A doua zi după înfrîngerea sistemului

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Sistemul a cedat în cele din urmă. A renunțat să mai lupte. Șefa DNA a demisionat într-o zi fără ca gestul să mai surprindă pe cineva. Ambasadorul de la Washington a înțeles într-un tîrziu că ar trebui să înceteze să mai susțină idei antinaționale ca anticorupția și s-a retras la rîndu-i. Nici nu i-a fost prea greu. El fusese un patriot la origine. Dar se rătăcise un pic, furat de aerul de pe Potomac. În Parlament, Opoziția, atîta cîtă era, anunța crearea unui bloc național al cărui principal rost urma să fie un sprijin constructiv, necontondent și binevoitor pentru guvern. La televiziunile și radiourile sistemului se difuzau dezbateri în care principala temă era regretul. Cu toții fuseseră induși în eroare. Se marșa mult pe mîndria națională, pe istorie și pe nevoia de consens.

De cealaltă parte, organele de presă patriotice erau cumva stupefiate. Nu mai era nici un dușman de devoalat în lungi și bizare execuții în prime-time. În noua eră a consensului, singurul lucru pe care îl mai puteau face era să identifice foști oameni ai sistemului și să le testeze credința. Așa se face că mai toate emisiunile politice deveniseră un soi de confesionale în care diverși useriști, peneliști sau lideri de opinie își povesteau revelația: momentul în care au înțeles că sistemul e rău. Unii cu ochii în lacrimi. Alții încrîncenați, cu ură. Dar mîntuirea era acolo: sistemul a fost învins, binele a triumfat.

Dincolo de televizor, la Festivalul „Pasărea Măiastră“ din București, Tudor Chirilă și trupa lui au făcut senzație cu o piesă de dragoste intitulată „Iartă-mă“. Nimănui nu i-a scăpat dublul sens al versurilor și mai ales doamnei Firea, surprinsă în timp ce îl sorbea pe artist din priviri cu o duioșie maternă. La final, Chirilă a fost declarat cetățean de onoare al orașului în fața unui public fascinat, care știa că asistă la un moment istoric. Modest, Tudor a cerut un pic de liniște și a citit cîteva versuri semnate de primarul Capitalei. Apoi, în impresionanta liniște care se lăsase peste Piața Revoluției, a părăsit scena fără să mai spună un cuvînt. Un moment uriaș, încheiat cu aplauze și urale cum nu s-au mai auzit de la victoria Naționalei de fotbal în fața Argentinei în 1994. Bucuria se revărsa din cartiere, în lungi fluvii de entuziasm, către piața unde avusese loc momentul convertirii.

„L-am iertat“, a spus cîteva ore mai tîrziu Cel-Care-A-Învins-Sistemul. Se referea la președintele României, care tocmai anunțase că renunță la restul de mandat. Într-o declarație scurtă și sobră, șeful statului explicase că pleacă din funcție pentru a da poporului șansa să aleagă pe cineva care să corespundă noilor condiții politice și sociale.

Acum, fără antemergător, blocat undeva în Militari, pe drumul spre Sibiu, asculta calm știrile. Nu i se pomenea numele. Avea o senzație bizară de dedublare. Probabil așa era și atunci cînd, în timpul mandatului, refuza aristocratic să intervină în dezbateri pe care le considera sub demnitatea funcției. Ultimul său SPP-ist, la volan, încerca politicos să nu pară conștient de mica dramă de pe bancheta din spate. În același timp, omul se gîndea ce noroc avuseseră colegii care îl păzeau pe președintele Camerei Deputaților. Ce noroc pe ei, ce avansări îi așteaptă! Și el stă aici, în BMW-ul ăsta blocat, cu un sas placid mergînd spre nicăieri. Viața asta, pff…

Se petreceau și alte lucruri, mai puțin importante: primirea în Academie a lui Dan Voiculescu, numirile în funcții publice ale unora din victimele sistemului – Adrian Severin, de exemplu, venise din pușcărie direct la Ministerul de Externe. Adrian Năstase fusese numit, printr-un artificiu constituțional, președinte interimar.

De altfel, Comisia pentru Reconciliere, condusă de Episcopul Teodosie al Tomisului, emitea decizii reparatorii pe bandă. Cum numărul de victime ale sistemului era totuși mare, Comisia a propus instituirea unei pensii speciale care să fie acordată tuturor celor condamnați și trimiși în închisoare. Ceva asemănător cu beneficiile pentru participanții la revoluție sau pentru veterani. Condamnat cel mult de un tribunal al bunului-simț în timpul dictaturii sistemului, Codrin Ștefănescu reușise cumva să se strecoare pe listă. Nu l-a îndepărtat nimeni de acolo. Omul fusese totuși un luptător.

Nu apăruse nicăieri, pe nici un site, la nici o televiziune, dar singurul loc în care sistemul părea încă viu era la Otopeni, unde mama aglomerațiilor din aeroporturi tocmai se instalase. Familii de corporatiști, unii cu mutre suspecte de vegani, cumpărau la suprapreț bilete low-cost. Probabil era o perioadă de concedii sau așa ceva. Niciodată nu era ușor de înțeles cum gîndeau oamenii ăștia.

După vreo cîteva zile, pacea s-a instalat și la Otopeni. Unii plecaseră fără gînd de întoarcere, dar cei mai mulți acceptaseră realitatea. Dar erau speriați. Și nu pentru că noua ordine a consensului ar fi avut ceva cu ei, era clar că nu voia nimeni să se răzbune. Problema erau companiile străine, dintre care unele plecau deja. Conspirația antiromânească reușise să le sperie, iar Pipera arăta acum ca într-o distopie de pe Netflix. Pustie. Un șut dat unui pahar de carton de la Starbucks producea ecouri cale de două străzi în orice direcție. Unii începuseră să colecteze paharele alea. Oameni ciudați.

În Palatul Parlamentului, prim-vicepreședintele PSD, Bădălau, intră pe vîrfuri în biroul Celui-Care-A-Învins-Sistemul: „Și acum ce facem, șefu’?“ 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Misiunea DART FOTO NASA/Johns Hopkins Applied Physics Lab
NASA a lovit intenţionat un asteroid, o premieră pentru omenire: „Pământenii pot dormi liniştiţi” VIDEO
Dimorphos are aproximativ 160 de metri în diametru şi nu reprezintă nicio ameninţare pentru planeta noastră. Este de fapt satelitul unui asteroid mai mare în jurul căruia a efectuat o rotaţie completă.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.