Un taximetrist

Publicat în Dilema Veche nr. 707 din 7-13 septembrie 2017
Un taximetrist jpeg

„Trebuia să spuneți că mergeți la aeroport. Noroc că eu am rovinietă și hîrtiile care trebuie pentru accesul la Otopeni, dar puteați să dați peste unul care n-avea și atunci ar mai fi trebuit să așteptați alt taxi. Sînteți în întîrziere?… Așa și așa?… Aaa, păi nu vă faceți probleme, ajungem înainte de ora 12. Cel tîrziu la 12, pe drumurile pe care le știu eu.“ Deja direcția în care a luat-o e cam ciudată. În orice caz, nu e drumul cel mai scurt pe care-l știam noi. Dar poate că are el ceva în cap. Un tip cu părul alb și alură de om civilizat. Nu zicem nimic. „Nu vă deranjează dacă mergem pe la Foișor și pe urmă pe Dacia, că pe acolo noi, taximetriștii, avem voie și e mai liber? Pe Ștefan cel Mare sînt de obicei niște blocaje groaznice. Acuma, eu nu dispun, eu doar propun, dumneavoastră sînteți clienții.“ Îi spunem că poate s o ia pe unde știe el, numai să ajungă mai repede. El continuă să vorbească.

Domnule, ce prost merge ăsta! E dintr-ăla care nu-și scoate mașina decît foarte rar, în week-end. Uite ce model vechi e și cît de bine arată. O ține în garaj. Iese cu ea doar la un picnic, cu familia, la un grătar, la un mititel. Și cu mititeii ăștia… Am un amic care a comandat undeva, la munte, niște mici. Ai lui abia dacă au gustat din ei și el a rămas cu vreo doisprezece, pe care i-a terminat singur. A doua zi, pe drumul de întoarcere, au început să i iasă niște bube la gură. Cică mergea 30 de kilometri, îi ieșea o bubă, mai mergea 50 de kilometri… altă bubă. Eu știu ce-i cu bubele astea, că exact așa mi-a zis un tip care lucra ca gestionar pe vremea lui Ceaușescu. Pentru mici, la tocat puneau carnea care începea să se strice. Și l-am întrebat atunci cum pot să facă așa ceva, sînt criminali… Mi-a zis să stau liniștit, că nu moare nimeni din așa ceva, că le ies doar niște bube la gură. Auzi, nenorociții! Sînt niște obiceiuri învățate pe vremea aia care nu s-au uitat, domnule. Se practică și azi.“

Îmi închipui că de pe Dacia vrea s-o ia pe Dorobanți, că și pe acolo taxiurile au bandă specială. El merge însă înainte, spre Piața Romană. „În orașul ăsta, nu viteza contează“ – zice, ca și cum ar fi simțit că mă miră alegerile lui –, „ci drumul pe care mergi. Trebuie să știi străduțe, trasee, pe unde te poți strecura mai ușor.“ Noi urmăm totuși bulevardele mari. Ceasul se apropie de ora 12. Mă întreb deja ce mai e de făcut. Individul se înfundă în ambuteiajul din apropierea Palatului Victoria spunînd că de obicei pe acolo se circulă foarte repede. Îl enervează un coleg de breaslă. „Uite-l și pe ăsta. Bagă-te, mă, mai încolo, că ai destul loc. S-a făcut taximetrist, țiganul. Și-a găsit permisul pe acasă și s-a gîndit să-și ia licență. Cum naiba o fi luat-o? Dar ziceam de treaba aia cu micii. Vreți să știți cum se fac micii adevărați?“ Răspund ceva monosilabic, cu ochii pe ceas. „Se amestecă neapărat trei feluri de carne: jumate porc și cîte un sfert oaie și vită. Se pune o linguriță de bicarbonat la un kil de carne, sare, usturoi după gust… Dar carnea aia tocată e tare, e uscată. Unii pun apă, dar nu iese bine. Eu pun zeamă de oase de vită. Dintr-alea care se dau la căței, le fierb bine și adaug zeama de oase la amestecul ăla. Ies niște mici de te lingi pe bot, nu alta, nici la Cocoșatu’ nu sînt așa. Asta e rețeta veche. Eu nu mai mănînc mici decît făcuți așa, în casă, de mine, să nu-mi iasă bube la gură. O fi vreo manifestație, ceva, ce dracu’ e cu aglomerația asta aici? Stați, că știu eu cum să o luăm pe străduțe. Cum spuneam, au rămas la românașii noștri niște obiceiuri din vremea ailaltă. Tot așa făceau și cu brînza, cu telemeaua. Știți, o băgau în apă și la rece, și ea lua rapid încă vreo 20 la sută în greutate. Se umfla de apă și ei luau banii pe surplus. Se îmbogățeau. Ce, credeți că acum nu mai fac? Sau cu salamul stricat, care se înverzea. Tot Costică, ăla de care v-am zis că lucra la carne pe vremea Împușcatului, mi-a explicat. Cică îl spălau cu detergent pe deasupra. Se ducea și verzeala, și mirosul. Detergentul se ducea și el cu apă, nu-l mai simțeai. Domnule, nu vă supărați, opresc o secundă la fîn-tîna Miorița, că trebuie să-i dau unei cliente niște ochelari pe care i-a uitat în mașina mea. Fac un gest omenesc. Noroc că i-am găsit eu, că putea să-i ia alt client.“

Sînt în continuare monosilabic, fără reacție. Înțeleg că ocolul, cu abureala de rigoare, a fost doar pentru ca el să treacă pe la fîntîna Miorița pentru acest gest. Dar mă face să mă simt solidar cu clienta care își va primi ochelarii înapoi. Observ însă cum ochelarii sînt înmînați, aproape din mers, ce-i drept, unui alt taximetrist cu mașina parcată acolo, iar șoferul nostru primește 10 lei. Nu vreau să mă enervez. Ce aș putea rezolva? Oricum sîntem un fel de clienți captivi. Gîndesc asemeni ciobanului din baladă. La fîntîna Miorița. Dacă o fi să pierdem avionul, înseamnă că așa a fost scris. Îi atrag totuși atenția că ceasul a trecut de 12. Zîmbește încurcat. „Îmi cer scuze, nu întîrziem mai mult de zece minute, sper că nu sînteți chiar așa pe muchie. Abia acum am realizat că e vineri și că de asta e așa de aglomerat pe aici. Toată lumea merge în week-end pe DN1. Dar, oricum, în zona asta putem să mergem mai repede, chiar cu peste o sută la oră (acul arată 70). Să țineți minte rețeta de mici. Și să nu luați de oriunde și gata făcuți că… v am spus ce se întîmplă. Obiceiuri proaste din comunism, domnule, asta e.“

Oprește în trombă la intrarea aeroportului. E trecut de 12 și 10.

Foto: wikimedia commons

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

port ambarcatiuni jpeg
„Pontonul lui Udrea” putrezește în Dunăre. Dovada lucrului prost făcut și a risipirii banului public
Inaugurat cu fast în 2009 de Elena Udrea, ministrul Turismului de la acea vreme, portul de ambarcațiuni de la Galați, o investiție de 900.000 de euro a ministerului, s-a dovedit a fi o investiție foarte proastă.
Vladimir Putin FOTO EPA EFE jpg
Putin susține că Occidentul are un comportament de prădător pe piața mondială a alimentelor
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a afirmat, marți, în cadrul unei întrevederi privind munca sezonieră din Rusia, că Occidentul are un comportament de prădător pe piața mondială a alimentelor.
Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
Trupele ucrainene continuă să avanseze în Est: Luptele pe frontul de sud, mai dificile
Trupele ucrainene au continuat să înainteze în regiunea nord-estică Harkov, pe malul drept al râului Oskil, și au înregistrat unele succese şi în provincia Doneţk.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.