Hotel Ambos Mundos (IV)

Publicat în Dilema Veche nr. 704 din 17-23 august 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

– Ţigara şi Moartea –

– Smoke! Somebody is smoking here!

Am simțit în ceafă privirea care mă pironea cu aceste vorbe. Eram pe terasa generoasă a hotelului Ambos Mundos. O briză ușoară se ridicase dinspre mare. Un uriaș vas de croazieră își facea intrarea lină în port, privind de sus vechea Piață a Armelor. Lumea își lua, fără grabă, micul dejun, unii își sorbeau a doua cafea, alții erau la prima piña colada, pentru a savura ideea că sînt în Cuba. La cîteva mese, bărbați și femei își aprinseseră țigările.

– You’re killing me! – s-a mai răstit o dată vocea la mine, iar posesorul ei s-a întors cu scaun cu tot spre masa noastră.

– Să mori tu!? – era să-i răspund, dar m-am abținut. M-am uitat doar lung la el și i-am zis: That’s life, sir…

– În Australia ați fi fost de mult la închisoare! – mă anunță el, cu un început de jubilație în glas.

– Presupun, dar, nu știu dacă ați observat, aici sîntem în Cuba, nu în Australia! Apropo, de ce naiba ați venit în Cuba?

S-a blocat o secundă, negăsind, se pare, un răspuns inteligent la această întrebare existențială. După care a revenit la atac:

– Dar să știți că și Cuba, dacă vrea să intre în rîndul țărilor civilizate, trebuie să interzică fumatul. Atunci să vă văd ce o să faceți! – a adăugat el după un timp.

Se simțea deja orgasmul în vocea australianului. Cred că în mintea sa se perindau, feeric, rugurile inchiziției, ghilotinele revoluției franceze, cuptoarele naziștilor, lagărele comuniștilor, mă rog, tot ce mai știa el din istoria tandră a omenirii, adică orice mijloc de supliciu la care el, în visul său izbăvitor, mă executa vindicativ și mă trimitea în Iadul fumătorilor și al celorlalți păcătoși. Cred că această viziune îi dădea și un straniu sentiment de putere și de stimă de sine, căci întregul său corp s-a învîrtoșat, ca un general pitic în fața armatei sale de soldați de plumb. L-am lăsat pe australian cu viziunile sale și am plecat.

L-am reîntîlnit o zi mai tîrziu, pe o străduță turistică a Havanei. Țopăia cu un aparat de fotografiat în jurul unei bătrîne cubaneze care scormonea prin gunoaie, molfăind clasicul trabuc. Era, evident, fascinat. I-a cerut apoi voie bătrînicii, în engleza sa impecabilă, să facă o poză cu ea trăgînd din trabuc. She’s so typical! – l-am auzit șoptind unei doamne din grupul său. Cigarrillo no, cigarro si! – mi-a trecut mie prin gînd. Apoi am plecat din nou.

Dar ceva din vocea sa nu-mi dădea pace. Avea ceva din trîmbițele Yerihonului, din vocea unui preot mistic după ce tocmai avusese o revelație, era o voce care aducea oamenilor Adevărul Sfînt. Pe scurt, era o voce de misionar în plin exercițiu devotat al misiunii. Mi-am adus aminte de numeroase alte voci similare, chiar dacă nu chiar atît de fericite de vorbele pe care le rostesc. Rememorîndu-le, am început să mă întreb dacă nu cumva ce-i mînă în luptă pe apostolii antifumatului este și altceva – și chiar mult mai mult – decît simpla grijă pentru sănătatea proprie și a planetei. Nu puteam să mi explic altfel patima sinceră și profundă pe care o pun în blestemarea fumătorilor, acel furor mistic ce pune stăpînire pe ei ori de cîte ori văd licărind o țigară. Într-un tîrziu, am realizat că, în spatele precauțiilor lor sanitare, se află ceva mult mai mare, mai important, mai cutremurător: Moartea.

Mi-a revenit în minte toată iconografia creștină a Iadului, reprezentările Diavolului și ale deghizărilor sale malefice, cortegiul de Memento mori hrănit de pictori și zugravi de biserici. Ceva era asemănător între tot acest imaginar al fricilor creștine și galeria de imagini pe care Liga Australienilor de Pretutindeni le afișează pe pachetele de țigări sau prin toate reclamele cu putință din media. În ambele cazuri, este expus, în scopuri didactic-mîntuitoare, Răul. Este expus înfricoșător, pentru ca oamenii, înfricoșați, să-l evite. Este un Rău pe care oamenii îl consideră real, și el chiar este, sui generis, real, în mod spiritual – în cazul creștinismului – și material-biologic – în cazul bisericii antifumat: țigările chiar fac rău la sănătate. Un Rău care va pune stăpînire pe păcătoși cu foc și smoală, într-un caz, cu boli și bube înfricoșătoare în celălalt. Nimic nou sub soare, ar fi îngînat Borges…

Dar ceva s-a schimbat totuși, ceva este diferit fundamental între imaginarul Iadului și cel al Fumatului. Primul ne trimite la lumea cealaltă, este transcendent; ultimul a trecut în imanență și ne pîndește la fiecare colț al vieții cotidiene. Salvarea nu mai este dincolo, ci aici. Și nu mai este „dincolo“, deoarece dincolo nu mai este, poate, nimic, iar Moartea a fost eufemizată, alungată din conștiința corpului sănătos și veșnic tînăr în care s-a retras prezentul continuu al existenței noastre compulsiv fericite. Memento mori a fost înlocuit cu memento vitae. Iar viața de aici – ne predică preoții Pieței noua eschatologie – va aparține preafericiților nefumători.

Pentru a întreține acest basm de piață al Tinereții fără bătrînețe (și, tacit, fără moarte), apostoli ai marketingului au creat, pe model creștin, un short-cut al Diavolului: Țigara. Și, ca să înțeleagă toată lumea, i-au pus Morții o Țigară în gură. Există, desigur, multe alte rele care ar fi putut întruchipa Răul, dar cu cancerul sau cu tsunami nu te poți lupta și nu le poți controla, în timp ce fumatul poate fi stăpînit. Țintuirea Diavolului tabagic în pixelii reclamelor antifumat le oferă deci oamenilor speranța mîntuitoare că pot învinge Răul, stăpînind, astfel, Moartea. Din această perspectivă, blestemele aduse fumătorilor – dar și simpla condamnare tacită a acestora – sînt, mai presus de toate, un soi de exorcizare a Diavolului și, implicit, o declarație de triumf al Vieții asupra Morții. Prin urmare, thanatofobia postmodernității se tratează cu paleativul fantasmatic al luptei antifumat, de parcă fiecare nou convertit la abstinență tabagică ar fi încă o lovitură dată Morții și o certificare a puterii nefumătorului de a o ține pe aceasta la distanță: nefumătorul, cel care a învins Moartea…

Acum pot să-l înțeleg pe australianul meu, iar enervarea mi se topește într-un zîmbet trist: sărmane om…

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.