se derulează în mintea oricui cînd vine vorba de simplul și trebuinciosul instrument de scris.

Noi nu ne plîngem, avem pensii speciale. Principiul e chestia, domnule! Nu pleci afară pînă nu-ți cunoști țara și frumusețile ei de ticăloșie! Asta e lege! Dar acum voi nu mai aveți nici un Dumnezeu!

Și dacă ăsta a fost „interbelicul“ nostru? Scurta noastră perioadă de dezvoltare și de deschidere care acum se încheie. Dacă revenim iar la vreo formă de autoritarism autohton (în România, pînă și comunismul a avut un specific național foarte ușor de identificat)? Crește economia României, însă crește pentru cîțiva oameni. Și mai cresc șansele ca nu peste multă vreme să fim o națiune înconjurată de ruine în mijlocul cărora strălucește ecranul televizorului cu diagonală mare pe care tocmai l-am c

Teoria evoluției speciilor a fost lăsată deoparte. Apariția omului va fi predată la orele de Religie. Manualele par a fi concepute pentru a crea „noul cetățean“ polonez, lipsit de aparat critic și deci permeabil la ideologia de partid, avertizează Podemski.

Schulz a supărat milioane de alegători minoritari, nu în ultimul rînd turci, supralicitînd criticile cancelarei la adresa Ankarei.

Dacă nu religiile existente, atunci cine a doborît totuși religia comunistă? În primul rînd, doborît e poate un cuvînt pretențios în actualul context. Comunismul e religie dominantă în continuare în China și, sub o formă deghizată și probabil marginală în raport cu naționalismul pravoslavnic, el supraviețuiește în unele state foste sovietice, și în principal în Rusia.

Suferim de zădărnicie: totul ne irită, nimic nu ne mişcă.

Știința nu ne mai îngăduie, cu alte cuvinte, să trăim după vechile criterii ale unei etici religioase.

Tot ce este perceput drept „elită“ va fi devalorizat resentimentar, tot ce este expert, simplu specialist în ceva, va fi înlăturat din funcţii, iar omul nepotrivit va fi promovat peste tot la locul nepotrivit.

Omul e zeul intrării la o paranghelie de super-mega-fiţă. Mircea Geoană, în vremea aceea şeful Senatului, este gazda evenimentului. Clar nu îi vine să creadă ce zic eu, dar nici nu ştie ce să îmi zică. M. (o prietenă, şi ea cu mulţi pitici), care a venit cu mine, e îmbrăcată de parcă ar primi Oscarul în seara aia.

Cum de a apelat Securitatea la acești farisei, neglijîndu-mă pe mine, un om excepțional, care aș fi scris niște note impecabile, pînă și împotriva mea însumi, dacă s-ar fi impus, de un profesionalism suprem. Ar fi vuit astăzi CNSAS-ul de frumusețea lor!

Bucureștiul trebuie să dea un conținut dorinței sale de a participa la proiectul apărării comune europene. Acesta a fost gîndit tocmai pentru a pune în comun resursele industriilor de apărare din statele membre.

Omonimia creată astfel nu mi se pare nici necesară, nici fericită. Ar fi fost preferabil ca publicitatea şi revistele de modă să fi folosit în continuare termenul generic rimel, deja impus. Dar cum să te lupţi cu moda lingvistică tocmai în domeniile fashion şi beauty?

Fotbalul nu e nici comedie, nici dramă. Cînd ajunge să se ia prea în serios e doar o absurditate patentă. Milionari în chiloţi fugăresc o minge urmăriţi hipnotic de mulţimi uriaşe. Descrieţi-i faza aceasta lui Alfred Nobel sau lui Marie Curie.

„Iată, deci, cum o convingere – dacă o afirmație care nu are în spate o idee lămurită poate fi numită o convingere – s-a răspîndit în aproape toată Anglia fără să existe cea mai mică dovadă“, conchide Darwin.

Pinguinul Apolodor implicat fără urmă de dubiu într-o săpătură ilegală.

Mă declar uluit de ac­tua­lul război cu statuile care pare că a cuprins întreaga Americă.

Voi ce ați expune într-un muzeu (personal) al eșecului?

Fascinant e că, uneori, turiștii înșiși se urăsc între ei. N-avem loc unii de alții pe terase, pe autostrăzi, în avioane. Ne urîm visceral și ne disprețuim, crezînd fiecare despre celălalt că nu se ridică nici la demnitatea, nici la nivelul intelectual de a fi un turist autentic și competent.

Pentru 360 de minute de spectacol de fotbal, cheltuim 100 de milioane de euro. Și asta este, repet, doar o estimare.

A făcut deja carieră declarația primarului Gabriela Firea despre orașul smart București: capitala e un oraș smart „doar pentru că aici locuiesc foarte mulți oameni smart“. E absurd, ridicol și revoltător: un oraș cu foarte mulți oameni inteligenți e condus de atîta vreme de edili neispirați și neputincioși...

Adică nu plătesc 500 de lei amendă, îmi dați Registrul, dar trebuie să îi dau 250 de lei, jumătate din sumă, domnului inspector?

Care e secretul domnului Silberstein?

Din cînd în cînd, fantomele de secol XIX ale naționalismului maghiar au mici spasme vitejești.

Pentru mulți turiști europeni în Cuba, comunismul este un spectacol de neratat.  Cum se raportează, acum, cubanezii la comunism? Ambivalent… Antropologul britanic Martin Holbraad relatează, în acest sens, un monolog edificator al unei bătrîne pe o stradă a Havanei: „Cînd oamenii ăștia l-au dat jos pe Batista, eram cu ei – totul era atunci schimbare! Dar, Dumnezeule, cine ar fi crezut atunci că o să-i mai avem aici, agățîndu-se cu unghiile, pînă acum? Nimeni nu poate să suporte asta!“

Dacă e să mă iau după mama, sînt rudă cu Adrian Năstase, cel mai faimos premier puşcăriaş, împuşcat şi mare, mare numărător de ouă.

Acum doi ani, Berlinul tocmai le-a luat de sub nas liderilor populiști și activiștilor extremiști din Europa centrală și răsăriteană o uriașă șansă de ascensiune dată de o criză a refugiaților pe propriile teritorii. Probabil acesta este și motivul pentru care tocmai aceștia o atacă acum cel mai vehement pe cancelară.

E foarte posibil ca un aşa-zis ţigănism să fie, de fapt, un franţuzism… Abule! – cu accentul pe vocala finală şi cu sensul „dă-mi, adu!“

O observație făcută de Benjamin Franklin, în 1755, într-un discurs politic, te pune și astăzi, foarte serios, pe gînduri. Spune, în original, acest titan al istoriei americane: Those who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty, nor Safety.

De fapt, habar n-avem ce se întîmplă cu Halep. Nu există jucătoare de tenis care să fi stat mai mult şi atît de sus în elită fără să meargă pînă la capăt, să urce pe locul 1 sau să cîştige un turneu de Mare Şlem. Un fenomen. Putem căuta repere culturale.

Exercițiile fizice de-a dreptul înfiorătoare ale unor balerine mai mult sau mai puțin celebre sau fotografii șocante cu degetele de la picioare tumefiate, deformate sau sîngerînd din pricina mersului pe poante.

Să fii pe șantier și să nu trebuiască niciodată să te gîndești cu ce te îmbraci eliberează, se pare, multe resurse. Pe șantier ești viu, în oraș ești o jucărie cu bateriile pe terminate.

În privința violențelor de la Charlottesville, Trump a călcat, iar, pe bec.

Formal, intrarea României în Primul Război Mondial s-a decis la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916, ținut în Marea Sufragerie de Gală din Palatul Cotroceni. Acolo s-au întrunit Regele Ferdinand, prinţul moştenitor Carol, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, alături de alți membri ai Guvernului, precum și reprezentanți ai Parlamentului și alți oameni politici ai vremii. La ora 11.

Numele lui Fiodor Tolbuhin într-un spațiu public din București este ofensator. Nu rescrie nimeni istoria, ci ne administrăm judicios memoria. Sîntem liberi să o facem.

Președintele turc i-a îndemnat pe etnicii turci din Germania să nu voteze cu CDU, SPD și cu Verzii, pe care le consideră partide „inamice ale Turciei“. Iar atunci cînd ministrul german de Externe Sigmar Gabriel l-a acuzat de ingerințe în chestiuni politice, l-a pus imediat la punct spunînd că „trebuie să știe unde îi e locul“.

Lîngă schit a răsărit o biserică fercheșă, de trei ori mai mare decît el, cu enoriași încă neidentificabili. Cine va urca pînă la ea pentru a participa la liturghie? Încă un produs al smereniei noastre strămoșești!

Ceva este diferit fundamental între imaginarul Iadului și cel al Fumatului. Primul ne trimite la lumea cealaltă, este transcendent; ultimul a trecut în imanență și ne pîndește la fiecare colț al vieții cotidiene. Salvarea nu mai este dincolo, ci aici.

Eşti numit ministru. Nu vrei ca oamenii care sînt imediat sub tine să fie mai deştepţi sau mai oneşti. Îţi alegi oameni superloiali şi mai proşti, care să fie pe poziţiile de încredere de secretar de stat.

Crima ucigaşului din Charlottesville ar fi o prezumtivă tentativă de „provocare a unui război civil“, recte a unei „izolări a dreptei“. Şi un „atac asupra rasei albe“. Or, e clar sau ar trebui să fie clar oricăror oameni de bun-simţ că este mult prea devreme să se dea verdicte definitive asupra dedesubturilor oribilei crime comise la Charlottesville ori asupra prestaţiei probabil lamentabile a autorităţilor locale.

Există şi romane criminale, menţionate de pildă în prezentarea unui film despre „un arhitect și scriitor de romane criminale de succes“ (subtitrari-filme.com).

Ţinea, timid, un manuscris sub braţ. Avea ori nu talent literar? Merita sau nu să-şi dedice anii pensiei activității artistice?

Lupta antidoping e atît de mare încît prinderea lui Errani cu letrozol e echivalentă cu dovedirea unui spărgător de bănci filmat cu seiful în braţe.