Trump în bătălia statuii

Paul Goodloe MacIntire (1860-1952) era originar din Charlottesville, Virginia, a făcut bani mulți la bursele din Chicago și New York și, la 58 de ani, s-a retras în orașul natal. Aici, a făcut ceea ce sute de alți americani asemenea lui făceau pe atunci. A construit și a donat clădiri noi pentru universitatea locală. A subvenționat înființarea unei facultăți de comerț și a unei facultăți de arte. A construit amfiteatrul în aer liber al universității. A construit o clădire nouă pentru cel mai important spital local. A cumpărat ediții bibliofile pentru biblioteca locală. A cumpărat cam 500 de tablouri pentru muzeul universității. A finanțat proiecte de cercetare în psihiatrie și oncologie la spitalul universitar din Charlottesville. În fine, printre altele, a decis să contruiască și să doneze orașului patru parcuri. În 1917 a cumpărat un lot pe care erau niște construcții cam dubioase, le a demolat, a făcut un parc și l-a donat orașului. În parc, printre flori, arbori, tufe și ierburi, a ridicat o statuie a generalului Robert E. Lee, comandantul trupelor confederate din partea locului care au luat parte la Războiul Civil american, între 1862 și 1865. De aceea, parcul s-a numit „Lee“. MacIntire a crezut, sincer, că face un bine orașului. Și așa se părea, căci a primit recunoștința întregii comunității. Ei bine, habar n-avea el ce făcea, de fapt. Toate generațiile de locuitori ai orașului Charlottesville de pînă acum au greșit. În 2017, lumea s-a deșteptat deodată. MacIntire era un inconștient, dacă nu cumva mai mult, căci statuia lui Robert E. Lee nu e ceea ce el și toți cei de după el au crezut. Un veac mai tîrziu, partea activistă a orașului a decis că MacIntire a făcut rău și că răul trebuie îndreptat cumva.

Sigur, în sinea ta, poți avea o stupoare: cum de statuia nu a deranjat oameni care erau cu mult mai aproape de Războiul Civil, pe tot parcursul secolului al XX lea, și devine insuportabilă astăzi? Dar asemenea stupori le pot avea doar cei care nu pricep progresul. În fond, progresul constă în faptul că ceea ce nu ne deranja ieri devine absolut de nesuportat astăzi. Progresul este o creștere accelerată a listei de lucruri care ieri erau normale, dar azi au devenit intolerabile; trebuie să lupți cu tot ce era inofensiv ieri. Nu te-ai prins în dinamica asta, ești retrograd, dar controlează-te mai bine, că s-ar putea să fii deja rasist sau fascist, Doamne ferește! Să revenim la Charlottesville.

Așadar, după dispute locale (căci au fost ONG-uri care s-au opus), cu o majoritate de 3 la 2 (Consiliul Local din Charlottesville are cinci membri, toți din partea Partidului Democrat), s-a votat demolarea statuii și, în unanimitate, schimbarea denumirii parcului. Au apărut proteste – nu toți locuitorii orașului au fost fericiți cu dărîmarea statuii. La proteste au apărut grupuri de indivizi din afara orașului care, într-un delir de o violență rară, au scandat lozinci rasiste și antisemite. Cauza statuii generalului Lee a devenit o cauză pentru neonaziști. Ba chiar unul dintre ei – un idiot cum rar mi-a fost dat să văd – se declară inspirat în ce face de Corneliu Zelea Codreanu. Un amestec haotic de însemne naziste și KKK, un marș nocturn cu torțe și strigăte brutale au umplut locul. Atenție: oamenii aveau autorizație de la Primărie să protesteze. Aceeași Primărie care a decis demolarea statuii. Libertatea de exprimare este sacră. Presa i-a numit imediat pe acești protestatari „suprematiști“, pentru că susțin, printre altele, supremația rasială a albilor și vor o Americă epurată rasial.

Imediat au apărut contramanifestanții. La început, oamenii din cele două grupuri au strigat unii la ceilalți. Apoi s-au încăierat. Poliția a fost depășită și s-a declarat stare de urgență, ceea ce înseamnă că toate manifestațiile sînt interzise și, pentru menținerea ordinii, autoritățile locale pot face apel la întăriri federale sau chiar militare.

Pînă la această decizie, oricum doar parțial respectată de cele două grupuri, au avut loc acte de violență inimaginabile. A avut loc un deșănțat spectacol al urii. Episodul cel mai tragic: un suprematist s a urcat în mașină și a intrat în plină viteză într-un grup de antisuprematiști. A murit un om. Au fost răniți alții. Autorul a fost arestat și, în fața judecătorului, nu a arătat nici un fel de regret. Procesul, desigur, va continua.

Nici antisuprematiștii nu sînt ușă de biserică. Și ei au venit la contramanifestație înarmați, gata de bătaie, puși pe harță, deciși să îi încingă pe suprematiști. Așa s-a aflat, de pildă, că există o mișcare zisă „AntiFa“, adică antifascistă, care are ca ocupație bătutul fasciștilor. Sigur, ideea pe care o induce toată lumea este că AntiFa, deși vinovați și ei de violențe, sînt mai puțin vinovați decît suprematiștii. Mai întîi, pentru că ei reacționează și nu inițiază. Ceea ce, totuși, e greu de stabilit pentru că e aproape imposibil să mai detectezi cine a dat primul pumn cînd două mulțimi furioase se înfruntă separate de un modest gărduleț nu mai înalt de un metru. Apoi, pentru că, totuși, „AntiFa“ n-au ucis pe nimeni, în vreme ce suprematiștii, din cîte se vede, au ucis.

În privința violențelor de la Charlottesville, Trump a călcat, iar, pe bec. Mai întîi, a preferat să tacă o zi, ca să afle exact ce se întîmplă la Charlottesville. L-au făcut praf pentru această tăcere. Apoi, cînd a vorbit public, a încercat să fie echilibrat. Mare greșeală! Acum, în America, nimeni nu mai ține cont de fapte și nimeni nu mai vrea să priceapă ce se întîmplă. Toți știu ce se întîmplă, ba chiar știu dinainte ce o să se întîmple. Nimeni n-are dubii. În enervarea lor, toți sînt fericiți: faptele confirmă riguros tot ceea ce are fiecare în cap. Pentru unii, vin fasciștii. Pentru alții, vin comuniștii. Pentru unii, evreii, negrii și corporațiile sufocă America. Pentru alții, naziștii incitați de Trump duc țara spre dictatură. Și faptele, bietele fapte, confirmă, cuminți, pe fiecare. În două declarații succesive, Trump a spus că trebuie condamnate violențele de ambele părți. Acest „de ambele părți“ a iritat ambele părți. Antisuprematiștii, care beneficiază de o cvasi-unanimă susținere mediatică, văd că Trump apără suprematiștii folosind ticăloasa echivalență morală. Suprematiștii, care își spun părerile pe Internet sau în intervuri luate de o presă ce le e ostilă, nu contenesc să-l înjure pe Trump pentru că nu le ține partea. Trump, spun ei, este vîndut evreilor, căci le-a dat în căsătorie o fiică. Da, acesta este nivelul mental al suprematiștilor. Ei nu sînt periculoși pentru că sînt proști, ci sînt periculoși pentru că, în prostia lor, nu au nici o problemă să ucidă.

Cît despre frumosul gest al lui Paul Goodloe MacIntire de acum un veac, morala ar putea fi asta: fii atent ce daruri faci azi, că s-ar putea să îi superi rău pe cei care nu s-au născut încă…

Foto: adevarul.ro