Nu mai vrem turişti!

Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Locuitorii cîtorva paradisuri de vacanță din Europa nu mai vor turiști. E un lucru deja bine știut de multă lume. Din ce în ce mai multă. Pentru că, la ora asta, în plină mahmureală a globalizării, totul se discută în cifre mari. Însă cifrele mari nu mai sînt atît de simpatice, cum păreau cu niște ani în urmă. Beția gîndului că lumea care circulă liber va însemna doar profituri din ce în ce mai mari și prosperitate pentru toți s-a transformat într-o migrenă, care nu trece cu nici o poțiune miraculoasă. Locuitorii unora dintre destinațiile de vis nu mai vor să înoate în valurile de cetățeni veniți din toate colțurile lumii să le inunde străduțele și piațetele, să stea la terase și să facă poze.

În Italia, la Cinque Terre și Veneția, în Spania, la Barcelona, în mai multe sate și orașe de pe coasta Mediteranei, dar și în alte locuri unde turiștii dau năvală, localnicii au început, în fel și chip, să-și exprime nemulțumirea. În mai multe clasamente – iar în cazul de față nu contează dacă punem sau nu preț pe ele, ci faptul că, de multe ori, rezultatele sînt aceleași – Parisul a ieșit cel mai neprietenos oraș. Unii s-au apucat să facă tot soiul de ghiduri, care mai stupide și amuzante, care mai aproape de lumea reală, ca să-i învețe pe parizieni cam cum ar trebui să se poarte cu indivizii sosiți să le viziteze orașul. În multe locuri, presiunea incredibilă a turismului împinge locuitorii din centru spre periferii, transformîndu-i cumva într-un soi de mișcare de rezistență care se grupează cum poate pentru a supraviețui asaltului. Se cîștigă bani buni din turism. Dar prețul cu care vin acești bani îi exasperează chiar și pe unii dintre cei care nu mai au timp să numere cît le intră în buzunar. O nevroză proaspătă, pe cît de evidentă, pe atît de complicată, bîntuie lumea.

Începînd de pe coasta Mediteranei, dar și pătrunzînd adînc în continent, pînă spre nord, în locuri despre care n-ai zice neapărat că sînt interesante pentru migranți, a apărut o populație nouă. Mai bine zis, ai de a face cu un chip nou al lumilor de prin orașe. E un amestec aiuritor cu de toate. Turismul extrasezonier a devenit, în anumite locuri, la fel de sălbatic ca cel din vîrful sezonului. Turiștii, avizi să profite cît mai mult de banii pe care-i plătesc, se amestecă cu migranții și cu chipurile speriate sau ostile ale localnicilor. Unele dintre legendarele destinații de vacanță au devenit ceva foarte apăsător, un fel de amestec de stări, o atmosferă pe care o simți că e gata să explodeze. Oceanul de ochi care inundă străzile se dezlănțuie în fiecare dimineață la fel. Valuri de ochi care nu vor să rateze nimic, să vadă cît mai mult, și se ajută cu aparate de toate felurile să fixeze în memorie absolut tot ceea ce pot înghiți cu privirea. Alte valuri, mai domoale, de priviri discrete – ochi din ce în ce mai mulți, care încă evaluează prudent sau chiar temător situația – dar din care citești, fără să-ți dai seama cum, că vor deveni ceva ce încă nu poți măsura și cîntări la ora asta. Apoi, pe ici, pe colo, freamătul privirilor celor care simt că pierd pămîntul de sub picioare, ochi speriați, din care se citește și panica, dar și disprețul sau ura față de tot ce e biped pe lumea asta, vorbește o limbă anume și poartă cu sine un smartphone sau un aparat de fotografiat.

Rareori mai vezi ființe umane care nu poartă „uniforma“ de turist. O forță nevăzută ne face pe toți să ne îmbrăcăm la fel, să ne înhățăm gadgeturile și să ieșim pe uși, plonjînd în șuvoiul care inundă mai toate destinațiile de vacanță. Deși e foarte multă lume, n o să simți forța șuvoiului dacă te duci prin Halkidiki, sau pe aproape oriunde în Grecia sau în Turcia, cu excepția cîtorva insule care gem de turiști. Pe-aici, prin partea asta de continent, nici lumea localnicilor nu e speriată de cucerirea turistică, ci încă luptă din greu să facă bani din asta. Un anumit fel de sărăcie încă ține trează o umbră de zîmbet autentic. Însă, pe măsură ce te duci spre Vest, un anumit fel de bogăție cască ochii a panică, a disperare, pentru că aici sînt locurile în care se simte cel mai bine frisonul unei lumi în plină schimbare.

Fascinant e că, uneori, turiștii înșiși se urăsc între ei. Sîntem o masă gigantică, în interiorul căreia, în anumite clipe de respiro, ne mai scapă privirea și spre noi înșine. Și-atunci ne urîm că ne-nghesuim pe străzi, în biserici și muzee, ca morsele pe-un petec de stîncă. N-avem loc unii de alții pe terase, pe autostrăzi, în avioane. Ne urîm visceral și ne disprețuim, crezînd fiecare despre celălalt că nu se ridică nici la demnitatea, nici la nivelul intelectual de a fi un turist autentic și competent. Globalizarea sună frumos cînd vinul șade liniștit în frapieră și nu mai ai unde să pui o brichetă pe masă de farfuriile pline cu „mîncarea locală“. Pe urmă, totul se complică. Dimensiunea fenomenului care face ca ființele umane să circule pe toată planeta e ceva ce a depășit net așteptările fiecăruia dintre noi. În interiorul tău, deși nu recunoști, te gîndești că globalizarea e, în primul rînd, pentru tine. Cum îl vezi și pe altul că participă la globalizarea asta, te cam încrunți. Iar cînd vezi oceane de oameni care vor aceleași lucruri pe care le vrei și tu, intri n panică și-ncepi să urăști.

Deocamdată, globalizarea nu ne schimbă natura, ci doar sensurile și direcțiile de mișcare. Poate că, la un moment dat, însăși forța mecanică a acestui fenomen ne va învăța ceva salvator și durabil. Pînă atunci, apele sînt în mișcare. Se formează valul. Puțini, extrem de puțini au la îndemînă placa de surf cu care să se ridice și să vadă cum arată lumea de-acolo. Cei mai mulți dintre noi ne-nghesuim și viermuim, în toate direcțiile, pe plajă. Încă nu vedem ce vine din larg.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

grefier
Grefier dat afară pentru că avea un handicap grav. Concedierea, declarată abuzivă
Un grefier de la o judecătorie din subordinea Curții de Apel Bacău a fost concediat, în contextul în care s-a descoperit că deține un certificat pentru grad de handicap accentuat, cu însoțitor.
arestare carabinieri Italia FOTO stiridiasoora
Român arestat pentru viol în Italia, amnezic. „Am băut 20 de litri de vin, nu mai știu ce am făcut“
Un român de 40 de ani a fost arestat în Italia, la Cuneo, fiind acuzat că a violat o femeie într-un parc din oraș. Bărbatul le-a spus anchetatorilor că nu-și mai amintește nimic din ce a făcut în ziua respectivă.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski se declară șocat de faptul că Israelul nu a oferit sisteme antirachetă Kievului
Zelenski a cerut sprijin Israelului la începutul războiului și s-a declarat șocat de faptul că israelienii nu au oferit sisteme antirachete Kievului pentru a contracara atacurile rușilor.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?