Înapoi

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Înapoi jpeg

Vine o vreme, la sfîrșitul verii, cînd sînt jerpelit în aeroport. După două luni de șantier cu două perechi de pantaloni și două cămăși pentru muncă (o zi lucrezi cu unele, o zi cu celelalte), interesul pentru a mai fi vreodată prezentabil e zero. Ce mă indispune deci nu e că voi fi privit urît de lumea care vine sau pleacă în vacanță și care, de altfel, e de la an la an mai șleampătă, poate programatic. Pînă și aeroportul, cu care nu mă împac deloc (trebuie să am și eu o personalitate), în situația asta nu mai e principala sursă de disconfort. Întrebarea pe care și-o pun toți cei care se întorc de pe șantier în București este acum alta: mă voi mai putea adapta vreodată la toate convențiile idioate care guvernează viața noastră de oraș? La șmecherii și fasoane, la blocuri și lifturi, la contactul permanent cu portofelul, cu telecomanda, cu volanul? Răspunsul, bineînțeles, este da. Toți ne vom adapta și, după cîteva săptămîni, amintirea șantierului va fi doar o strîngere de inimă din senin, o pierdere a cărei dimensiune nici n-o mai înțelegem. Vom sta frumos la coadă și la semafor, vom strînge mîna oamenilor construiți din accesorii, vom vedea murdăria urbană pe care n-o poate mîntui nimic și cu atît mai puțin viața noastră mîncată de tranziții și frecuș. Iar să zici că și pe șantier e cald, nu numai în oraș, e ca și cum ai zice că e tot aia să te bată Barcelona pe Camp Nou sau doi gherțoi într-un gang. Șantierul îți amintește faptul, pe care nici nu trebuie să fii scriitor ca să te compromiți iremediabil dacă-l admiți, că este foarte bine cu oamenii, că oamenii sînt buni și că natura e minunată. Am impresia că pe șantier fiecare se detestă mai puțin ca oriunde. Prea e toată lumea evident veselă și fericită, ceea ce face pe toată lumea și mai veselă și mai fericită; un adevărat cerc vicios. Simți că mintea funcționează, că ai rămas suficient de simplu și de comestibil.

Dar cum poate fi mai rău în oraș, dacă pe șantier se muncește mai mult? Pentru că e înșelător să te gîndești doar la volumul de muncă. Oboseala o fi direct proporțională cu el, dar e și invers proporțională cu motivația ta și cu calitatea socială a muncii. Ești cu atît mai motivat cu cît munca are, ca pe șantier, un rost imediat (nu peste o lună sau pentru generațiile viitoare) și e direct relevantă pentru tine personal (nu doar pentru o instituție sau o firmă). Cît despre lucrul în echipă, vorbe care chiar au sens pe șantier, retorica asta pare a fi fost în rest inventată doar ca să ne vîndă în continuare o diviziune a muncii în segmente tot mai puțin inteligibile. În plus, o muncă la care pui și osul, nu numai tastele, e mult mai puțin stresantă. Nici nu trebuie să ajungi pe un șantier arheologic – pînă și un mutat de mobilă (atîta timp, evident, cît nu e mobila ta) te învață asta.

Exemplul cu hainele, cu care am început, e mai puțin frivol decît pare. Să fii pe șantier și să nu trebuiască niciodată să te gîndești cu ce te îmbraci eliberează, se pare, multe resurse. „Trop de boutons à boutonner et à déboutonner“ nu se mai aplică. Și-apoi mai este forța de atracție (vorbesc acum doar din perspectiva unui bărbat) a igienei precare. Se știe că într-o lume ideală concepută de creierul unui bărbat, igiena precară ar fi obligatorie. S-ar acorda cel mult puncte suplimentare pentru ceva bunăvoință către igienă, dar de penalizări n-ar putea fi vorba. Nici acest exemplu nu e poate chiar așa frivol. Preocuparea pentru igienă, așa virtuoasă cum e, poate ajunge să se învecineze și cu patologicul. Risipa de apă și detergent e, oricum, colosală. Un duș confortabil, cu spălat pe cap cu tot, se poate face cu trei litri de apă – de douăzeci de ori mai puțină apă decît folosim de obicei. La sfîrșitul campaniei am cercetat două morminte de înhumație, de secol V; de cîte ori te poți spăla pe mîini înainte de pauza de masă? Te speli o dată.

Dar înainte de a fi o întoarcere la dușuri diluviene sau aer condiționat, întoarcerea în oraș este o condamnare la lîncezeală. Gata cu prezența fizică a celor vechi, cu intensitatea nemeritată a vieții, cu măgărușii, țestoasele și aricii, cu pofta de mîncare și de somn, cu senzația bizară că te simți excelent, cu glumele din creierii dimineții. Mai ales, gata cu camaraderia fără reziduuri, cu pașnica legiune străină a indivizilor care ar da orice pentru munca de arheolog. În locul lor, creștetele din Pasajul Unirii, panourile cu reclame, bătrînii care cerșesc. Pe șantier ești viu, în oraș ești o jucărie cu bateriile pe terminate. Cel puțin de data asta, venind de la Histria (foto), n-a trebuit să trec prin aeroport. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum îi țepuiesc șoferii de Bolt pe turiști pe aeroportul din capitala Azerbaidjanului. Pățania unei familii de români
Eliza și Ioan, doi români din Galați care au călătorit în peste 40 de țări de pe patru continente, au avut recent o experiență foarte neplăcută cu șoferii de Bolt de la aeroportul din Baku, capitala Azerbaidjanului. Șoferii de acolo sunt deja cunoscuți pentru faptul că țepuiesc des turiștii.
image
Amezi uriașe pentru folosirea apei potabile la grădină și piscină. „Eu consum pentru piscină și la două sate mai jos n-au apă nici să bea”
În timp ce unii români consumă o cantitate uriașă de apă în perioadele caniculare, folosind-o la udatul legumelor din grădini și sere sau la umplerea piscinei, alții nu au apă de băut. Legea Apelor prevede amenzi între 25.000 și 30.000 de lei pentru folosirea nerațională a apei.
image
Taberele școlare. „Rețeaua timpului liber“, deschisă în comunism pentru toți copiii merituoși
Adevărate aventuri într-o vreme în care distracțiile erau puține, iar micile-mari bucurii mai apreciate, taberele școlare erau prezente în toate județele, cele mai multe fiind finanțate de Stat.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.