A doua zi după înfrîngerea sistemului

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Sistemul a cedat în cele din urmă. A renunțat să mai lupte. Șefa DNA a demisionat într-o zi fără ca gestul să mai surprindă pe cineva. Ambasadorul de la Washington a înțeles într-un tîrziu că ar trebui să înceteze să mai susțină idei antinaționale ca anticorupția și s-a retras la rîndu-i. Nici nu i-a fost prea greu. El fusese un patriot la origine. Dar se rătăcise un pic, furat de aerul de pe Potomac. În Parlament, Opoziția, atîta cîtă era, anunța crearea unui bloc național al cărui principal rost urma să fie un sprijin constructiv, necontondent și binevoitor pentru guvern. La televiziunile și radiourile sistemului se difuzau dezbateri în care principala temă era regretul. Cu toții fuseseră induși în eroare. Se marșa mult pe mîndria națională, pe istorie și pe nevoia de consens.

De cealaltă parte, organele de presă patriotice erau cumva stupefiate. Nu mai era nici un dușman de devoalat în lungi și bizare execuții în prime-time. În noua eră a consensului, singurul lucru pe care îl mai puteau face era să identifice foști oameni ai sistemului și să le testeze credința. Așa se face că mai toate emisiunile politice deveniseră un soi de confesionale în care diverși useriști, peneliști sau lideri de opinie își povesteau revelația: momentul în care au înțeles că sistemul e rău. Unii cu ochii în lacrimi. Alții încrîncenați, cu ură. Dar mîntuirea era acolo: sistemul a fost învins, binele a triumfat.

Dincolo de televizor, la Festivalul „Pasărea Măiastră“ din București, Tudor Chirilă și trupa lui au făcut senzație cu o piesă de dragoste intitulată „Iartă-mă“. Nimănui nu i-a scăpat dublul sens al versurilor și mai ales doamnei Firea, surprinsă în timp ce îl sorbea pe artist din priviri cu o duioșie maternă. La final, Chirilă a fost declarat cetățean de onoare al orașului în fața unui public fascinat, care știa că asistă la un moment istoric. Modest, Tudor a cerut un pic de liniște și a citit cîteva versuri semnate de primarul Capitalei. Apoi, în impresionanta liniște care se lăsase peste Piața Revoluției, a părăsit scena fără să mai spună un cuvînt. Un moment uriaș, încheiat cu aplauze și urale cum nu s-au mai auzit de la victoria Naționalei de fotbal în fața Argentinei în 1994. Bucuria se revărsa din cartiere, în lungi fluvii de entuziasm, către piața unde avusese loc momentul convertirii.

„L-am iertat“, a spus cîteva ore mai tîrziu Cel-Care-A-Învins-Sistemul. Se referea la președintele României, care tocmai anunțase că renunță la restul de mandat. Într-o declarație scurtă și sobră, șeful statului explicase că pleacă din funcție pentru a da poporului șansa să aleagă pe cineva care să corespundă noilor condiții politice și sociale.

Acum, fără antemergător, blocat undeva în Militari, pe drumul spre Sibiu, asculta calm știrile. Nu i se pomenea numele. Avea o senzație bizară de dedublare. Probabil așa era și atunci cînd, în timpul mandatului, refuza aristocratic să intervină în dezbateri pe care le considera sub demnitatea funcției. Ultimul său SPP-ist, la volan, încerca politicos să nu pară conștient de mica dramă de pe bancheta din spate. În același timp, omul se gîndea ce noroc avuseseră colegii care îl păzeau pe președintele Camerei Deputaților. Ce noroc pe ei, ce avansări îi așteaptă! Și el stă aici, în BMW-ul ăsta blocat, cu un sas placid mergînd spre nicăieri. Viața asta, pff…

Se petreceau și alte lucruri, mai puțin importante: primirea în Academie a lui Dan Voiculescu, numirile în funcții publice ale unora din victimele sistemului – Adrian Severin, de exemplu, venise din pușcărie direct la Ministerul de Externe. Adrian Năstase fusese numit, printr-un artificiu constituțional, președinte interimar.

De altfel, Comisia pentru Reconciliere, condusă de Episcopul Teodosie al Tomisului, emitea decizii reparatorii pe bandă. Cum numărul de victime ale sistemului era totuși mare, Comisia a propus instituirea unei pensii speciale care să fie acordată tuturor celor condamnați și trimiși în închisoare. Ceva asemănător cu beneficiile pentru participanții la revoluție sau pentru veterani. Condamnat cel mult de un tribunal al bunului-simț în timpul dictaturii sistemului, Codrin Ștefănescu reușise cumva să se strecoare pe listă. Nu l-a îndepărtat nimeni de acolo. Omul fusese totuși un luptător.

Nu apăruse nicăieri, pe nici un site, la nici o televiziune, dar singurul loc în care sistemul părea încă viu era la Otopeni, unde mama aglomerațiilor din aeroporturi tocmai se instalase. Familii de corporatiști, unii cu mutre suspecte de vegani, cumpărau la suprapreț bilete low-cost. Probabil era o perioadă de concedii sau așa ceva. Niciodată nu era ușor de înțeles cum gîndeau oamenii ăștia.

După vreo cîteva zile, pacea s-a instalat și la Otopeni. Unii plecaseră fără gînd de întoarcere, dar cei mai mulți acceptaseră realitatea. Dar erau speriați. Și nu pentru că noua ordine a consensului ar fi avut ceva cu ei, era clar că nu voia nimeni să se răzbune. Problema erau companiile străine, dintre care unele plecau deja. Conspirația antiromânească reușise să le sperie, iar Pipera arăta acum ca într-o distopie de pe Netflix. Pustie. Un șut dat unui pahar de carton de la Starbucks producea ecouri cale de două străzi în orice direcție. Unii începuseră să colecteze paharele alea. Oameni ciudați.

În Palatul Parlamentului, prim-vicepreședintele PSD, Bădălau, intră pe vîrfuri în biroul Celui-Care-A-Învins-Sistemul: „Și acum ce facem, șefu’?“ 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.