Politica resentimentului

Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
Bacalaureatul părinţilor jpeg

– Dacă te gîndeşti bine, îţi dai seama că, de fapt, de-abia acum lupta de clasă a învins cu adevărat...

Amicul meu are darul de a rezuma, adesea, probleme tare încurcate în verdicte edificatoare. Îmi dau seama, instantaneu, că a nimerit-o şi de data asta. Într-adevăr, este cea mai concisă şi cuprinzătoare descriere a situaţiei în care ne aflăm în prezent în România. Desigur, atunci, la începutul comunismului, „lupta de clasă“ a ucis – acum, nu; acum însă, în post-comunism, această „luptă de clasă“ este un produs democratic – atunci, nu. Mai important: atunci, pînă şi comuniştii au trimis la plimbare „tovarăşi“ prea proşti pentru a face faţă cerinţelor schimbărilor revoluţionare – acum, nu...

Bine, bine, veţi spune, dar o „luptă de clasă“ implică, prin definiţie, o „clasă“; despre ce „clasă“ poate fi vorba acum?

Este acea „clasă“ pe care, într-un articol anterior din Dilema veche, Valeriu Nicolae o descrie de minune, în stilul său captivant, sub eticheta mai proşti, dar loiali. Cred că am recunoscut cu toţii această categorie de indivizi şi avem fiecare o sumedenie de exemple personale la care să ne referim. Şi totuşi, de aici şi pînă la o „clasă“ pare să fie o cale destul de lungă. Şi, chiar şi aşa, ar rămîne o întrebare ce necesită un răspuns: cum a fost posibil ca o asemenea „clasă“ să se coaguleze? Pentru aceasta, povestea nu mai este suficientă. Tot mai proşti şi fideli, dar de ce?

Lui Marx i se atribuie o distincţie utilă în acest caz: clasă în sine şi clasă pentru sine. Din această perspectivă şi forţînd puţin nota, se poate spune că există pretutindeni, există dintotdeauna şi există din plin şi la noi o categorie fluidă de nedreptăţiţi, de învinşi, de pierzători şi, în consecinţă, de frustraţi ai sorţii. Pentru Marx, această categorie era, în mod paradigmatic, proletariatul ca o clasă în sine, care trebuia adus la conştiinţa de sine şi, astfel, transformat în clasă pentru sine, subiect istoric al Revoluţiei. A fost şi n-a fost chiar aşa, dar, în orice caz, în prezent, nu este obligatoriu să fie doar astfel. Nemulţumirea, eşecul, frustrarea se pot acumula şi coagula în diverse spaţii sociale şi din varii motive. Este exemplul devenit, într-un fel, la fel de paradigmatic, al categoriei sociale mobilizate electoral de populism, care capătă deci un fel de conştiinţă de sine, transformîndu se ad hoc într-o clasă electorală pentru sine. Este şi modelul urmat, sui generis, de PSD pe tot parcursul post-comunismului nostru: un populism pragmatic, drapat într-o ideologie de stînga.

Ce s-a schimbat însă în ultima vreme?

Un lucru important: populismul vag de stînga, adaptat la condiţiile economiei de piaţă şi ale integrării europene, a mobilizat tot mai mult resentimentul acestei categorii de pierzători ai tranziţiei (categorie în mare parte promovată, nu ajutată de PSD & fiii), transformîndu-l în conştiinţă de sine a unei „clase a resentimentului“, tot mai motivată şi mobilizată de ura explicită faţă de acei „winners“ percepuţi ca vinovaţi ai marginalizării lor şi tot mai animată de nevoia irepresibilă de revanşă. Complementar, această „clasă a resentimentului“ a început să fie reprezentată, tot mai bine, de o clasă politică la fel de resentimentară, totul fiind organizat într-o politică a resentimentului. Este ceea ce a reuşit, magistral, în felul său, Liviu Dragnea: resentimentari din toată ţara, uniţi-vă! Pentru aceasta, a adunat în jurul său şi a mobilizat cohortele de resentimentari politici, cei care au dus servieta ani la rînd fără nici un rezultat, care au aşteptat, strîngînd din dinţi, să fie numiţi prefecţi, primari, directori de grădiniţe etc., adesea copii ai unor marginali ai comunismului, parveniţi ne-isprăviţi (în sensul etimologic al lui „parvenit“), care nu şi-au văzut niciodată răsplătită cum se cuvine – cum au crezut că s-ar fi cuvenit – fidelitatea lor faţă de Partid, care au acumulat şi transmis urmaşilor lor resentimente acumulate de-a lungul întregii vieţi. Au răspuns cu toţii la chemarea noului Leader şi s-au înrolat într-o naţională a dispreţului vindicativ, revanşă a dispreţului la care consideră că au fost supuşi ani, eventual generaţii de-a rîndul. Populismul a devenit unul „organic“ şi sincer, înlocuind populismul strategic şi cinic, dominant în lume. A înlocuit chiar şi populismul calculat al lui Iliescu, comparativ mult mai rafinat.

Resentimentul este un sentiment general uman, născut din trăirea unei si­tuaţii umilitoare sau nedrepte, ce afectează stima de sine şi generează o ostilitate cronică faţă de sursa percepută a acestor frustrări. Analizînd Resentimentul în istorie, Marc Ferro atrage atenţia că revenirea rănii trecute este mai puternică decît orice uitare: resentimentarul nu uită! Pe de altă parte, într-un raport destinat Forumului pentru o nouă guvernanţă mondială, Margaux Vulliod atrage atenţia, la rîndul ei, că resentimentul poate fi refulat sau exprimat, dar, orice ar fi, acesta este purtătorul creaţiei sau întăririi unei identităţi de grup, care va cere reparaţii pentru situaţia în care se află. Ceea ce va implica, ne spune tot Marc Ferro, descalificarea valorilor opresorului perceput şi o re-evaluare şi promovare a propriilor valori: resentimentarul, individual sau social, se legitimează prin de-legitimarea valorilor celuilalt. A spus-o, de fapt, Nietzsche în Genealogia moralei, definind „morala sclavului“: resentimentarul, sclav al frustrărilor sale, îşi justifică neputinţa prin denegare şi „răsturnare axiologică“; el va urî sincer – şi nu doar din loialitate faţă de partid – tot ceea ce va percepe ca valori străine cutumelor sale parohiale. Desigur, am întîlnit cîţiva primari, ba chiar şi unul sau doi prefecţi, care împărtăşeau valori culturale de bun-simţ, dar le evitau din fidelitate faţă de partid; în general însă, dispreţul comun este cel care întăreşte loialitatea şi nu invers.

Ce nu e clar aici? Mergeţi prin ţară sau uitaţi-vă, pur şi simplu, în jur: tot ce este perceput drept „elită“ va fi devalorizat resentimentar, tot ce este expert, simplu specialist în ceva, va fi înlăturat din funcţii, iar omul nepotrivit va fi promovat peste tot la locul nepotrivit. Cultura, în general, va fi pusă în scenă peste tot, cu o condiţie: să fie cultura noastră, a oamenilor din popor, să fie Cîntarea Valorilor României de rit post-comunist. Politica este, în sfîrşit, cu adevărat şi integral, dintre noi şi pentru noi.

Dar cu noi cum rămîne? 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.