Ştiinţă versus ştiinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Mult mai interesantă decît disputa, oarecum perimată, dintre religie și știință, mi se pare tensiunea survenită, în chiar teritoriul pozitivismului strict, cînd e vorba despre statutul și destinul omului, așa cum se percep ele din perspectiva unor campioni ai științelor naturale. Aflați în aceeași ogradă, mari savanți văd lucrurile diferit, ceea ce pare să contrazică unanimitatea – de regulă subînțeleasă – a „exactității“ științifice. Mai jos, două exemple.

Mai întîi, un pasaj din Werner Heisenberg (Convorbiri despre relaţia dintre ştiinţele naturii şi religie, 1969): „Omul simplu trebuie să aibă convingerea că adevărurile spirituale sînt suficiente pentru ştiinţa comunitară, mai ales cînd trebuie să-şi orienteze hotărîrile de viaţă după valorile lor. Căci «a crede» nu înseamnă pentru el «a lua ceva drept adevărat», ci a se încrede în forţa diriguitoare a acestor valori. De aceea, cînd ştiinţa cea nouă, agonisită de a lungul istoriei, ameninţă să arunce în aer adevărurile spirituale, apar mari pericole. Separarea totală dintre ştiinţă şi credinţă nu e decît un expedient, o soluţie pe termen scurt. În ambianţa culturală occidentală, de pildă, s-ar putea ajunge, într-un viitor nu prea îndepărtat, la o situaţie în care parabolele şi imaginile religiei să-şi piardă, chiar şi pentru oamenii simpli, orice putere de convingere; mă tem că, în acel moment, şi etica de pînă mai ieri se va nărui şi că se vor întîmpla lucruri atît de îngrozitoare, încît vor depăşi închipuirea noastră de astăzi.“

Cu un an mai tîrziu, în 1970, un alt laureat al premiului Nobel, Jacques Monod, vedea lucrurile cu totul altfel (Hazard și necesitate, trad. rom. 1991). Din perspectiva lui, universul „tradițional“ al europeanului era alcătuit dintr-un set de valori livrate, îndeobște, de religie, la care se adăugau eforturi raționale de a înțelege lumea „științific“. Cele două paliere ale conștiinței moral-intelectuale comune funcționau fără contradicție. „Știința“ oferea adevăruri de natură statistică cu privire la natură, iar miza pe transcendență oferea regulile esențiale ale comportamentului comunitar și reperele unei orientări spirituale care să dea vieții individuale un sens. Or, spune Monod, acest „consens“ nu mai este posibil. Contradicția dintre repertoriul valorilor transcendente și edificiul explicativ al științei exclude orice conciliere. Știința nu ne mai îngăduie, cu alte cuvinte, să trăim după vechile criterii ale unei etici religioase. Și, de asemenea, opțiunea religioasă nu se mai poate împăca, în mod autentic, cu imaginea despre lume a științelor moderne. „Alianța“ dintre scientism și „metafizica“ spiritualistă și-a pierdut temeiul. Astăzi, e de părere Monod, „omul știe, în sfîrșit, că este singur în imensitatea indiferentă a universului din care a apărut datorită hazardului. Ca și destinul său, datoria lui nu este înscrisă nicăieri“. Asta ar însemna că ceea ce, pentru Heisenberg, ținea de „un viitor nu prea îndepărat“, pentru Monod era deja situație dată, actualitate. Diagnosticul e același, dar concluziile celor doi oameni de știință sînt diferite. Separarea dintre știință și credință va duce, din punctul de vedere al fizicianului german, la „lucruri atît de îngrozitoare, încît vor depăși închipuirea noastră“, în vreme ce, pentru biologul francez, destrămarea conviețuirii firești dintre cele două „extreme“ ale cunoașterii va descătușa, în sfîrșit, omul din prizonieratul unei primejdioase inautenticități și îi va da ocazia să asume destinul eroic al unei vietăți autonome. „Modelul“ lui Monod este Sisif, așa cum îl descrie Camus: „Sisif ne învață fidelitatea superioară care îi neagă pe zei și dă puterea de a împinge stîncile la deal. Acest univers rămas fără stăpîn nu-i pare lui Sisif nici steril, nici neînsemnat. Lupta însăși către înălțimi e de ajuns spre a umple un suflet omenesc.“

Nu am de tras concluzii. Constat doar că „edificarea“ științifică nu ne simplifică radical viața, nu-i „lămurește“ nici pe corifeii ei într-atît încît să garanteze o „concepție despre lume“ cristalin axiomatică, omogenă, liniștitoare. Unul zice hăis, altul cea. Unul presimte catastrofa implicată în „victoria“ scientismului, celălalt vorbește, romantic, despre eroism și „înălțimi“ nedefinite. Cu alte cuvinte, „progresul“ științific, miraculos și, în principiu, benefic, nu limpezește linia orizontului, nu oferă soluții pentru „ordinea“ existențială de care avem nevoie toți. Oricît am ști de mult, sîntem mereu, în căutarea noastră de sine și de sens, la început: nerăbdători, perplecși, plini de speranță și de teamă. Și gata să ne înregimentăm, suficienți, în tabăra care ne convine. Eu, de pildă, votez cu Heisenberg. Dar simt că voturile celor care pariază pe Monod sînt în creștere...

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Mircea Badea jpg
Antena 3 a devenit Antena 3 CNN: postul și-a schimbat numele și sigla. Ce discurs a ținut Mircea Badea VIDEO
Marți, 26 septembrie, Mihai Gâdea și Rani Raad, președinte CNN Worldwide Commercial, au semnat la București acordul de parteneriat.
Vladimir Putin FOTO Profimedia
Novorusia, proiectul care ar deveni realitate? Dacă da, este casus belli? Pentru cine?
Astăzi, peste câteva ore, se vor încheia referendumurile organizate sub amenințarea armelor în cele patru provincii Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.
Imagine din orașul Izium - Război în Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT| Război în Ucraina. Moscova anunță primele rezultate ale „referendumurilor”: Trupele ucrainene avansează pe frontul de est
În timp ce armata ucraineană continuă să avanseze pe frontul de est, regimul Putin anunță un vot covârșitor în favoarea alipirii a patru regiuni ucrainene la Rusia. În Rusia, numeroși bărbați apți de încorporare continuă să fugă din țară sau să caute mijloace de a scăpa de război.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.