Ceva despre justiţie

Publicat în Dilema Veche nr. 707 din 7-13 septembrie 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În 1989, cu ocazia primirii unui premiu, Paul Ricœur a ținut o conferință intitulată „Iubire și justiție“ care a fost, firește, publicată imediat. Într-o Românie care țipă isteric, pe la toate încheieturile, după dreptate și în care se cîștigă alegeri urlîndu-se de la televizor „Dreptate!“ (și în 2004, și în 2012), într-o Românie care se mîndrește cu felul ei de a iubi, cu poeții și iubăreții ei, cu ortodoxia sa suavă și cu tandrețurile ei în general, lectura acestei scurte conferințe – are doar 25 de pagini în format mic – ar prinde tare bine.

Ricœur vorbește, mai întîi, despre discursul iubirii creștine („agápe“), un discurs de natură poetică prin excelență, și identifică trei particularități. Prima: discursul iubirii este întotdeauna un discurs de laudă. Bucuria de a vedea sau de a se referi la obiectul iubirii se transpune în ipostazierea acestuia deasupra tuturor celorlalte. Astfel, discursul iubirii scapă oricărui examen etic pentru că este imposibilă „clarificarea conceptuală“. A doua particularitate a discursului iubirii în creștinism este faptul că e promovat, adesea, ca poruncă. Să iubești pe Dumnezeul tău! Să iubești pe aproapele tău! Să iubești pe dușmanul tău! – se spune. Caracterul imperativ al iubirii poate părea mulțimii de superficiali emancipați ai vremii noastre un scandal. Cum adică să fiu eu obligat să iubesc pe cineva? Iubesc pe cine vreau…

Ricœur sugerează două explicații. Prima, poate mai puțin convingătoare, este o speculație care pornește de la imperativul kantian. A doua, de o subtilitate excepțională pentru că surprinde unul dintre aspectele pur și simplu geniale ale iubirii, constă în observația că iubirea devine imperativă pentru că există, nu ca să existe. Îndrăgostiții, în momentele lor de intimitate, își spun adesea „Iubește-mă!“ și nu sună deloc agresiv, anume pentru că iubirea există deja. La fel și în relația cu Dumnezeu. „Iubește-L pe Dumnezeu!“ nu se spune cuiva care nu-L iubește, ci cuiva care Îl iubește deja. Așadar, iubirea se impune ca obligatorie odată cu existența sa, căci dobîndește un statut ontologic total, dominant și, în cele din urmă, regulator-normativ. În fine, a treia caracteristică a discursului iubirii este puterea sa metaforizatoare, care derivă din imnicitate și din poetica inerentă vorbirii despre sentiment. În pandant, Ricœur identifică aspecte ale discursului despre justiție complet opuse celui despre iubire: justiția este formală (și acesta este un aspect al forței și coerenței ei) și deloc metaforică; justiția pleacă de la ideea de egalitate în fața ei și de la ideea echitabilei distribuții, adică nu favorizează nici un subiect, în vreme ce iubirea ridică în slăvi obiectul ei și-l distanțează de toate celelalte; justiția își adresează imperativul nu doar celor care au deja vreo particularitate (așa cum face iubirea, care devine imperativă doar pentru cei care sînt deja sub puterea ei), ci tuturor oamenilor, tinzînd spre universal. În fine, în ultima parte a discursului, Ricœur își asumă sarcina de a face „o punte de legătură între poetica iubirii și proza justiției, între imn și regulă formală“. Construcția intelectuală a lui Ricœur este, aici, admirabilă și, la final, descoperim odată cu el că „Iubirea este păzitorul dreptății, în măsura în care justiția… este mereu amenințată să cadă din nou, în ciuda ei, la nivelul calculului interesat al lui «do ut des». Iubirea păstrează justiția pe calea cea bună…“

Îmi declar spaima cînd văd cîtă ură acompaniază discuțiile despre justiție în România. Și cei care simt fericire cînd cineva merge la închisoare (și îl urăsc pe el și pe susținătorii lui), și cei care simt revoltă cu același prilej (și îi urăsc pe judecători și pe susținătorii lor) ar trebui să știe că ceea ce fac sau cred este forma cea mai pură de nedreptate. Îmi dau seama că, scăpat de sub controlul iubirii, actul de justiție românesc este în mare, imens pericol. Ura furibundă indusă sacadat, ca un sunet de mitralieră, în sufletul oamenilor (și vorbesc, aici, de ura împotriva indiferent cui!), nu are cum să nu ajungă și în sufletul judecătorilor. Oricît s-ar feri de otrăvurile mediului social în care trăiesc pentru a fi cît mai „aseptici“ cînd fac dreptate, judecătorii și procurorii au șanse mici să nu fie, măcar, atinși de toxina partizanatului politic (căci acolo rezidă, de fapt, totul). Nu mai vorbesc de situația în care ei înșiși umblă după această toxică atingere.

Politicieni și oameni din presă deopotrivă – a lor este răspunderea pentru sălbăticirea lumii românești, pentru dezechilibrul ei, pentru sufletul ei răvășit. Politicienii care vor să facă din justiție un instrument de atingere a scopurilor politice și oamenii de presă care îi ajută fac un imens rău României. S-a dovedit că, de ei, sistemul judiciar se poate apăra și, la nevoie, societatea sare în apărarea lui. Dar ce ne facem cu ura din noi? Și, mai ales, cu plăcerea?

Astăzi, în România, cele două tabere din jurul justiției susțin, de fapt, același lucru. Știm că unii vor să subordoneze justiția intereselor lor, alții vor să o apere. Fără să stai mult pe gînduri, evident că ții cu cei din urmă. Dar, în fond, cele două tabere spun același lucru: că justiția trebuie să le facă plăcere. Plăcerea unora e durerea celorlalți, se vede treaba. De aici și inimiciția. Or, a face din justiție un producător de senzații sociale este profund greșit.

Cine ne-a băgat în cap că justiția e un serviciu social pe care statul are datoria să-l livreze societății ne-a dus în mare eroare. Cînd aud că e important ca lumea să aibă încredere în justiție și judecăm valoarea actului de justiție după cum poporul sau grupuri populare au sau nu încredere în el, iarăși, mă sperii. Justiția nu trebuie să dea satisfacție nimănui! Justiția care urmărește să fie iubită de popor sau de o parte din el este la mare distanță de obiectivul ei natural. Poporul este cel mai nepotrivit judecător al judecătorilor din simplul motiv că poporului nu-i pasă dacă e drept sau nu, lui îi pasă dacă-i place sau nu. Diferență enormă! Cît diferența de la justiție la injustiție!

Dacă vrem să judecăm ce face un judecător sau altul din perspectiva dreptății (nu a legalității!), atunci trebuie să fim siguri că noi înșine sîntem drepți. Nu poți judeca cu pretenția că identifici dreptatea și/sau nedreptatea fără să-ți examinezi propriul amplasament în raport cu justul. Dar cine dintre noi poate spune despre el însuși că e drept sau nu fără să greșească? Și tocmai pentru că e foarte dificil să fii drept cînd judeci dreptatea unui act judiciar, avem la îndemînă reglajul cel mai bun: iubirea. Dacă iubim, nu e sigur că judecăm drept, dar e sigur că nu putem fi nedrepți. În acest sens, vorba lui Ricoeur, „iubirea păstrează justiția pe calea cea bună...“

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

ivan putin2 jpg
Apariție rară: imagini cu fiul secret al președintelui Putin, într-un spectacol de gimnastică
Noi imagini apărute în spațiul public par să-l arate pe fiul secret al președintelui rus Vladimir Putin, un băiat de aproximativ 10 ani, luând parte la un spectacol de gimnastică organizat în orașul Valdai, în nord-vestul Rusiei, scrie The Sun.
astronauti iss petrecere profimedia (2) jpg
Petrecere în spațiu! Astronauții de la bordul ISS s-au distrat la 420 de kilometri deasupra Pământului
La o altitudine de 420 de kilometri deasupra Pământului, a avut loc probabil cea mai la înălțime petrecere din istoria omenirii – chiar la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS).
Jogging miscare sport exercitii FOTO Shutterstock jpg
Minutele magice care ne pot scăpa de diabet. Un nou studiu arată remediul ideal care aduce nivelul din glucoză din sânge la normal
Specialiștii americani au găsit cheia de a preveni eficient diabetul. S-a constatat că sportul poate face minuni și chiar aduce nivelul de glucoză din sânge la nivel normal, chiar și în faza de prediabet. Studiile au indicat un număr minim de minute de sport săptămânal pentru prevenție.
Mika Takishima instructoarea de fitness de 94 de ani din Japonia care a dezvoltat Metoda Takimika pentru slăbit Foto japan forword com
Ce face în fiecare zi o celebră japoneză de 94 de ani, înainte de cină și de ce nu e ceea ce te aștepți
Descoperă obiceiul zilnic surprinzător al celei mai în vârstă antrenoare de fitness din Japonia, la 94 de ani, care combină tradiția cu mișcarea și un stil de viață echilibrat pentru o longevitate remarcabilă.
mormant rege mayas belize (2) jpg
Mormântul secret al unui rege mayaș, descoperit în Belize după 1700 de ani!
În inima junglei din Belize, arheologii au scos la lumină mormântul vechi de 1700 de ani al unui rege mayaș – o descoperire excepțională care aduce noi perspective asupra istoriei timpurii a uneia dintre cele mai mari civilizații ale Americii Centrale.
Ministrul Educației, Daniel David FOTO gov.ro
Bursele studenților, sacrificate în numele austerității. Explicațiile ministrului Educației
Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, răspunde ferm mai multor politicieni din Coaliție care au criticat anumite măsuri de austeritate din Educație și Cercetare, deși sunt elemente asumate în programul de guvernare.
Social media smartphone telefon facebook FOTO Shutterstock
UE testează în cinci țări aplicația de verificare a vârstei pe rețelele sociale. România, un teren dificil
Cinci țări din Uniunea Europeană au anunțat că vor testa un sistem digital de verificare a vârstei pentru accesul la platformele sociale. Măsura este parte dintr-o inițiativă mai amplă a Comisiei Europene, menită să protejeze copiii de conținutul dăunător din online.
Trump si Ursula Official White House Photo by Shealah Craighead jpg
Războiul tarifelor lui Trump. Ce țări ar putea să înlocuiască SUA pe piața europeană
Donald Trump susține că va impune tarife de 30% la mărfurile importate din UE și Mexic, începând de la 1 august. Dacă decizia sa va fi menținută, UE și SUA vor intra într-un adevărat război comercial din care Bruxelles-ul riscă să iasă extrem de șifonat, iar România va avea enorm de suferit.
ai generated 8223420 1280 jpg
Soluția pentru colectarea datoriilor fiscale: modernizarea ANAF prin parteneriate controlate. „Se practică în toate țările civilizate”
România are în evidențele ANAF peste 81 de miliarde de lei în datorii fiscale acumulate de firme. Deși ar putea acoperi o bună parte din deficitul bugetar estimat la 30 de miliarde, statul pare că n-a încercat nici măcar un proiect-pilot de colectare în parteneriat cu firme private.