O călătorie spre centrul Ticăloşiei
Ne îmbarcăm azi pe o navă fantastică și navigăm prin răgăliile unor minți omenești capabile de orice. Călătoria noastră nu are granițe, nu ne oprim la controale și nu verifică nimeni bagajele din cala navei. E mult mai bine decît în Schengen. Aici chiar nu te oprește nimeni, niciodată, la nici o frontieră, pentru că Ticăloșia e un spațiu universal, foarte primitor pentru toată lumea. Nu cere nimeni actele unei anumite cetățenii, nu te-ntreabă nimeni cu ce scop ești pe-acolo, care e durata vizitei, cine te susține pe perioada șederii sau ce dorești să vizitezi în primul rînd.
Deci bun venit în Ticăloșia! Un spațiu pentru toată familia, o destinație de vis, o lume din care puțini s-au mai întors. Moneda oficială este cinismul. Un cinism, două cinisme. E o valută convertibilă foarte avantajos în orice, indiferent de zona în care operezi cu ea, adică fie în realitatea palpabilă, fie în cea virtuală. Ticăloșia încîntă și prin relieful deosebit de variat, dar mai ales prin multiculturalitatea ei, pentru că nu există rasă de pe lumea asta care să nu hălăduiască pe-acolo. La un moment dat, nu va mai fi nevoie să călătorim spre acest teritoriu. Pentru că el se întinde constant, de la facerea lumii. În curînd, va trebui să deschidem doar ușa sau, pur și simplu, să ne dăm jos din pat și… gata! Am ajuns! E frumos și, pur și simplu, universal.
Un cuplu de pensionari români vociferează ceva în spatele navei, încă de la îmbarcare. Să le dăm cuvîntul. Spuneți ne, vă rugăm, ce vă nemulțumește? „Ei, -Doamne… Cum adică ce ne nemulțumește? Totul! Și, mai ales, elanul ăsta cosmopolit. Tinerii din ziua de azi… Mereu vă mănîncă-n… Doamne, iartă-mă! Parc-aveți mișcoci în… ăsta. O clipă n-ați sta. Hop-țop, imediat să vă duceți afară, să plecați din țară, s-o-ntindeți peste hotare! Mai întîi să vă cunoașteți țara, și-abia apoi să vă ardă tălpile de plecare prin alte părți! Păi, nu vă e rușine, măi?! Există atîtea frumuseți de ticăloșii, aici, la noi. Nimeni n-are ce avem noi, aici! Unii plîng de secole după frumusețile astea, alții și ar da o mînă să le aibă. Ticăloșiile lăsate de strămoși, de care unii dintre voi uită, sînt un tezaur, ascuns aici de secole, pe care cineva trebuie să-l ducă mai departe. Cine să dea viață moștenirii ăsteia, dacă nu voi, tinerii?!“
Doamnă, domnule, stați un pic! Vă respectăm vîrsta și experiența, dar nici chiar așa nu se poate! Nici măcar n-ați ascultat oferta ghidului nostru profesionist. Dacă ați fi avut un pic de răbdare – dar așa crede generația dumneavoastră, că vi se cuvine orice, dacă ați îmbătrînit în explorarea și cunoașterea tuturor ticăloșiilor –, deci revin, dacă ați fi avut un pic de răbdare și ați fi ascultat ghidul, ați fi aflat că vă invitam azi la o călătorie spre una dintre cele mai frumoase și impresionante ticăloșii din lume. „Unde, dragă?! Pe Litoral? Am fost de mii de ori!“ Nu, doamnă! În Anglia! Să-l cunoașteți de domnul James McCormick. Un ticălos care a vîndut detectoare de mine în valoare de vreo 55 de milioane de lire sterline. Doar că detectoarele astea erau false, stimată doamnă! Erau, de fapt, niște detectoare de mingi de golf, pe care ăsta le șmenuia și le dădea drept detectoare de mine, chiar și de alea de foarte mare adîncime. Adevărul e că dispozitivul-minune avea ceva antenă de radio de-ăla vechi. Dar antena nu era legată pe dinăuntru la nici o componentă a aparatului, și nici cu baterie nu era prevăzută. Deci era un rahat de douăj’ de dolari, pe care guvernul plătea și două mii juma’. Niște știfturi aduse de prin State, dracu’ să-i pieptene. Vă dați seama cîtă lume a murit? Cîți au sărit în aer, călcînd pe mine de război, pe care prostia aia nu le detecta, că n-avea cum?! Plus șpăgi cosmice spre generali din armata irakiană, să meargă uns contractul. Care-a mers, din moment ce ăsta, domnu’ McCormick, a făcut 55 de milioane de lire sterline. Asta ticăloșie, stimată doamnă! Apogeul! Cît tupeu! Cîtă rezervă strategică de cinism ținut sub saltea! Cum să nu vizităm așa ceva? Cum să ratați un asemenea monument de cultură planetară?
„Tinere, eu ți-am mai zis. Nu banii de bilet contează în chestia asta. Noi nu ne plîngem, avem pensii speciale. Principiul e chestia, domnule! Nu pleci afară pînă nu-ți cunoști țara și frumusețile ei de ticăloșie! Asta e lege! Dar acum voi nu mai aveți nici un Dumnezeu! V-ați pierdut toate reperele, toate valorile! Cum să pleci, cînd tu nu știi ce-i aici? Cum să te duci să vizitezi un nenorocit de englez, cînd avem aici oameni mari, care au depășit orice limite ale creației de ticăloșie? Uite, știe cineva din lumea civilizată, care se bate cu cărămida-n piept, că aici, la noi, există domni și doamne funcționari care fură banii publici destinați bolnavilor în stare terminală? Că există domni și doamne care raportează cheltuieli fictive, că mînăresc importuri de medicamente, pînă cînd ăia care le așteaptă pot să crape? Că se raportează internări și tratamente fictive, ca să se sifoneze banii cu pricina? Știe lumea asta care se pretinde avansată în ticăloșie că aici, într-un spital, cu toate pilele lu’ Pește, cadavrele sînt jefuite? Adică le dispar, ca prin minune, între sala de operație și morgă, lănțișoarele de aur, verighetele, inelele? Rîdeți de dacopați, inconștienților?! Care arată clar că aici e originea lumii?! Uite, noi sîntem ticălopați! Jigniți-ne, faceți-ne excepționaliști sau cum vreți voi! Dar noi vrem să apărăm moștenirea de ticăloșie, tezaurul ăsta care ne-a fost lăsat!“
Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.
